Premierul, ales de Președinte și aprobat de Parlament, nu poate fi oricine, obligatoriu este selectat  un lider, o personalitate doctă. El este managerul unei țări - așa cu prevede Constituția. El creează, adună, dozează și distribuie tuturor bunurile materiale și spirituale locuitorilor ce-i păstorește. De la cel cu țâța-n gură pân’ la cel cu barbă sură sunt în grija sa. El trebuie să fie un om priceput pentru „a face parte” fiecăruia, din ce a produs țara.  Pentru asta trebuie să ai vocație de lider, știință de carte, practică, corectitudine și bună credință.

Dar apropos de „statură” ! Premierul nu poate fi un Gogea Mitu dar nici o stârpitură care să sugereze privitorului că este „un nimeni”, fără statură impunătoare și personalitate. Impunătoare! Nu să fie model, ci un bărbat care să emane forță, să impună.  Prima impresie contează.  Închipuiți-vă cum arată  tabloul ca un premier de 60 de kg, cu chelie deasă și cu trei numere mai mari la gât la cămașă, cu umerii căzuți și mânecile de la haină mai lungi, slab și pricăjit; e surclasat din start. O asemenea arătare nu poate merge la negocieri mai marii lumii! Ar fi ridicol! Ați văzut, de exemplu, la englezi și chiar la nemți sau sârbi, că vreodată în existența lor să fi avut un premier ridicol, ignorant și prost îmbrăcat, bâlbâit și nearătos ? Niciodată!

Apoi, prim-mi9nistrul, liderul administrației, trebuie să impună și să se impună prin simpla prezență, apariție în public! L-ați văzut pe Președintele Donald Trump mergând spre tribună? Dar pe „Țarul” Vladimir Putin pe culoarele Kremlinului? Și nu numai ei. La fiecare pas, prin mers și privire, se evidențiază forță, putere și carisma de lider. Anturajul, poporul și chiar adversarii îl recunosc ca lider, ca șef se așteaptă decizii capitale, și de la el așteaptă beneficiile.

Statura, carisma sau competența, nu sunt suficiente pentru ca să fii agreat de popor, să fii lider. Un premier trebuie să comunice cu „supușii”! Dar trebuie să-i convingă că, de fapt, el este  „sluga” lor, că lucrează în beneficiul lor. Când le vorbește beneficiarilor activității sale, trebuie să convingă că spune adevărul. Un discurs de premier trebuie să fie clar,  cu o dicție acceptabilă, pe un ton variat, funcție de subiectul comunicării, iar gestica să fie concordantă cu tema comunicării.  Mimica facială, gestica și frazarea expunerii dă credibilitate sau cade în ridicol, compromite mesajul narațiunii.

Nu de mult consultând un psiholog, specialist în citirea nonverbală, și analizând pe YouTube discursul unui demnitar de rang înalt de la noi, la un moment dat mă oprește: Stop - zice!  Opresc. Și continuă. Vezi acum minte! Privește gestica facială. Ochii aproape închiși, încruntați, colțurile gurii puțin căzute, buzele nu se deschid larg, sprâncenele aparent relaxate. Vezi, minte! Aproape că strigă psihologul. Am urmărit promisiunea făcută. După nici șase luni s-a dovedit că mințea, cu nerușinare! Și nu era pentru prima dată. Te minte odată, îl scuzi, a doua oară îl ierți, că poate și el a fost dezinformat, dar a treia oară nu poți trece cu vederea intenția și constați că e un incompetent ori un escroc, cu antecedente penale sau medicale incompatibile!

Vorbeam de comunicare.  De comunicarea la nivel internațional într-o limbă străină. Dacă liderul unei țări, să zicem, merge la Adunarea Generală O.N.U., acolo trebuie să se impună, să-și aleagă tema de interes mondial, să vorbească în limba țării sale sau, în mod excepțional, o limba oficială O.N.U., să stăpânească arta oratoriei, să trezească interes pentru auditoriu.

Am studiat discursurile „liderilor” noștri prezentate la ONU și în Parlamentul European. Penibili, citeau după o foaie scrisă de alții, fără intonație și expresie verbală, unei săli aproape goale. Cu greu îți vine să spui că ești român, dacă te întreabă cineva.

Un șef de stat, un premier face vizite oficiale, este primit cu onoruri de cel mai înalt rang, fiindcă așa e protocolul, să treci în revistă „Garda de onoare”, să îi saluți etc. Cum arată o arătare de pitic subnutrit într-o asemenea postură. Apoi sunt negocieri la cel mai înalt nivel, cu poza împreună cu gazda, în spate cu drapelul țării fiecăruia. Închipuiți-vă o asemenea poză făcută de Boc sau Cîțu cu Toni Blaier! De aceea pe noi nimeni nu ne primește în vizite oficiale. Altfel ar fi cu un președinte și/sau un prim-ministru impunător, care, urmat de 50 de oameni de afaceri să încheie tratate și înțelegeri economice, comerciale, profitabile țării.

Unde sunteți voi, Nicolae Titulescu, Ion Gheorghe Maurer, Corneliu Mănescu? Măcar fizic să arate cumva, nu ca marionetele de astăzi. Uite cine conduce administrația României! De-ți vine să bei să te îmbeți mangă și să te urci la volan, poate te prinde Poliția și scapă țara de tine… [1].

Aranjament grafic - I.M.

---------------------------------
[1] vezi Procesul pas cu pas:
- 3 decembrie 2000 - Florin Cîțu este prins la volan după ce a consumat băuturi alcoolice în statul Iowa din Statele Unite;
- 4 decembrie 2000 - are loc prima evaluare a dosarului la tribunal;
- 8 ianuarie 2001 - Florin Cîțu informează în scris instanța că pledează nevinovat;
- 9 ianuarie 2001 - procesul este preluat de judecătorul Thomas R. Hronek;
- 26 februarie 2001 - Florin Cîțu se răzgândește și informează în scris instanța că pledează vinovat
- 26 martie 2001 - Judecătorul Thomas R. Hronek pronunță sentința: două zile de închisoare și 1.000 de dolari amendă. La amendă au fost adăugate și alte costuri, astfel că Florin Cîțu a fost pus să plătească 1.355 de dolari.