El se luptă pentru obținerea președinției istoricului pene-leu. El dă din coate să ajungă ăl mai mare peste brătieni, din moment ce s-a trezit și ăl mai mare dregător din România fără ca să-l recomande ceva pentru o astfel de funcție. Dar, pentru că s-a-ntâmplat, acum el crede cu tărie în steaua proprie.
Însă ca să ajungi „big chief” peste un partid îți trebuie, totuși, pe lângă semnele unei autentice virilități (care semne numai la Raluca Turcan au mai fost remarcate) și alte câteva calități de bază...
- În primul rând, ar trebui să fii un bun orator, pentru ca înflăcăratele tale discursuri să ajungă la inima sau măcar la creierul membrilor și simpatizanților.
- Apoi, să știi să-ți alegi echipa de conducere înțelegând că una dintre cele mai proaste opțiuni ar fi aceea de a te înconjura de trădătorii din cealaltă tabără.
- După asta, cred c-ar trebui să mai ai și altceva în cap, pe lângă câlți.
- Ajută, sigur, și pupatul în cur la Klaus Werner, executat deplin și responsabil, dar să nu uităm nicio clipă că acela are părțile moi deja tăbăcite de-atâta afecțiune partinică și excitația pozitivă se „propaghează” mai greu...
Să le luam pe rând...
- În ultimul său discurs, ținut în fața Camerelor reunite ale Parlamentului și citit cu mare greutate în timp ce se acoperea cu o transpirație abundentă, deoarece nu părea să fi depășit în această viață faza cu „A-na a-re me-re...” urmată îndeaproape de „Ho-ri-a hăr-țu-ieș-te ham-ste-rul” (nu vă impacientați, asta este chiar din manualele mai noi de clasa I, așa învață copilașii litera „h” - n.a.), bravul nostru „catindat” la președinția de partid, a comis, în numai patru minute, următoarele:

„[…] comem’ra”, „pol’tică”, „onorată instanță” (în loc de „onorată adunare”), „sălbăt’cie”, „abom’nabilele”, „co’rdonarea”... „el’tele noastre”, „tut’ror”, „com’nității”, „formă puternică de reziliență la am’nințările extremismului […]”  (30 iunie 2021)

Nu știu ce să zic... o fi vreo problemă faptul că premierul României nu numai că nu știe să vorbească liber, dar nu știe nici să citească? Adică, o fi necesar, în calitate de premier într-o țară din Uniunea Europeană, să știi să citești?

- Acum să vedem cine sunt susținătorii lui Cîțu și adversarii lui Orban, aceia în care, desigur, actualul premier și competitor va avea deplină încredere. Luăm doar un exemplu:

 „Să faceţi rugăciuni în fiecare zi în sănătatea lui Ludovic Orban. Din trei motive. Unu: pentru că v-a ales să faceţi parte din echipa guvernamentală. Doi: pentru că m-a invitat, m-a susţinut să intru în P.N.L. şi să plec din presă.. Şi trei: să îi mai mulţumiţi o dată lui Ludovic Orban pentru faptul că este un adevărat pompier atomic şi comunică de multe ori şi pentru dumneavoastră […]. Învăţaţi din ceea ce face Ludovic Orban şi înţelegeţi- comunicarea e singura armă şi singura şansă. Bucuraţi-vă că aveţi paratrăsnetul şi omul care vă acoperă atunci când dumneavoastră, din diverse motive, refuzaţi comunicarea […].  O spun extrem de clar, de ferm, pentru a anula orice fel de speculaţii. Pentru mine şi pentru foarte mulţi oameni, să ştiţi că Ludovic Orban este o surpriză extrem, extrem de plăcută. Este foarte bun ca prim-ministru, iar P.N.L. nu avea altul mai bun şi nu va avea nici în viitor” (Rareș Bogdan - G4 MEDIA. ro, 2 februarie 2020).

- Cât despre fumul care iese lin din țeasta lui Cîțu, exact din locul în care ar fi trebuit, în mod normal, să existe colonii de neuroni activi, angajați în simfonii de sinapse, acesta poate fi descris în câteva fraze: „Lucruri fantastice îi așteaptă pe români”... sau „Alimentele sunt ieftine, puterea de cumpărare creşte, creşte şi consumul. Românii sunt mai fericiţi” sau „România în ultimii trei ani a fost condusă după două bugete. A fost un buget, cel prezentat în Parlament și un al doilea care avea toate informațiile reale, pentru finanțarea baronilor locali. Metodă folosită de Al Capone, de a avea un registru pentru Fisc și unul pentru el”... sau „(Cursul de Educație Sexuală -  n.n.) va fi obligatoriu, dar părinții pot să-și retragă copiii” sau „Se pare că nu este cel mai mare urs, vom vedea care sunt concluziile anchetei” (deci asta era problema cu ursul Arthur, dacă era sau nu cel mai mare din parcare, iar nu faptul că a fost împușcat într-o arie naturală protejată de către măria-sa prințul austriac Emanuel von und zu Liechtenstein, vânător de trofee).

Cum se vede, la primele trei capitole, Vasilică-Cîțu-Zât se califică... a mai rămas pupatul lu' Iohannis în locul unde nu ajunge soarele. Aici, cred, premierul nostru e mai sfios și nu-și folosește potențialul la maximum, dar cum „...o privire spune, uneori, mai mult decât o mie de pupături dorsale”, știu și eu? Cred că are, totuși, șanse reale.

P.S. Dacă ar fi tare, Vasilică-Cîțu-Zât l-ar fi ales șef pentru campania sa internă pe Orban (Ludovic, nu Viktor). Să silabisească acela, cu glas tunător, întrând pe scenă:
- Orban: „Ciiiineeee eesteeee geeenerrrraaaluuul? ...și sala de brătieni să răspundă: „Cuțu!”… pardon, Cîțu-Zât!
- Orban: „Ciiiineeee taaaace si faaaaace? ...și sala de brătieni să tune: „Cîțu-Zât!”.
- Orban: „Cine comunică mai bine când tace decât palavragiul de mine, când vorbesc? ...și sala de brătieni să rostească în cor: „Cîțu-Zât!”.
Ei, asta ar fi, într-adevăr, spectaculos! Ar fi exact ca și cum distinsul Nae Cațavencu ar conduce parada cu prilejul alegerii lui Agamiță Dandanache! Căci, în politică, diferența dintre „big chief no caca!” și „big caca, no chief!” este de un Cîț-putere… (sau, putoare - nu stăpânim la fel de bine termenii fizicii precum profesorașul meditator, chiriaș temporar la Cotroceni - n.n.I.M.)!

Notă - Titlul original a fost completat de redacție
Aranjament grafic - I.M.