Excelenţă,

Mă adresez Domniei Voastre, cu firească sfiiciune dar şi cu neţărmurită admiraţie fiindcă Domnia Voastră sunteţi singurul om din lume care, pornind de jos, din popor, aţi reuşit, în numai zece ani să ajungeţi: şef de partid parlamentar, prefect al capitalei, ministru de interne, ministru al apărării, vice-prim-ministru, prim-ministru interimar, doctor în ştiinţe militare, prorector de universitate, profesor universitar, conducător de doctorate şi general cu patru stele. Este un caz unic în istoria omenirii şi ne mândrim cu asta, iar prin comparaţie atât de mediatizaţii: Napoleon sau Kutuzov, Stalin, Eugeniu de Savoia ori Chiang Kai-shek sunt nişte bieţi amărăşteni având în vedere că nu erau nici măcar doctori în ştiinţe militare.

În consecinţă, luând în consideraţie în primul rând interesul naţional atât de drag Dumneavoastră, propun să vă fie acordate şi gradele de Mare Amiral, Generalisim precum şi cel de Mareşal. Da, ştiu că este un mic impediment legal, iar Domnia Voastră, aşa cum toată lumea cunoaşte, sunteţi un ferm şi extrem de exigent apărător al legalităţii. Este vorba, când ne referim la gradul de mareşal, de condiţia participării la minimum două războaie.

În context, pentru a evita orice discuţie, Vă propun să declanşaţi, prin metode care vă stau la îndemână, două războaie, simultan, pentru a se evita timpii morţi şi pentru a ne încadra perfect în maniera strălucită a eficienţei care vă caracterizează.

Situaţia este favorizată de faptul că duşmanii se află deja la fruntarii, atât la est, ceea ce include şi litoralul însorit al scumpei noastre patrii, dar şi la vest, unde hoardele însetate de sânge românesc latră de sute de ani. Iar glorioasa noastră armie, este, aşa cum am văzut şi la ultima defilare, pregătită, bine echipată şi dotată cu armament modern, deci capabilă şi chiar dornică să intre în luptă. În consecinţă, pe timpul conflictelor, Domnia Voastră veţi inspecta fronturile folosindu-vă, eficient ca întotdeauna, de coloana oficială şi, la sfârşit, se va constata că aţi participat activ la două războaie dintre care unul cu o puternică componentă maritimă. Deci avem toate motivele şi argumentele pentru a Vă fi oferit gradul de Mare Amiral, Generalisim şi evident, cel de Mareşal.

Dincolo de aceste considerente, aparent minore ca interes naţional, se află însă o puternică motivaţie socio-economică pe care o voi prezenta succint.   

- În condiţiile date economia ţării îşi va accelera mersul devenit caracteristic în ultimele trei decenii, iar creşterea negativă va fi atât de puternică încât la sfârşitul conflictelor nu va mai exista decât posibilitatea creşterii pozitive. Nici nu îndrăznesc să gândesc ce ar însemna asta pentru imaginea Dumneavoastră ca salvator al neamului;

- În cele câteva luni cât vor dura războaiele se va putea constata dispariţia fenome-nului de şomaj întrucât toţi şomerii se vor afla în tranşee. Va deveni disponibil astfel fondul de şomaj, una din problemele actualului buget;

- Statul, folosind puterea dictonului: Totul pentru front, totul pentru victorie va putea suspenda pe timp nedefinit plata pensiilor deoarece nu cred că este corect ca în timp ce oştile noastre luptă cu fiara cotropitoare nişte bătrâni nefolositori să se îmbuibe zilnic cu parizer şi chifle. Se va regândi desigur şi destinaţia fondurilor sociale, rezolvându-se astfel o altă mare problemă a bugetului;

- Sistemul de sănătate va avea o şansă unică de a se perfecţiona în afara conceptului de malpraxis, iar cadrele medicale vor lucra cât este necesar fiind hrănite cu o gamelă de arpacaş pe zi şi dotate cu o foaie de cort pentru celelalte necesităţi. Acest exerciţiu de călire morală şi fizică va diminua mult pretenţiile celor care se vor mai întoarce de pe front şi astfel societatea va mai rezolva o problemă devenită în ultimul timp cronică;

- Cam la fel se va rezolva şi problema cadrelor din sistemul de educaţie, dar şi a tinerilor obezi sau dependenţi de droguri ori tratamente costisitoare asigurate de la buget.

Acestea fiind doar unele din beneficiile corelate muncii şi sacrificiului Dumnea-voastră, după terminarea conflictelor consider că este pe deplin meritată declanşarea operaţiunii de beatificare sau, de ce nu, aceea de sanctificare. Şi ce frumos ar suna: Sfântul Gabriel Binefăcătorul!

Aşadar, Excelenţă, eu personal voi rămâne mereu alături de Dumneavoastră, vă voi fi cel mai fidel colaborator şi nu am altă bucurie în viaţă decât să mă răsplătiţi cu o scurtă vizi-tă, atunci când timpul vă va permite acest lucru. Sosirea Domniei voastre cu coloana oficială va fi cel mai măreţ eveniment din viaţa mea şi a micii comunităţi în care vieţuiesc.

Până atunci mă închin cu respect,

Vă rămân cel mai devotat slujitor (vă aștept cu mult drag la actualul meu domiciliu unde aș dori să fim colocatari - n.r.),

Iulius Cezar, Bălăceanca Institute, cam. 32

Aranjament grafic - I.M.