De ce S.S.I.D.? Pentru ca dacă luăm în calcul modul în care presa națională, ca și cea „occidentală” dar mai ales guvernanții, oficialii diferitelor structuri ne tratează și informează cu privire la măsurile pe care le iau  și legile pe care le promovează, ai zice că totul se înscrie în litera și spiritul secretului, dar nu oricare, ci cel mai secret, cel strict secret de importanță deosebită, deși sunt măsuri sau informații vitale pentru noi, care ne privesc în mod direct și nu doar ne influențează, ci ne stabilesc coordonatele vieții prezente și viitoare. Și totul se face noaptea, sau tiptil, ca hoții, să nu se prindă țugurlanii.

Să luăm câteva exemple:

Cacealmaua O.M.V.

Pe 16 Mai, se anunța cu surle și trâmbițe că guvernul s-ar opune prelungirii concesiunii oferite O.M.V. privind exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale. „Așa le trebuie, mama lor de imperialiști”, gândea Țugurlan și la fiecare țoi de rachiu închina în cinstea lu’ Guvernu', că prea ne-au iespolatat.

Nouă zile mai târziu, vestea  că Ciucă a semnat totuși prelungirea concesiunii pe încă 15 ani, adică cam cât au calculat austriecii că ar putea goli ce mai avem prin subsol și ar lăsa apele otrăvite, veste dată cu jumătate de gură și comentată la fel, l-a găsit pe țugurlan beat de fericire, de la zvonul cu neprelungirea,  așa că în loc să iasă în stradă, a rămas întins pe laviță. Drept urmare,  pe lângă secătuirea rezervelor energetice, otrăvirea pânzei freatice vom continua să ne și întrebăm de unde vin cutremurele prin Gorj, într-o zonă în care nu prea se mișca pământul. O.M.V. știe de unde. Dar țugurlanul nu știe și nu are cum să știe ce conține contractul de concesionare pentru că Ciucă l-a secretizat de parcă zăcămintele țării fac parte din moștenirea domeniului Plenița.

Kosovo redivivus

Nu chiar toți românii, dar o mare parte știu de războiul din 2008 în urma căruia, cu ajutorul „democrației” euro-atlantice, regiunea Kosovo din fosta Serbie a fost „ajutată” să își obțină independența. Și dacă unchiul Sam a zis că e bine așa, toată lumea a zis că așa e bine. E adevărat România, prin conducătorii de la acea vreme nu a recunoscut noul „stat”  și nimeni nu a mai reluat subiectul. În Kosovo, unde la ora aceasta se află o misiune de „menținere a păcii” sub comanda N.A.T.O., sau mai pe românește o misiune de impunere a forței N.A.T.O., lucrurile au escaladat în ultimul timp, dar la noi nu se știe și nici nu ne interesează deși există riscul să ne trezim între două focuri. Recent, forțele de ordine - jandarmii kosovari -, susținuți și ajutați de „imparțialii membrii N.A.T.O.  ai misiunii de menținere a păcii,” au acordat o corecție severă protestatarilor sârbi, astfel încât 90 dintre ei au avut nevoie de îngrijiri medicale. K-așa-i în N.A.T.O. Guvernanții români care mor de grija lui Zelensky și nu îi mai interesează nimic altceva, se fac că nu știu, trec totul la secret, pe principiul „ce nu știi nu există” sau mai bine spus aplică politica struțului. Parcă văd că în curând vom face curbe de sacrificiu și pentru kosovari, deși oficial,  pentru România, Kosovo nu există. Și asta va fi posibil pentru că Iohannis, tot pe șestache,se pare că  a semnat un act prin care România renunță la dreptul de veto în U.E. pe aspecte care țin de politica externă și securitate, adică acceptă să decidă alții pentru România, fără ca România să se mai poată opune, asupra problemelor de securitate națională și politică externă. Cât de idiot sau cât de vândut să fii, să îți tai singur mâinile ? Așa procedează doar unul care toată viața a fost „hrănit”cu lingurița, pentru că nu a fost în stare, sau i-a fost lene și să își ducă singur lingura la gură. Dar nu e doar atât, o asemenea decizie nu se ia între gaura 11 și 12 la golf, pentru o asemenea decizie trebuie organizat referendum, nici C.S.A.T.-ul, organ format din decidenți de ocazie, cu interese sau conștiinte mutilate, nu poate decide și nici Parlamentul unor aleși care și-au cumpărat locurile pe liste electorale de partid cu bani furați sau  împrumutați de la mafioți.

Lepădarea

Un alt subiect ținut la secret, deși dezbătut pe toate paginile on line este cel al proiectului Plx 244 privind pensiile de serviciu - zis și speciale - fosta L4 din  Senat,  care are o traiectorie care sfideează legile fizicii, legile bunului simț și cam toate legile posibile. După ce a fost „aprobată” de Senat, mângâiată de Banca Mondială, revăzută de Comisia Europeană, după ce a stat prin sertarele Camerei Deputaților fără a vedea lumina zilei sau a fi pusă la dispoziția sindicatelor, și țugurlanilor, iată că a fost dată spre aprobare comisiilor din C.D.  cu speranța că în două-trei zile va fi și votată în plen, promulgată pe terenul de golf la gaura 13 și publicată în Monitorul Oficial pe gaura din dos. De ce atâta grabă și secretomanie? Pentru că în dorința de a arăta că fac ceva,  politicienii au decis să îi sacrifice pe cei din eșaloanele 2-3 ale intanțelor, pe asimilați, grefieri și alți „ouvrieri” din cadrul instanțelor judecătorești, cei care fac toate documentele și bagă la semnat sub nas magistraților, sentințele. Practic și magistrații fuseseră de acord și tăceau pentru că atâta vreme cât ei nu erau atinși, restul nu mai conta. Este a doua oară când magistrații, acești super-zei se folosesc de o categorie de oameni pentru a obține avantaje apoi le dau cu piciorul. Prima oară s-au folosit de militari, când și-au acordat pensii cu adevărat nesimțite, pe măsura faptelor lor. După ce le-au obținut, când s-au hăcuit pensiile militarilor iar aceștia au încercat să și le apere arătând că sunt frați cu magistrații, C.C.R. a declarat că ei sunt mai militari decât militarii, iar militarii nu sunt magistrați.

Acum, magistrații se leapădă de cei care le fac temele și doctoratele, în primul rând neinformându-i ce li se coace, apoi  lăsându-i pe mâna călăului, ca să pară că s-a lovit în pensiile celor din justiție. Dar uite că „trepădușii”, albinuțele din justiție au mirosit jocul pervers al șefilor lor și, deși sunt doar două sute, o pun de grevă și îi lasă pe magistrați în fundul gol, pentru că fără grefieri și alți micimani, judecătorii,  (e adevărat nu chiar toți, mai sunt și oameni pregătiți și câțiva cinstiți printre ei) nu se pot nici șterge la fund. Dacă ouvrierii se supără pe clasa politică e una, dar e posibil să se supere pe judecători iar atunci situația e mult mai gravă, căci dacă se leapădă și ei de „satana”, satanele, sau sutanele vor da de dracu. Meciul e în desfășurare, nici „federația” nu știe cum se va termina. Cert este că dacă ouvrierii nu se lasă, va trebuie mers din nou la „Inalta Poartă” pentru a cere modificarea modificării. Și mai este posibil ca după aia să facă alții scandal, că tot a ieșit porumbelul din colivie și mai sunt și alți nemulțumiți. Eu pot paria că până la urmă tot militarii vor fi cei loviți, căci ei nu pot bloca sistemul de apărare iar independența țării nu valorează cât ”independența justiției” sau mai bine spus independența financiară a magistraților.

Că totul este o făcătură și că de fapt politicienii mimează modificarea pensiilor magistraților se știe, iar o dovadă în plus o constituie faptul că în perspectiva „tăierilor” la care vor fi supuse pensiile magistraților, la înțelegere cu aceștia, deja s-a trecut la majorarea cu 25% a pensiilor acestora, și astfel li se „ameliorează” substanțial amputarea. Totul e discutat, convenit, stabilit. Important este ca Guvernul să arate că lucrează pe pensiile speciale, U.E. să dea banii pentru jalonul respectiv, apoi C.C.R. să declare măsurile neconstituționale și magistrații să... trăiască și să aibă grijă de dosarele celor care au avut grijă de ei. De fapt palma a fost bătută de când s-a aprobat statutul magistraților, prin care aceștia își stabilesc singuri pensia și salarizarea. Odată aprobată această prevedere, orice încercare de atingere adusă veniturilor magistraților va fi declarată neconstituțională.

 Bot  în bot

Că politicienii și magistrații merg la braț prin societatea românească și se acoperă unii pe alții reiese și din simulacrul de judecată al C.C.R. pe O.U.G. 59, unde cei 9 meșteri mari au amânat din nou decizia. Deși pentru orice Gîgă decizia nu poate fi decât una singură, adică o anulare pe motive extrinseci, căci pe fond, ar întoarce-o ei, nu e prima oară, dar pe procedură, nu prea pot spune că e albă dacă dacă e beznă, ceceriștii încă nu au reușit să priceapă cum este cu O.U.G. 59 și tot amână decizia. De fapt decizia se amână pentru că se amână și apariția proiectului mai sus pomenit, care pe lângă faptul că conține prevederi de interes personal pentru magistrați, mai cuprinde și unele ... reluări de faze din O.U.G. 59 și nu poate să apară anularea acelor părți până nu sunt preluate și promulgate pe o altă lege, în așa fel încât anularea O.U.G. 59 să devină iutilă pe anumite aspecte. Deci totul este o nouă bătaie de joc la adresa aceluiași Tugurlan care e ținut în beznă și se tot țuțură de ce se tot amână deciziile și legile. Pentru că măgarii merg în turmă, unul după altul.  Și totul este S.S.I.D., ca și în anecdota de mai jos, în pur stil românesc.

Am auzit că scandalul ouvrierilor a declanșat o anchetă huș-huș la nivelul guvernului. Cică nu se  știe cine a introdus amendamentele care au avut în ele sămânța de scandal și acuma se aruncă pisica de la Justiție la Muncă, că care e mâna criminală care a dat cu piciorul în chiuvetă. Ori e Ion, ori Ionel s-a făcut de cacao că nu citește ce semnează,  el crede că semnează doctorate și habar nu are ce îi bagă la semnat miniștrii. Dar niciunul din împricinați nu știe că de fapt amendamentele ar fi trebuit să fie introduse în comisii de parlamentari, nu de ministere. Din cauza asta acuma nu se mai știe nimic, pentru că nu se respectă procedura. Dacă s-ar fi respectat procedura, cel care ar fi introdus amendamentul, fie și formal, ar fi știut cine i l-a înmânat spre însușire.  Așa s-a încercat și la Plx 199 când M.Ap.N. a venit cu amendamente în comisia pentru muncă, acceptate pe șest de Solomon, apoi a ieșit scandal la Comisia pentru Apărare. Istoria se repetă, Solomon știe de ce.

Ca la guvern

Undeva prin Marea Neagră, pe un „vas de coazieră” N.A.T.O., are loc o întâlnire de lucru  a șefilor serviciilor secrete din țările din flancul estic al N.A.T.O. După intructaj, chermeza de rigoare, se dezleagă limbile. La o masa câțiva colegi printre care și românul. Bulgarul vrând să arate cât de sigur e serviciul lor secret spune:
- Eu lucrez împreună cu soția în Serviciul secret. Acasă nu discutăm niciodată probleme de serviciu. De fapt eu nu știu ce funcție are ea, ea nu știe ce funcție  am eu.
- Asta nu e nimic, zice polonezul, eu lucrez cu soția în acelasi birou. Eu nu știu ce face ea, ea nu știe ce fac eu și nici nu ne interesează.
- Sunteți copii, zice românul. Eu lucrez singur în birou. Nu știu ce fac, dar nici nu mă interesează  și nici pe șefi.
Bibliografie web: