Președintele Israelului Shimon Peres a declarat în 2010: „Nu vom uita niciodata ca, în perioada cea mai întunecată a istoriei - perioada nazistă, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit in Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, în acelasi timp, nu si-au uitat iubirea pentru România, și-au păstrat cultura românească. Pentru aceasta, doresc să mulțumesc poporului român și să îi spun că aceasta este o prietenie care nu se va termina și care va continua multa vreme în viitor, nu doar în istorie”.

Îi voi adresa respectuos o rugăminte actualului ambasador al Israelului în România, domnului David Saranga: ca statul Israel să participe financiar la ridicarea unei statui la Constanța în cinstea unui mare ofițer din Marina Regală Română care a ajutat prin deciziile sale la salvarea a sute de mii de evrei în perioada nazistă. Acea statuie va fi ulterior atent monitorizată în mod special de către toate instituțiile românești care se ocupă de interdicția xenofobiei. În guvernul Câțu a fost creată o funcție nouă specială, așa se și numește, „Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei”. Cine va nega sau va încerca să demostreze că românii au salvat sute de mii de evrei în perioada nazistă va fi considerat xenofob. Nu trebuie să adaug și antisemit, pentru că popoare semite sunt mai multe (Conform DEx: SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. - Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. - n.r.) […]”.

Scrisoare pentru domnul Ambasador Israelului în România - David Saranga

De ce mareșalul Antonescu poate ar trebui să aibă în continuare nume de stradă la Constanța

„Stimate Domnule Ambasador,

Am avut ocazia să vă vorbesc la un moment dat, la o întâlnire prilejuită de Hanuka. Întâlnirea nu a fost de lungă durată și nici nu era o potrivită ocazie pentru a discuta despre o crimă cum a fost scufundarea vasului Struma în 1941, în apele teritoriale ale Turciei. În contextul discuției despre numele străzii Mareșal Ion Antonescu de la Constanța găsesc însă potrivit a vă da un detaliu pe care-l știu din copilărie de la bunicul meu, Bădică Gheorghe.

Bunicul a fost militar în Marina Regală a României și a luptat în război pe Distrugătorul « Ferdinand ». Dintre amintirile de război ale acestui fost marinar român una îl făcea să plângă de fiecare dată când o povestea nepoților, anume momentul în care ca simplu militar a avut misiunea de a însoți cu nava românească de război vasul « Struma ». Cum bine se știe, peste 700 de evrei au fost îmbarcați pe acel vas (deținut tot de un evreu) pentru a pleca spre destinația Palestina.

Emoțiile bunicului meu erau și peste 60 de ani de la momentul îmbarcării foarte vii pentru că avea în minte imaginea acelor oameni triști, majoritatea tineri ca și el, forțați să părăsească România de teama criminalilor naziști. Pe chipurile lor se citea nu numai chinul de a-și părăsi căminul și restul familiei, ci și însetarea și foamea. Erau veniți în condiții grele, de război, tocmai de prin Moldova. În timp ce urcau încolonați pe puntea vasului « Struma », unul dintre marinarii de pe cheu le-a întins pachețelul lui de mâncare și o sticlă de apă. Pachețelul a apucat să-l ia o tânără al cărei chip bunicul și peste mulți ani și-l amintea clar și de fiecare dată cu lacrimi în ochi. Tânăra aceea și-a scos de la gât o eșarfă și i-a întins-o marinarului. Totul a durat o fracțiune de secundă, dar amintirea acelui moment, iată, e vie și azi.

Nava de război « Ferdinand », îmi povestea bunicul meu, a însoțit nava « Struma » până la ieșirea din apele teritoriale ale României, apoi a efectuat imediat alte misiuni la reîntoarcere, care s-au soldat cu distrugerea unui submarin sovietic. Peste două luni marinarii din Constanța aveau să afle că vasul « Struma » ar fi fost scufundat de nemți în apropiere de Turcia. De fiecare dată când rememora acea crimă de război bunicul insista să rețin că nu românii l-au scufundat, ba dimpotrivă, că din ordinul mareșalului Antonescu nava « Ferdinand » avea misiunea de a proteja vasul « Struma » de atacurile aviației germane. Prin însăși însoțirea la mică distanță se asigura această protecție.

Domnule ambasador, îmi fac o datorie de suflet față de bunicul meu și vă transmit că Marina Regală a României, din ordinul Mareșalului Antonescu, nu a ucis niciun evreu. Știu că foarte mulți evrei au putut să fie scăpați de tăvălugul nazist prin intermediul vasului « Struma ». Și, într-un fel, al Marinei Regale a României și al Mareșalului Antonescu. Restul păcatelor Mareșalului Antonescu și ale liderilor armatelor lumii din acea vreme să le plătească Dumnezeu cum li se cuvine! Dar la Constanța, domnule Ambasador, Marina Română nu s-a pătat cu sângele unor compatrioți de-ai mei și coreligionari de-ai dumneavoastră.

Pentru a marca această diferență în contextul celor 50 de ani în care în Europa și Asia s-au comis zeci de milioane de crime generate de fascism și de comunism, poate ar merita ca numele unei străzi din orașul Constanța să fie al celui care a dat ordin Marinei să protejeze nava Struma, cu această mențiune.

Actualul primar al Constanței, domnul amiral Chițac, de asemenea, nu merită blamat pentru declarația sa, fie și din respect pentru Marina Română.

Bunicul meu nu a mai apucat să afle că de fapt sovieticii au scufundat nava « Struma », nu turcii, nu nemții, nu britanicii. Bunicul a păstrat până când la rându-i a trecut în lumea celor drepți eșarfa primită de la tânăra ucisă de acei criminali de război. După căderea U.R.S.S. s-a aflat public cine aruncase în aer vasul « Struma » (după unele surse[1], vasul Struma a fost scufundat de submarinul sovietic SC-213, clasa « Știuca »). Ceea ce face, în contextul discuțiilor despre numele străzii din Constanța, total nepotrivită invocarea procesului Mareșalului Antonescu, ținut în 1946, sub oblăduirea tocmai a sovieticilor. Și mai nepotrivit, în același context, ca tocmai fiul unui profesor de marxism, cum a fost Radu Florian, să facă declarații pe seama numelui unei străzi din orașul marinarilor români.

Scrisoare pentru primarul Constanței, domnul amiral Chițac

„Domnule amiral, vă scriu aceste rânduri în contextul în care vi se cere (impune!) de către ambasada Israelului în România schimbarea numelui străzii „Mareșal Ion Antonescu” din Constanța. În calitatea dumneavoastră de ofițer în rezervă al Forțelor Navale Române aveți obligația morală de a spune un adevăr care în ultimii ani este ocolit cu obstinație: Armata Română condusă în anii celui de-Al Doilea Război Mondial de Mareșalul Antonescu are meritul că din Portul Constanța a înlesnit salvarea a sute de mii de evrei din România și din alte țări europene.

Domnule amiral, statul Israel, prin vocea președintelui Shimon Peres, a făcut această declarație oficială în 2010: « Nu vom uita niciodată că în perioada cea mai întunecată a Europei, în perioada nazistă, românii au salvat viețile multor evrei de aici, 400.000 de evrei, care au venit în Israel și au contribuit și contribuie la construirea Israelului ».

În virtutea celor 400.000 de evrei recunoscuți oficial de Israel ca fiind salvați din calea crimelor naziste, majoritatea dintre ei salvați sub protecția Marinei Regale a României, prin Portul Constanța, vă solicit respectuos, domnule amiral, să fiți de acord cu aceste propuneri:

- Să cereți analizarea temeinică, cu probe istorice clare, a rolului jucat de Mareșalul Ion Antonescu în salvarea celor 400.000 de evrei pe care domnul președinte Peres i-a indicat ca fiind salvați de români. Doar în cazul în care se va dovedi că Mareșalul Ion Antonescu nu a contribuit la salvarea celor 400.000 de evrei invocați de statul Israel să dispuneți schimbarea numelui străzii.

- În cazul în care se va dovedi că Mareșalul Ion Antonescu nu a permis salvarea celor 400.000 de evrei, majoritatea fiind salvați cum spuneam prin Portul Constanța, vă rog să cereți identificarea ofițerului de marină care în acele vremuri a contribuit la aceasta.

Vă sugerez să analizați cazul viceamiralului Ioan Georgescu, care în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost comandantul Forțelor Navale Maritime și care a mai deținut și funcția de comandant al Academiei Navale « Mircea cel Bătrân » (pe atunci numită „Școala Navală”) La rândul dumneavoastră ați fost până de curând comandantul Academiei Navale « Mircea cel Bătrân »... Din păcate, viceamiralul Ioan Georgescu a fost condamnat de bolșevici la pușcărie și a trecut prin temnițele cele mai oribile gestionate de călăii neamului românesc în perioada comunistă.

Domnule amiral, în calitatea dumneavoastră de militar în rezervă și de primar al orașului Constanța vă rog să înlesniți ca din bani privați să se ridice o statuie pe actuala stradă Mareșal Ion Antonescu pentru ofițerul din Armata Română care a contribuit la salvarea celor 400.000 de evrei, prin îmbarcarea din Portul Constanța. Mă angajez public să obțin din mediul privat finanțare pentru acest demers nobil. Pe statuia respectivă vom scrie calitatea de salvator a sute de mii de evrei a respectivului mare ofițer român.

Domnule amiral, puterea exemplului bun trebuie să domine ura. O statuie a ofițerului român salvator de evrei se impune la Constanța în contextul în care xenofobia generalizată, nu doar antisemitismul, produc crime și în zilele noastre. (a se vedea incidentul cu polițistul ucigaș din S.U.A.)

Mă angajez, domnule amiral, să asigur finanțarea și, ulterior, realizarea acestei statui. Este o onoare pentru mine să aduc un omagiu dovezilor de profundă omenie date de poporul român în timpul tăvălugului nazist, mai ales că bunicul meu pe linie maternă a fost la rându-i capabil de această atitudine ca militar pe Distrugătorul « Ferdinand ».

Israelul este cu adevărat un partener serios sau tratează România ca pe o țară de mâna a treia? Este incredibilă atitudinea statului Israel și a țuțerilor din România ai Israelului.

De vreo 30 de ani o stradă din Constanța poartă numele Mareșal Ion Antonescu. Nici ambasada Israelului, nici institutul condus de fiul unui profesor de marxism, nici țuțerii care au făcut carieră politică din susținerea unor cauze care aduc aminte de procesele staliniste nu au fost deranjați de numele acelei străzi în mandatul lui Mazăre sau Făgădău. Se arată vexați acum... Întâmplător statul Israel găzduiește acum doi fugari condamnați în instanțele românești pentru delapidarea orașului Constanța pe vremea lui Mazăre.

Statul Israel poate face propagandă idioată prin gura unor țuțeri. Dar să nu ne creadă un popor de proști[2].

Aranjament grafic - I.M.