Săptămâna asta poate fi considerată ca fiind săptămâna justiției, pentru că este bogată în evenimente majore legate de justiție; să le luăm pe rând:

Leș, masochist sau procesoman?

Leș s-a făcut de toată isprava, ca să nu folosesc alt termen mai „popular”. După ce la sfârșitul lunii trecute a pierdut) e drept cu drept de recurs, dar a pierdut, procesul cu Iohannis pe  cerere de anulare a decretului de prelungire a mandatului lui Ciucă, pe data de 8 aprilie a.c., Curtea de Casație și Justiție i-a luat și bucata de mămăligă pe care o primise în primă instanță pe procesul de suspenadre de la Curtea de Apel, așa că în loc să fie 1-1, e 2-0 pentru Iohannis.
 
Dosar Nr. 230/2/2019
Data formării dosarului la Î.C.C.J.: 20.03.2019
Soluție: Admitere recurs - Admitere recurs - cu casare - Dispune rejudecarea

Detalii soluţie:Admite recursul declarat de recurentele-pârâte Administraţia Prezidenţială în nume propriu şi în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României, Domnul Klaus Werner Iohannis împotriva Sentinţei nr. 16 din data de 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII a Contencios Administrativ şi Fiscal. Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând, admite excepţia inadmisibilităţii şi respinge cererea de suspendare a Decretului nr. 1331/28.12.2018 ca inadmisibilă. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, astfel cum a fost îndreptată şi ale încheierilor premergătoare. Respinge recursul formulat împotriva Încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 31 ianuarie 2019, ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2019”.

S-ar putea spune că mai are totuși o șansă să câștige în recurs pe Anularea deciziei, unde pierduse în primă instanță, dar dacă ne uităm la faptul că I.C.C.J. pe recursul pe suspendare a dat ca motiv de inadmisibilitate același motiv dat pe anulare în prima instanță, verdictul la recurs este previzibil, mai ales că I.C.C.S. este în curtea lui Iohannis. Deci Leș a furat-o și s-a făcut de băcănie. Nu mă miră. Ce mă miră - dar nu prea tare -, este că totuși nu se învață minte. O vorbă spune că omul deștept învață din greșelile altora, omul mediu din greșelile sale, iar omul prost din nici una. Deși a pierdut ambele procese, deși a epuizat gloanțele și chiar și praful de pușcă,  el iese cu spatele la bătaie. Pe data de 30 martie domnul Leș a mai introdus în instanţă la  Curtea de Apel, un alt proces (al treilea)[1], în care cere tot suspendarea și anularea deciziei de prelungire: Nr. unic (nr. format vechi): 1649/2/2019; Data nregistrării 20.03.2019; Ministerul Apărării Naţionale - în calitate de reclamant; Preşedintele României; Administraţia Prezidenţială - în calitate de pârât.
Ce mai vrea Leș? Tot juriștii din minister l-au consiliat? A constatat că nu e bun ca ministru și se reprofilează pe meseria de reclamangiu? Omul ăsta ori e masochist, ori a devenit procesoman.

Pe de altă parte, ca om simplu, care crede că justiția este un act drept si corect, indiferent cine este judecător, nu poți să nu te întrebi, ce fel de justiție avem, când s-a făcut dreptate, când a fost suspendat Ciucă, sau când a fost repus în drepturi? Judecătorii ia nu au făcut aceeași școală, nu au studiat aceleași cărți, nu au avut în față aceleași pledoarii,aceleași probe, nu au judecat după aceleași legi ? La ce poate spera un om când merge în instanță, să dea peste un judecător prost, sau unul deștept, unul pesedist, sau unul panelist, unul curat sau unul murdar ? Realizați că justiția în România este, în cel mai fericit caz o loterie?

Curtea Constituțională 

Curtea Constituțională a judecat cererea U.S.R. privind referendumul pe modificarea Constituție în vederea interzicerii condamnaților penal în funcții de conducere în stat și a constatat că cererea este admisibilă, îndeplinește condițiile pentru a fi acceptată. Dar și aici ne scărpinăm invers. Acuma urmează să se inițieze un proiect de lege pentru modificarea Constituției, apoi un referendum pentru a se stabili dacă legea votată de parlamentari este constituţională? Nu mai înțeleg nimic. Păi nu întrebăm mai întâi populația dacă vrea și după aia facem legea? Iar dacă referendumul este - ca toate celelalte - consultativ,  ce rost mai are? Și de ce a avut nevoie U.S.R. de o aprobare de la C.C.R. ca să  inițieze un proiect de lege? De când a devenit C.C.R.-ul element al executivului sau de când cer parlamentarii voie să inițieze legi, chiar dacă e vorba de modificarea Constituției? Ce a trebuit să constate C.C.R.? Că modificarea Constituției e constituțională? Sau că modificarea respectivă respectă Constituția? Păi dacă o modifică, înseamnă ca nu este conformă cu actuala Constituție.

Tot Curtea Constituțională a amânat două zile la rând judecarea cererii depuse privind completul de trei judecători. Este adevărat, dacă se va da aviz favorabil cererii, sute de procese vor fi anulate. Este adevărat, Florin Iordache nu prea avea drept să solicite asta. Este adevărat însă și faptul că, legal, are dreptate, I.C.C.J. nu a respectat legea în ceea ce privește formarea completelor de judecată. Și  atunci ar părea pe undeva justificabil faptul că C.C.R. cere mai mult timp de gândire, fiind prinsă în capcana legilor lui Zegrean, de a interpreta sau a stabili ce are prioritate: un viciu de procedură sau o încălcare a legii ? În plus, mai este și presiunea politică, teama de a nu fi învinuiți că fac jocul unui partid sau altul, dar cam asta au făcut mereu în astfel de cazuri. Au făcut jocul unuia sau altuia, singura dilemă fiind ce scuze sau motive să găsească pentru a sta cât de cât în picioare. Dar dacă au reușit ei să dea o erată într-o noapte  schimbând voința cetățenilor dintr-un condei, nimic nu mai este imposibil. Dilema constă însă în faptul că stimabilii superjudecători  încă nu știu cum vor cădea Toader și P.S.D.-ul la moțiune. Cum moțiunea s-a amânat, au amânat și ei, și-au luat măsuri de prevedere și au amânat decizia până pe 19 aprilie a.c. Au calculat că până atunci se va putea întruni cvorumul în Parlament. Dar dacă nu ?

Kovesi, cu un ochi râde și cu altul plânge

Luluța a avut motiv de bucurie, i s-au anulat interdicțiile, a putut merge să își susțină candidatura în fața șefilor politici europeni. Dar are și motiv să plângă. După ce și-a angajat suporteri, galerie, rezistenți, magistrați, să o susțină în meciul pentru obținerea titlului de procuror European șef, se dărâmă castelul. Vine unu și spune că nu se mai joacă meciul acuma, se amână până după alegerile parlamentare, că și așa  va juca cu noii parlamentari nu cu foștii. Eu cred că, totuși, băieții nu s-au orientat. Păi la cât de supărată e Luluța că i s-a tras farfuria de sub nas, pe cine credeți că va cășuna după meci? Exact pe ăia care acuma au refuzat să o mai voteze sau au votat pentru cocoșul galic și nu mai sunt în noul parlament. Și dacă nici ea nu știe să facă dosare, atunci cine?  Parcă văd că îi va lua consilieri pe Portocală și Onea, că nu mai e nevoie să îi instruiască, au lecția învățată. Vai de ei ăștia de nu au votat-o acuma, habar nu au ce îi așteaptă.

Toader, greu de demis

Parlamentul a amânat iarăși  discutarea moțiunii împotriva lui Toader. Asta înseamnă ori că Dragnea încă mai speră ca acesta să se dea pe brazdă și să scoată ordonanțele cu modificarea celor două coduri, ori nu a avut majoritatea convenabilă, ori are semnale că nu îl mai ascultă supușii și nu vrea să riște să afle toată asta lumea. Motivul oficial al amânării este lipsa de cvorum, dar deși se discută moțiunea împotriva lui Toader, cel care este într-o situație disperată e Dragnea, pentru că soarta lui e în joc. Toader poate rămâne ministru chiar dacă trece moțiunea, pentru că e o moțiune simplă și decizia o va lua primul ministru, iar Veorica se pare că s-a îndrăgostit de Toader. Adevărul este că e sigurul ministru care știe ce caută acolo unde e, sau cum se spune, singurul dinte pe o gingie cheală. Ceea ce continuă să mă mire este cum de nu realizează opoziția că dacă îl dă jos pe Toader îl ajută pe Dragnea, că doar motivul pentru care Dragnea îl amenință este cunoscut. Sau, nu cumva opoziția chiar vrea să fie date cele două ordonanțe și de asta vrea și ea  să cadă Toader? Îmbârligate sunt căile politicienilor români. Una spun și alta vor.

Patru candidaturi și toate patru…

Culmea, în aceeași zi în care trebuia să i se tragă preșul de sub picioare, Toader îl judeca pe Lazăr, un alt procuror greu de demis. Adică îl intervieva în calitate de catindat pentru funcția de procuror șef care a expirat,  iar Lazăr respiră ușurat că și-a dus mandatul la bun sfârșit datorită dosarelor de la Alba Iulia soluționate în favoarea lui Iohannis. Vezi ce înseamnă să știi să soluționezi un dosar? Amâni o cerere de eliberare? Ești lăudat, promovat și ajungi procuror șef. Pui proptele la unele dosare și strecori o hârtiuță în dosarul de promovare? Îți prelungești șederea pe scaun cu încă un an. Să mai spună cineva că Lazăr nu are inițiative și execută doar ordinele șefilor, chiar dacă sunt ilegale sau imorale. Se descurcă băiatul, are inițiative că altfel nu se ajungea ce-a fost. Deci, Pe data de 10 aprilie 2019, în aceeași zi în care Parlamentul trebuia să dezbată moțiunea de cenzură şi soarta ministrului justiției, o comisie prezidată de acesta a analizat dosarele și susținut interviurile cu cei patru candidați pentru funcția de procuror general, care se speră că va deveni vacantă prin sfârșitul mandatului lui Lazăr. Asta, dacă nu cumva Iohannis, mergând pe un drum deja bătătorit în cazul Ciucă, va hotărî -  tot cu de la sine putere -, să-i prelungească și lui Lazăr mandatul. Din câte am văzut, Toader sprijină această idée, pentru că a… respins toate cele patru candidaturi din motive pe care deocamdată numai el și cei din comisie le știu. Ce ne facem dacă la data la care expiră mandatul lui Lazăr nu va exista un candidat măcar, propus lui Iohannis? Acesta va spune că nu poate lăsa țara cu o funcție atât de importantă neocupată și va da un decret de prelungire a mandatului sau chiar reînnoire pe încă patru ani. Cine îl poate opri? Nimeni. Bănuiesc că Toader știe asta și poate chiar vrea să îi dea o mână de ajutor.

Nu pot să nu mă întreb: oare toți cei patru au fost sub standard? Ce criterii trebuiesc îndeplinite legal, moral și profesional, în afară de cele de partid, pentru a justifica respingerea tuturor? Înțeleg, Lazăr nu mai putea fi acceptat de Toader, de vreme ce propusese îndepărtarea lui, ar fi fost absurd, așa cum absurd este și tupeul lui Lazăr de a candida. Mai era cineva acolo care se spune că ar fi fost „umbra lui Kovesi la D.N.A.”. Și această respingere se explică, chiar dacă nu știu dacă are justificare, dar celelalte? Ce să înțelegem noi, profanii, de aici? Că în justiție nu există un om care să poată deveni procuror șef, un om pregătit profesional curat juridic și moral și bine  intenționat? Că printre procurorii care empatizează cu P.S.D.-ul nu există nici un dornic de promovare? Că procurorii cinstiți și curați nu vor să intre în cloaca care se pare că mustește la nivel înalt? Că nu există nici un procuror cinstit care să candideze cu șanse de a fi ales și care să dorească să schimbe direcția pe care a luat-o justiția? Că teama tuturor de interferențele, amenințările și dosarele  care se fac  din sfera serviciilor și a politicului în activitatea procurorilor este atât de mare încât îi ține deoparte pe toți cei care - profesional măcar -, ar putea îndeplini condițiile? Nu ştiu dacă vor fi făcute publice motivele respingerii, dar mă îndoiesc, pentru că asta ar afecta imagine respectivilor candidați, care au și ei dreptul la imagine cel puțin cât infractorii,  deci liber la speculații.

Cam asta este imaginea justiției din România așa cum este reflectată în săptămâna asta, dar nu numai.

Aranjament grafic - I.M.

----------------------------------------------------

[1] http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=200000000371644&id_inst=2