Recent, de la Guvernul României a venit în teritoriu, la toate nivelele administrative  – consilii județene, orașe și comune - o adresă cu nr. 82384/ 20.06.2019, emanând de la Cabinetul Viceprim-ministrului Vasile Daniel Suciu și privind modul în care se vor face de acuma înainte vizitele oficiale și private ale funcționarilor statului român în statul vecin și - la ordin – prieten Ucraina. Mai precis, din hârtie suntem informați că Ministerul Afacerilor Externe din Ucraina pune o serie de condiții în care oficialii din România, de la șeful statului și până la „șefii organelor executive locale”, adică până la ultimul primar (scuzați expresia!),  vor putea călători în Ucraina, indiferent dacă este vorba de o vizită de lucru sau privată. Anume, cei care se vor deplasa în Ucraina în vizită de lucru, vor putea merge la invitația „organelor executive locale” din Ucraina numai cu acordul scris, obligatoriu, al Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, iar vizita se va derula „în coordonare” cu M.A.E. ucrainean. În schimb, cei care merg în vizită privată, deci nu vor participa la „evenimente publice”, vor putea doar să „notifice” deplasarea lor la M.A.E. ucrainean, fără a fi necesar un acord scris din partea acestuia.

Ei bine, să traducem acuma această adresă din limbajul de plastic administrativ pe limba omului obișnuit. Se știe că Ucraina, un stat cu pretenții de integrare în Europa, a refuzat recent și fără explicații intrarea în această țară a unor importanți lideri politici din România, sau a unor personalități culturale marcante din Republica Moldova. Faptul dă cum nu se poate mai prost ca imagine în vitrina cu vedere la Europa, este ca și cum ți-ai arăta fundul prin geam. De aceea s-a luat măsura ca demnitarii străini mari și mici să ceară mai întâi o aprobare scrisă de la M.A.E. de la Kiev, aprobare care - după caz - poate să vină cu întârziere, adică după consumarea „evenimentului public”, sau poate să nu vină niciodată. Deci, oamenii care vor fi întorși de la frontieră, nu vor mai putea protesta că nu au fost lăsați de către grănicerii ucrainieni să intre în Ucraina, nici să ceară explicații de la autorități și nici nu se vor mai putea victimiza că Ucraina i-a declarant, pe șest, persona non grata, vor trebui să dea vina pe birocrație și atât. Iar ideea ca vizita să se desfășoare „în coordonare” cu M.A.E. ucrainean ar trebui să îi dea omului fiori reci, în traducere „coordonarea” însemnând că el va avea un ghidaj și un filaj permanent și oficial, la vedere, din partea fostului K.G.B. ucrainean, rebotezat S.B.U. La fel și pentru cel care va merge în vizită privată, care va trebui doar să „notifice” prezența sa la M.A.E. de la Kiev, asta va însemna că „serviciile” ucrainiene trebuie anunțate din timp ca să îi pregătească filajul, iar omul trebuie să știe că este anunțat și filat permanent, prin urmare să aibă grijă ce vorbește și cu cine se întâlnește pe acolo.

Să luăm un exemplu ipotetic. Un primar de comună din Bucovina care ar vrea să meargă oficial la o festivitate în zona Cernăuți din Ucraina, sau un primar din Maramureș care ar vrea să meargă în Maramureșul de peste Tisa, în Ucraina, la un „eveniment public” să zicem legat de sărbătorirea lui Eminescu sau a lui Taras Șevcenko, sau de un proiect de cooperare culturală transfrontalieră. În primul rând, va avea nevoie de o invitație din partea „organelor executive locale” din Ucraina, organe care vor face o invitație sau nu, în funcție de ce îi va sfătui S.B.U., după care, în eventualitatea că primește invitația, va mai trebui să ceară în plus și un „acord scris” de la Ministerul de Externe de la Kiev, care poate să vină sau nu, iar dacă vine poate să îl accepte în Ucraina, sau nu. În consecință, descurajați de o birocrație imprevizibilă și timorați de o poliție politică discreționară, mulți oameni vor renunța. Și atunci adio relațiilor de înfrățire antamate deja între localități și adio cooperării transfrontaliere. În acest fel, Ucraina se va izola singură, ajungând cam așa cum a fost Albania pe vremea dictatorului comunist Enver Hodja.