Romanciera italiană Francesca Melandri, le-a trimis confraților europeni o scrisoare, subliniind gama de emoții prin care e posibil să treacă în următoarele săptămâni oamenii aflaţi în izolare din cauza Covid-19. Francesca Melandri disecă supliciul cotidian al sutelor de milioane de europeni închiși în case şi ajunge la o predicție privind viitorul ceva mai îndepărtat. (Redacţia ART-EMIS)

Vă scriu din Italia, ceea ce înseamnă că vă scriu din viitorul vostru. Noi am ajuns acolo unde și voi veți fi în câteva zile. Graficele epidemiei ne înfățișează pe toți într-un dans paralel. Suntem doar câțiva pași înaintea voastră, la fel cum Wuhan era cu câteva săptămâni înaintea noastră. Vă privim cum procedați la fel ca noi. Aveți aceleași argumente pe care le-am avut și noi până în urmă cu puțin timp: sunteți împărțiți între cei care încă spun că „este doar o gripă, de ce toată agitația asta?” și cei care au înțeles deja despre ce e vorba.

Când vă privim de aici, din viitorul vostru, știm că mulți dintre voi, pe măsură ce vi s-a spus să vă blocați în casele voastre, ați citat din Orwell, unii chiar din Hobbes. Dar în curând veți fi prea ocupați pentru asta. În primul rând, veți mânca. Nu doar pentru că va fi unul dintre puținele lucruri pe care încă le puteți face. Veți găsi zeci de grupuri de socializare, cu tutoriale despre cum să vă petreceți timpul liber cu folos. Vă veți alătura tuturor, iar după câteva zile le veți ignora complet. Veți mânca din nou. Nu veți dormi bine. Vă veți întreba ce se întâmplă cu democrația. Veți avea o viață socială online de neoprit - pe Messenger, WhatsApp, Skype, Zoom… Îți va fi dor de copiii tăi adulți, ca niciodată înainte; revelația că nu ai idee când îi vei revedea te va lovi ca un pumn în piept. Vechile certuri și resentimente vor părea irelevante. Vei suna oameni cu care ai jurat să nu mai vorbești vreodată, doar pentru a-i întreba: „Ce mai faci?” Multe femei vor fi bătute în casele lor.

Vă veți întreba ce se întâmplă cu toți cei care nu pot rămâne acasă pentru că nu au una. Te vei simți vulnerabil atunci când ieși la cumpărături pe străzile pustii, mai ales dacă ești femeie. Vă veți întreba dacă nu cumva astfel se prăbușesc societățile. Dacă se întâmplă într-adevăr atât de repede? Vei opri aceste gânduri și când te vei întoarce acasă vei mânca din nou. Vei lua în greutate. Vei căuta antrenamente de fitness online. Vei râde. Vei râde mult. Vei descoperi un umor negru pe care nu l-ai avut niciodată înainte. Chiar și oamenii care au luat întotdeauna totul în serios vor contempla absurditatea vieții, a universului și a toate ce sunt.

Vei face programări la cozile de la supermarket cu prieteni și iubiți, pentru a-i vedea, scurt, în persoană, respectând în același timp regulile de distanțare socială. Vei inventaria toate lucrurile de care nu ai nevoie. Adevărata natură a oamenilor din jurul tău se va dezvălui cu o claritate absolută. Veți avea confirmări și surprize. Literații care au fost omniprezenți în știri vor dispărea, iar opiniile lor sunt deodată lipsite de importanță; unii se vor refugia în raționalizări, care vor fi atât de lipsite de empatie, încât oamenii nu vor mai asculta. Oameni pe care-i treceai cu vederea se vor dovedi a fi liniștitori, generoși, fiabili, pragmatici și clarvăzători. Cei care vă invită să vedeți toată această mizerie ca o oportunitate de reînnoire planetară vă vor ajuta să puneți lucrurile într-o perspectivă mai largă. De asemenea, îi vei găsi teribil de enervanți (și îți ve spune): drăguț, planeta respiră mai bine din cauza emisiilor la CO2 reduse la jumătate, dar cum îți vei plăti facturile luna viitoare? Nu veți înțelege dacă a asista la nașterea unei lumi noi este mai degrabă o aventură grandioasă sau o mizerie.

Vei cânta de la fereastra sau de pe gazonul tău. Când ne-ai văzut cântând operă de la balcoanele noastre, te-ai gândit „ah, italienii”. Dar știm că și voi vă veți fredona melodii înălțătoare unii altora. Iar când veți intona „I Will Survive” de la ferestrele voastre, vă vom urmări și vom da din cap așa cum oamenii din Wuhan, care cântaseră și ei de la ferestrele lor, în februarie, au dat la rând lor din cap când ne-au privit pe noi. Mulți dintre voi vor adormi jurând că primul lucru pe care îl veți face imediat ce va fi ridicată blocada va fi să intentați divorț. Mulți copii vor fi concepuți. Copiii tăi vor fi educați online. Vor fi o pacoste teribilă; îți vor oferi bucurii.

Persoanele în vârstă vor refuza să se supună, precum niște adolescenți răufăcători: va trebui să lupți cu ei pentru a le interzice să iasă din casă, să se infecteze și să moară. Vei încerca să nu te gândești la moartea în singurătate din secția de terapie intensivă. Vei dori să presari petale de trandafir înaintea fiecărui pas făcut de cadrele medicale. Vi se va spune că societatea este unită într-un efort comun, că sunteți cu toții în aceeași barcă. Va fi adevărat. Această experiență va schimba în bine modul în care vă percepeți ca parte a unui întreg.

Cu toate acestea, clasa socială va face diferența. A fi închis într-o casă cu o grădină frumoasă sau într-un bloc cu locuințe supraaglomerate nu este același lucru. Nici să poți lucra de acasă, dar să-ți vezi slujba dispărând. Barca în care veți naviga pentru a învinge epidemia nu va arăta la fel pentru toată lumea și nici nu este la fel pentru toți: nu a fost niciodată. La un moment dat, îți vei da seama că e greu. Îți va fi frică. Le vei împărtăși această teamă celor dragi ori o vei păstra pentru tine, pentru a nu-i mai împovăra cu ea. Vei mânca din nou.

Suntem în Italia și asta e ceea ce știm despre viitorul tău. Însă este doar o predicție la scară mică. Suntem niște privitori modești. Dacă ne îndreptăm privirea către un viitor mai îndepărtat, viitorul necunoscut atât pentru noi, cât și pentru voi, vă putem spune acest lucru: când toate acestea se vor încheia, lumea nu va mai fi la fel”[1].

----------------------------------------------------