Am văzut pe net că se poartă S.F.-urile politice. Autorii pleacă de la niște realități, astea constituind partea „S”  a S.F.-ului, pe care le interpretează, le îmbârlighează pe baza propriei fantezii, asta fiind partea „F” a S.F.-ului. La prima vedere, aceste S.F.-uri politice par a fi umor, satiră, ironii. Numai că, mă întreb eu, nu cumva la fel păreau și S.F.-urile S.F., când au apărut? Și? Unele dintre ele au devenit realități după ceva timp. De ce nu s-ar putea întâmpla la fel și cu S.F.-urile politice!?!

Mi-a plăcut ideea S.F.-urilor politice. Mi-a plăcut pentru că mie nu mi-ar fi trecut prin cap să le zic S.F. politic. Iar dacă mi-a plăcut, încerc și eu un prim S.F. politic.
Mare tevatură mare pe marginea lu’ virusu ăla cu coroană. Da’ ce zic eu tevatură, că e un adevărat tămbălău. Trec peste toate manifestările mai mult sau mai puțin oneste și firești și mă opresc la afirmația că acel virus își dă obștescul sfârșit când crește temperatura afară. Iar toată lumea se raportează la luna martie ca orizont al încălzirii vremii. M-am tot întrebat ce i-o fi determinat să fie atât de hotărâți în privința încălzirii din luna martie, în condițiile în care eu am prins și nămeți în martie și viscole chiar și-n în aprilie. De unde știau ei că martie de anul ăsta va fi călduros?

Și cum mă întrebam eu așa, ca să mă aflu în întrebare, mi-am amintit că, de o bună bucată de timp se vorbește de încălzirea globală, încălzire pentru care sunt acuzați unii și despre care se spune că ar fi foarte periculoasă pentru întreaga planetă. Ce-ar fi dacă ar apare acuma cei acuzați de încălzirea globală și ar spune că ei au salvat omenirea de la pandemia de coronavirus, că dacă n-ar fi crescut temperatura ar fi fost o adevărată nenorocire, iar lumea, nerecunoscătoare, în loc să-i aplaude, îi acuză.Să fie-al dracu’ dacă nu-ți vine să te întrebi dacă nu cumva ăștia au lansat virusul ăla!

Doar ce scrisei S.F.-ul politic, că mă și sună John, alde (Sor)Epure(scu). Cică „Neică, nu-i așa bre! N-auziși ce zise alde NAȘA? Cică, încălzirea globală nu e de la ce facem noi p-acilea, care mai freacă menta, care mai face un pârț. Cică s-a schimbat orbita Pământului, d-aia se încălzește”. Noroc cu John. Cum îmi zise, cum mă lumină mai ceva ca cum mă luminez când îmi bate soarele în cap de nu mai înțeleg nimic. Car’va’zică, Pământul se dete mai aproape de Soare. Că, dacă se dădea mai hacana, se răcea, nu se încălzea. Păi, mie îmi convine. D-abi aștept să spogorâm pe Soare, că atunci, precis, nu-mi va mai fi și mie frig și n-o să mai fiu meteosensibil, că n-o să mai am la ce.

Cineva mă întrebă că de unde știu eu că o să ajungem la Soare și nu o să ne îndepărtăm de Soare. Păi, bă, neică, în Univers nu e ca-n România. Acilea, da, orice treabă începută e musai să rămână neterminată, iar dacă, din greșeală, o terminară careva, e musai să vie alții s-o dărâme. Da’ în Univers, orice treabă începută se și termină. Car’va’zică, dacă Pământul începu să se apropie de Soare, nu se mai răzgândește și nu se mai oprește decât când o ajunge acolo.  Cui nu mă crede nu pot să-i spun decât vorba orbului - Om trăi și om vedea!