Așa a zis tovarășul Werner, că vrea ca în România lucrurile să fie făcute bine. Și chiar a oferit românilor o mostră de lucru bine făcut, încă de când era doar candidat. Adică, atunci când, candidații, pentru a obține voturi, se gudură și pe lângă cei care-i înjură. Atunci, tovarășul Werner și-a invitat contracandidatul la dezbateri la două televiziuni favorabile lui. Atât de favorabile, încât cei de la una din cele două televiziuni au recunoscut public că îi suflau în cască tovarășului Werner ce să spună. Contracandidatul său s-a dus la dezbateri la cele două televiziuni.

Contracandidatul tovarășului Werner, la rândul său, l-a invitat la alte două televiziuni care cam arătau despre tovarășul Werner lucruri pe care el le vroia ascunse și pe care, ulterior, justiția le-a dovedit ca fiind reale. Tovarășul Werner, atunci, a trasat o linie despărțitoare, stabilind până unde este „România lui”, aia a cărui președinte vroia el să fie. Cele două televiziuni nu făceau parte din „România lui”.

Un individ curat n-ar fi avut niciun motiv să nu se ducă. Mințeau ăia de la acele televiziuni? Păi, nu există metodă mai sigură de a le îngenunchea, decât mergând și spunându-le adevărul. Da, dar este este valabil numai atunci când chiar ești curat și adevărul te salvează. Probabil că…

Lucrul bine făcut de tovarășul Werner avea antecedente. Poziția președintelui de dinaintea lui fusese supusă unui referendum. Cu acea ocazie, cel care îndeplinea la Cotroceni funcția de mincinos notoriu a recomandat populației să se ducă la referendum. Asta, deși nu era nevoie, dreptul de a vota la referendum fiind prevăzut în Constituție. Numai că, pe măsură ce se apropia referendumul, mincinosul de la Cotroceni a trecut de partea cealaltă și a recomandat cetățenilor să nu meargă la vot. Cum spiritul de turmă este foarte dezvoltat la români, participarea la acel referendum nu a întrunit nu știu ce cvorum și nu a fost validat. Totuși, câteva milioane de cetățeni își permiseseră să se ducă la referendum și chiar să voteze pentru destituirea mincinosului. Ei, chestia asta nu o putea suporta mincinosul așa că, și-a chemat subordonații și i-a trimis la luptă împotriva ălora care făcuseră ca atât de multe milioane să se exprime împotriva lui. Și pe cine putea ataca? Pe Victor-Viorel nu, pentru că aveau niște proceduri interne… știu ei de care… care nu-i dădeau voie. Așa că l-au atacat pe ajutorul lui Victor-Viorel, adică pe Dragnea. Sistemul funcționa „brici”, l-au condamnat, iar tovarășul Werner a preluat de la mincinos un „penal”.

Acuma tovarășul Werner vrea să organizeze un referendum. Un referendum pentru care a pregătit, cu migală (el, mai deloc, alţii, cam totul - n.r.), întrebări la care, de bună credință fiind, cetățeanul nu știe ce să răspundă, fiindcă nu înțelege nimic din întrebările nu întâmplător formulate astfel. Pentru că, Pe tovarășul Werner nu-l interesează răspunsurile la acele întrebări. El a organizat referendumul ca să urmeze pașii mincinosului. Adică, să dea și el o scatoalcă președințială cuiva care-i stă în gât, că nu se supune și nu-i pune la dispoziție „România lui”.

Ca să fie sigur că trupele comsomoliste de sub comanda lui vor ști ce au de făcut, a ieșit repede și a anunțat că Dragnea îi boicotează referendumul. Ce urmează? Păi, după modelul condamnării pentru că a îndemnat oamenii să-și exercite un drept constituțional, se pune la cale o condamnare pentru boicotarea referendumului. Cum îl poate boicota? Simplu, nu se duce să voteze. Ca și mine, de altminteri. Ei, bine, tovarășul Werner nu acceptă așa ceva. El a fost de acord să nu voteze românii pentru familia lăsată de Dumnezeu, dar nu poate suporta ca Dragnea să nu voteze la referendumul lui.
Și uite așa se va împlini România lucrului bine făcut. Un om condamnat o dată pentru îndemnarea oamenilor să-și exercite dreptul constituțional de a vota, urmează să fie condamnat pentru că nu îndeamnă oamenii să-și exercite același drept constituțional.
Mai bine de atât, nici dracu n-ar face ceva!

Că, doar nu s-o pregăti… să mă aresteze pe mine!? Că și eu îi boicotez mârșăvia. I-o boicotez pentru că din întrebările lui rezultă, logic, că el vrea să-i grațieze numai pe criminali și pedofili. Iar eu nu-i suport pe ăștia. Iar când îl mai aud și cum minte, îmi vine să mă bat cu Dumnezeu că m-a făcut atât de bătrân încât nu mai pot fugi din țara asta, „a lucrului bine făcut”. Atât de bine, încât a ajuns Dragnea să fie cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai forțos, cel mai adulat, cel mai cel. Că, altminteri, nu găsesc o explicație logică a invidiei turbate a schiorului de la Cotroceni. O fi observat că ăia care-l aclamează pe el pe vârful muntelui sunt cu mult mai puțini decât ăia care-l aplaudă pe Dragnea, chiar dacă printre ăștia sunt și unii care-l înjură, în timp ce pe vârful muntelui nu ajung decât cei bine selecționați?!

Grafica - I.M.