După „ultima serie de « consultări » pentru finalizarea Proiectului « România educată »”, Klaus Iohannis a susținut, miercuri, 7 iulie 2021, o Declarație de presă la Palatul Cotroceni.

Cu cîteva zile în urmă cînd Klaus Iohannis a anunțat opinia publică, printr-un Comunicat, că începînd de luni, 5 iulie 2021, va convoca la Cotroceni un lung șir de persoane și personalități pentru a dezbate Proiectul România educată, am tresărit ca la auzul unei știri trăsnite. Proiectul România educată a fost lansat de Klaus Iohannis în 2016. Titlul era promițător. La nivelul Președintelui, al celui în stare să aibă o viziune de ansamblu, pe deasupra domeniilor diferite ale societății, era asumat un Proiect menit să depășească urieșește domeniul Educației prin școală. Învățămîntul postdecembrist a fost, alături de Justiție, Păpușa gonflabilă a tuturor regimurilor. Nu cred să fi fost nou ministru al Educației Naționale sau al Învățămîntului care să nu fi debutat în funcție altfel decît cu anunțarea unor măsuri care să răstoarne Școala cu fundu-n sus. Unii au avansat o nouă Lege a Învățămîntului. Alții, mai modești, și-au asumat modificări ale Legii Învățămîntului.

Toți au modificat ținerea Bacalaureatului.

Titlul „România educată” lăsa impresia unui proiect care depășește competența unui nou ministru al Învățămîntului. Socotind că era asumat de Președinte și nu de ministrul Învățămîntului, Proiectul „România educată” a stîrnit un interes semnificativ la nivel național. Se presupunea că era vorba de un Proiect vizînd „Educarea României” și nu doar „Educarea elevilor”.

Postdecembrismul a adus cu sine alte voturi decît cartea, cultura, școala, educația. S-a cerut mult timp o amplă acțiune la nivel național de educare a tuturor românilor și nu doar a elevilor. Pot fi luate măsuri geniale în domeniul școlii. Pot fi aruncate în foc milioane de euro pentru sporirea bazei naționale a școlii. Pot fi plătite regește cadrele didactice din toată țara, cîtă vreme s-a dovedit că învățătura „Ai carte, ai parte”, nu mai e valabilă, idealurile rîvnite de copii încă de mici fiind cele ale banului, ale bogăției, nu putem vorbi de o Românie educată.

Am avut cu ani în urmă o întîlnire cu copii la Grădinița din Găgești. Am folosit prilejul oferit de dăruirea de către mine a unei imprimante moderne pentru a sta de vorbă cu copii din sat, răspunzîndu-le la întrebări și punîndu-le întrebări. La întrebarea Ce-ați vrea să vă faceți în viață? toți mi-au răspuns că vor să ajungă oameni bogați. Interesîndu-mă de ce fac după ce se întorc acasă de la școală, mai toți mi-au spus că-i ajută pe părinți la treburile din gospodărie și de la cîmp. Nu-i exclus ca, urmare a banilor veniți prin PNRR, o grădiniță, precum cea din Găgești, să beneficieze de o dotare materială de excepție. Nu-i exclus ca educatorilor să li se tripleze salariul.
Schimbă asta cu ceva visul copiilor de a ajunge oameni bogați? Firește că nu.
Vor putea copiii, întorși acasă de la școală, să citească o carte? Firește că nu.

România nu poate fi educată cîtă vreme societății - copiilor, părinților - li se oferă drept idealuri de atins bogătașii, sportivii, starletele analfabete, într-un cuvînt cei care au bani și țin să arate asta.
Să luăm, de exemplu, o fetiță de la țară. Vrea să-și depășească modesta condiție cînd va fi mare. Ce-i spune maică-sa cînd vine vorba de reușita în viață? Să învețe carte? Să citească? Să fie conștiincioasă la școală? La ce i-ar ajuta să învețe carte? Societatea postdecembristă i-a demonstrat mamei că învățarea de carte nu-i ajută cu nimic fetiței. Dacă se face top model, starletă, politiciană, își schimbă viața în bine. Dacă învață ajunge profesoară. Se poate compara o profesoară cu o starletă?
Cînd Klaus Iohannis a trecut la explicarea conceptului am înțeles că titlul e o șmecherie electorală. Proiectul nu viza măsuri la nivel național pentru educarea României, ci alcătuirea unei noi Legi a Învățămîntului. Dar chiar și redusă la elaborarea unei Legi pentru care era nevoie de un ministru și nu de un președinte, Proiectul a zăcut prin sertarele de la Cotroceni. Din cînd în cînd cîte un consilier îi amintea lui Klaus Iohannis de Proiect și atunci românii se pomeneau cu menționarea României educate într-un discurs de la Cotroceni.
Ce l-a apucat pe Klaus Iohannis de a scos de prin sertare zilele acestea Proiectul România educată?

Gîndul că încheie și al doilea mandat și n-a dus pînă la capăt nici un proiect prezidențial? Nici vorbă. Prin (Vax - n.r.) P.N.R.R. România a cerut bani de la Bruxelles și pentru Proiectul România educată. Numai că acest Proiect era uitat prin sertare. Ca să ne dea banii, Bruxellesul a cerut mai mult decît menționarea Proiectului în discursurile lui Klaus Iohannis. Și atunci, Klaus Iohannis s-a grăbit să arate Bruxellesului că se justifică banii ceruți. A încropit rapid consultările de la Cotroceni. A impus Coaliției de guvernare asumarea unui Memorandum prin care se vor transpune în practică măsurile anunțate în cadrul proiectului. Lectura acestor măsuri stupefiază. Sînt măsuri ce țin de o nouă Lege a Învățămîntului. În discursul de miercuri, Klaus Iohannis a anunțat că aceste măsuri sînt rodul consultărilor a nu mai puțin de 10.000 de persoane și a implicării a peste 150 de organizații. Dumnezeule!
- un „Proiect” la care s-a lucrat cinci ani;
- un „« Proiect » ce se bazează pe cea mai amplă consultare națională în domeniul educației”;
- Un „Proiect” prin care se schimbă iar (a suta oară în postdecembrism) ținerea bacalaureatului.

S-a scremut Muntele și a născut un șoricel? În cazul Afacerii „România educată” muntele n-a născut nici măcar un șoricel. A născut o mărgică.