Nu mai e niciun secret că la un anumit nivel în SUA și in câteva capitale europene se știa că in zona Turciei va fi un cutremur. Și nu orice fel de cutremur ci unul major. Ăsta e fapt și nu poate fi contrazis de nimeni. De altfel au apărut informații, necombătute de nimeni în mod credibil, dar atacate imediat de presa de propagandă mainstream (ceea ce mă face să mă simt confortabil în aprecierile mele), care arată foarte clar la data emiterii lor iminența unui seism de amploare[1].

Washingtonul, ca și cele opt capitale europene, cu șase zile înaintea producerii seismului au anunațat că își închid reprezentanțele diplomatice din Turcia și au lansat alerte de călătorie pentru cetățenii lor în următoarele zile, sub pretextul unor iminente atacuri terorise motivate de vezi doamne, un incident petrecut pe 21 ianuarie în capitala Suediei când, citez din media de propagandă mainstream: „Rasmus Paludan, un politician de extremă dreapta, cu poziţii anti-islam și dublă cetăţenie, daneză şi suedeză [...] finanţat de un jurnalist de extremă dreapta care are legături cu presa susţinută de Kremlin (of course!) a dat foc Coranului în fața ambasadei Turciei de la Stockholm, cu scopul de a sabota aderarea Suediei la N.A.T.O.”.

Acestea sunt fapte!

De aici a izbucnit un scandal diplomatic uriaș intre Ankara și cele nouă capitalele, cu tonuri foarte violente din partea Turciei, care acuza Wahingtonul și lacheii bineînțeles, de la sabotarea turismului turcesc, pănă la crearea condițiilor organizării unei lovitură de stat. (și nu că nu ar fi fripți turcii cu apucăturile Dep. of State, CIA, MI6 și alte acronime mai mult sau mai puțin aflate la vedere). Avem deci alerta „teroristă” lansată pentru cetățenii occidentali pe 30 ianuarie, cu anunțul închiderii reprezentanțelor diplomatice, urmată pe 6 ianuarie de seismul care a pus la pământ sud-estul Turciei și nordul Siriei. Ce nu e clar aici?

Privit post factum pare că cele nouă state, Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Germania, Olanda, Elveţia, Belgia, Italia şi Suedia par să fi tras biletul câștigător la loteria ghicitului in bobul de cafea (turcească). Întrebarea este dacă informațiile privind un iminent seism major în zona respectivă erau cunoscute în medii specializate, pentru că anumite state dezvoltate (S.U.A. în mod concret) au tehnologia (sateliți, sisteme de teledetecție și monitorizare a deplasării plăcilor, instrumente avansate de avertizare, etc.) sau, tocmai pentru că dețin tehnologia (despre care se vorbește numai pe la colțuri și nu fără riscul de a ți-o lua ca pe timpul pandemiei) au știut exact când e coaptă și s-a acumulat energia necesară și au provocat-o, dându-i un impuls de pornire ca la biliard, care s-a dus pe direcția, mai mult sau mai puțin prevăzută, cu un efect amplificat în intensitatea și magnitudinea seismului? Mă întreb…

Aceste întrebări nu și-ar fi avut rostul dacă nu ar fi existat vizibil, suprapunerea momentelor despre care am amintit aici și care nu au cum rămâne nesemnalizate măcar, dacă nu disecate: alerta de călătorie pentru cetățenii occidentali și închiderea ambasadelor cu o spătămână înaintea viitorului mare cutremur. Oricum, ce este de remarcat, e că acest eveniment major seismic, dincolo de tragedia umană și distrugerile de neimaginat lăsate în urmă, a creat falii adânci nu doar în tectonica plăcilor tereste dar și între noi, oamenii.

Erdogan deranjează

Dacă aș fi un conspiraționist foarte înrăit, dar bineînțeles că nu sunt, aș zice că este extrem, dar extrem de ciudată potrivirea, dintre ieșirile din rând și repetate ale lui Erdogan, cu urgia abătută peste Turcia. Este evident că Erdogan deranjează și încă rău. A călcat pe mulți pe bătături jucând la mai multe capete și urmărind desigur, interesele Turciei, odată cu visul său de refacere a puterii și influenței (neo)otomane, lucruri care nu se potrivesc defel - nu de ieri de azi -, cu cele ale Europei și cu atât mai puțin ale S.U.A.:
- de dată mai recentă sunt afacerile cu proscrisa Rusie (petrol, gaze, îngrășăminte, cereale, etc.) și ajutorul dat lui Putin pentru ocolirea sancțiunilor impuse de occidentul colectiv(izant), „tiranului” de la Kremlin;
- apropierea mult prea strânsă și periculoasă a Turciei de Rusia și ridicarea blocului Euroasiatic, cu perspectiva aderărării statului turc la BRICS și la noile alianțe geo-politice, economice și strategice care se formează acum, in contrapartidă cu tot mai agresivul bloc occidental S.U.A.-N.A.T.O., amenințând existențial hegemonia americană;
- blocarea extinderii N.A.T.O. înspre Suedia și Finlanda (Suedia fiind deocamdată cauză pierdută după scandalul arderii Coranului), ceea ce întârzie dacă nu incurcă strângerea incercuirii Rusiei;
- discursurile foarte dure ale lui Erdogan la adresa politicienilor din Europa, marionete ale Washingtonului și executanți docili ai politicilor globaliste conduse de SUA și impuse prin agenda/agendele succesive ale Noii Ordini Mondiale (New World Order - N.W.O.) via Davos;
- apărarea cu orice ocazie (desigur interesată) a cauzei palestiniene;
- trimiterea de trupe in Libia (nu doar în Siria) și influența tot mai crescută in nordul Africii, incurcând jocul de interese american pe terenul de joacă al Franței;
- revendicarea unor zăcăminte de hidrocarburi în estul Mediteranei și încălzirea tensiunilor cu Grecia (Cipru inclus);
- sfidarea S.U.A. și amenințarea repetată cu părăsirea N.A.T.O.;
- achiziționarea de armament sofisticat de la ruși, in ciuda avertismentelor SUA și retalierilor americane;
- înțelegerile cu Putin pe conflictul/conflictele „made by USA” din Siria și Orientul apropiat.
- tonul foarte ridicat din ultimele zile între Ankara și Washington via Ambasada americană și replicile foarte tăioase ale unor oficiali turci de prim rang[2], în contextul scandalului închiderii ambasadelor și consulatelor occidentale din capitala Turciei, sub pretextul unor posibile atentate teroriste.

Și asta numai așa... pe scurt și foarte repede-înainte...

Nu știu, în sensul că nu pot avea vreo dovadă, în afară de ceea ce se spune in medii alternative de informare, dacă există „arma geo-tectonică” - eu înclin să cred că da, ca și teoriile legate de sistemul H.A.A.R.P. și arma meteorologică - dar privind așa, fără prea multe întrebări, pare că valul de cutremure (trei de mare intensitate) a lovit fix la momentul potrivit, exact in Turcia și Siria in principal, țări „problemă” pentru americani (și nu numai) în zona aceasta ultra-strategică și de mare interes.

Și aici nu probabilitatea cutremurelor de suprafață și mare intensitate din zona plăcii tectonice Anatolia o pun eu in discuție (ele există), ci „sincronizarea”, întâlnirea exact la momentul potrivit a valului seismic care a ras orașe intregi de pe hartă cu forța unei explozii nucleare, cu situația geopolitică tot mai încurcată (și de nesupusul Erdogan), peste criza de nervi prelungită a administrației neocone de la Washington.

Este mai mult decât clar că Turcia lui Erdogan a deranjat și încurcă rău, urmărindu-și scopurile sale și stând de-a curmezișul planurilor americane, dar și disperării cu care Statele Unite caută să dea foc lumii întregi pentru păstrarea hegemonei mondiale, în care singura mare putere se vrea a fi și de a rămâne, corporația Washington D.C. Și dacă prin tentative de lovitură de stat, ca cea din 2016 orchestrată de departamentul de stat al S.U.A. pe finalul de mandat al lui Obama nu poate fi intoarsă Turcia la ordinele Washingtonului, o trimitere brutală în „epoca de piatră” a secolului al XXI-lea pare mai mult decât fezabilă.

Gândiți-vă numai la Japonia dinainte și cea de după marele cutremur din martie 2011 și la acel uriaș tsunami care a dus la explozia centralei atomice de la Fukushima, și care a dat un reset serios țării Soarelui Răsare aruncând-o cel puțin cu câteva decenii în urmă, punând-o practic pe butuci pentru mult timp de aici încolo. Dar revenind la stihia care a pus la pământ sud-estul Turciei, nu este mai puțin adevărat că turcii construiesc nu foarte prost, ci de-a dreptul criminal de neglijent și prost.

Adesea lipsesc cu totul armăturile sau sunt improprii și defectuoase, elementele armate din structura de rezistență a clădirilor in multe cazuri sunt subdimensionate, agregatul din beton este „nisip de plajă”, cu sare și format din sedimentele scoicilor marine. Cum naiba să stea în picioare orice construcție tarată din însăși calitatea și materialele folosite, dacă nu și din proiectare și execuție, și fără a avea nevoie de cutremur? Dacă adăugăm aici corupția, „mica înțelegere” orientală, laxitatea reglementărilor și autorizațiilor de construire (aviz și României), poate avem o explicație pentru amploarea distrugerilor suferite.

Numai că o ipoteză nu o exclude deloc pe cealaltă, ba dimpotrivă, se potențează. Și în orice scenariu am privi lucrurile, morții și distrugerile apocaliptice sunt reale și stau acolo martor, avertizându-ne.

Aranjament grafic - I.M.

-------------------------------
[2] „Fiecare ambasador american care sosește în Turcia se grăbește să afle cum să facă posibilă o lovitură de stat aici. Și mă adresez ambasadorului SUA. Îi cunosc pe jurnaliștii pe care i-ați făcut să scrie articole. […] Luați-vă mâinile murdare de pe Turcia. Sunt foarte clar! Știu foarte bine cum ați vrea să creați conflicte în Turcia! Mută-ți fața rânjită de la Turcia!” (Suleyman Soylu, ministrul turc de interne, cu numai trei zile înaintea marelui cutremur).