După 1990, numeroase evenimente - în mod special cele petrecute în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, respectiv a Regimului Antonescu - păstrate sub tăcere vreme de zeci de ani au început să apărut în mass media sau în studii de cercetare istorică, printre acestea, numărându-se şi tentativa de atentat împotriva Mareşalului Antonescu din iulie 1944 pusă la cale de N.K.V.D.-ul sovietic. Conform documentelor din arhiva C.N.S.A.S., cei cinci legionari paraşutaţi de N.K.V.D. au fost: sublt. Miron Nicolae, sublt. Djonat Tudor, sublt. Gheracostea Constantin, Serg. Maj. Vlăsceanu Pandele şi fruntaş Buţă Dumitru.

După o cercetare ceva mai atentă, se poate uşor constata că „pionierul” postdecembrist al relatărilor despre tentativa de atentat la viaţa Mareşalului Ion Antonescu a fost şi rămâne fostul Şef al Siguranţei vâlcene, Serghe Iandola sub semnătura căruia au apărut primele relatări publice postdecembriste, în câteva „episoade” ale unui serial în cotidianul „Curierul de Vâlcea”, ediţiile lunii octombrie a anului 1993. Prin funcţia pe care o ocupa în vara anului 1944, Serghe Iandola nu a fost în necunoştinţă de cauză privind derularea întâmplărilor petrecute în acel sfârşit de iulie 1944, la Olăneşti-Vâlcea - unde  Mareşalul se afla la tratament.  Din păcate, din motive de el ştiute, nu şi-a destăinuit toate amintirile până la plecarea spre cele veşnice. Abia După câţiva ani de la apariţia articolelor, subiectul a fost abordat, de prof. univ. Cristian Troncotă[1]. Prof. Sorin Oane, a elaborat un studiu abia în anul 2009[2], având ca punct de plecare aceleaşi articole ale fostului şef al Siguranţei vâlcene, pe care le-a completat cu relatări culese de la localnicii din zona Olăneştiului şi cu concluzii personale.

Niciun document cu referire la acest caz nu a fost găsit în arhivele vâlcene. După încheierea anchetei, rapoartele şi interogatoriile celor arestaţi - socotite „secret de stat” - au fost o parte luate de către Eugen Cristescu (şeful S.S.I.) şi de generalul Pichi Vasiliu (subsecretar de stat şi Comandant al jandarmeriei - n.n.) şi duse la Bucureşti, iar altele au urmat calea ierarhică spre Siguranţa Craiova, căreia îi era subordonată Siguranţa Vâlcea la acea vreme.

În volumul „Eroi ai nimănui” (Editura Militară), în subcapitolul „Mareşalul Antonescu vânat de paraşutişti”, colonelul Mircea Tănase - specializat în istoria paraşutismului românesc -  a preluat informaţiile lui Sergiu Iandola după cele menţionate de prof. Cristian Troncotă. Marele merit îi aparţine domnului dr. Florian Bichir sub semnătura căruia, în anul 2015 a apărut, cartea „Atentat la Mareşal. Olăneşti, 28 iulie 1944. Ion Antonescu - ţinta paraşutiştilor sovietici”[3], care prezintă şi o consistentă listă de documente din Arhiv C.N.S.A.S. (reeditată sub titlul „Lichidaţi-l pe Mareşal”, Editura „Mii de cărţi”, 2019), dar autorul aproape că nu aminteşte meritul ruperii tăcerii fostului şef al Siguranţei de la Vâlcea, despre evenimentele din luna iulie a anului 1944 menţionându-i doar pe Cristian Troncotă şi Sorin Oane... Dacă Mareşalului Antonescu i-au fost aduse sau nu la cunoştinţă rezultatele anchetei rămâne, deocamdată, incertitudine

Să nu se ignore faptul că atentatul din iulie 1944 împotriva Mareşalului, coroborat cu rebeliunea legionară - ambele de care Moscova nu a fost străină -, actul de trădare naţională de la 23 august 1944 şi dialogul din timpul arestării Mareşalului la Palat înregistrat pe plăci capătă un aspect încă neelucidat în totalitate. Documentele din arhivele britanice la care a făcut trimitere istoricul Marian Zidaru[4] şi reluarea subiectului prin recentele declaraţii ale istoricului britanic Denis Deletant, referitoare la desconspirarea „aurei” fostului lider ţărănist Iuliu Maniu demonstrează aspectele încă ascunse ale celor care l-au trădat pe Conducătorul statului şi - de facto - al Armatei, construindu-şi iluzia că vor deveni eroi. Zarurile fuseseră deja aruncate, România fiind jucată la ruleta Aliaţilor la Casablanca, la Yalta şi la Moscova, precum mai târziu, în 1989, la Malta. 

Ion Măldărescu, 24 iulie 2019

Notă: Pentru detalii, vă recomandăm să citiţi fragmente din volumul domnului Dr. Florian Bichir „Atentat la Mareşal. Olăneşti, 28 iulie 1944. Ion Antonescu - ţinta paraşutiştilor sovietici”, publicate în Revista ART-EMIS în anul 2016, accesând următoarele linkuri:

  1. https://www.art-emis.ro/istorie/1944-atentat-la-maresal - 04.08.2016
  2. https://www.art-emis.ro/istorie/atentat-la-maresal-2 - 07.08. 2016
  3. https://www.art-emis.ro/istorie/atentat-la-maresal-3 - 14.08.2016
  4. https://www.art-emis.ro/istorie/atentat-la-maresal-4 - 17.08.2016
-----------------------------------
[1] Cristian Troncotă, Atentate dejucate, în „Dosarele istoriei”, nr. 5/2000, pp. 51-53 şi Cristian Troncotă, Glorie şi tragedii - momente din istoria serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de Est (1941-1944), Editura Nemira, 2003, pp. 122-125.
[2] Sorin Oane, „Atentatul dejucat de la Olăneşti contra mareşalului Antonescu. O variantă de lucru”, Revista Buridava, Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu”, Vâlcea, nr. 7, 2009, pp. 226-232.
[3] Florian Bichir, Atentat la Mareşal. Olăneşti, 28 iulie 1944. Ion Antonescu - ţinta paraşutiştilor sovietici”, Bucureşti, Editura RAO, 2015.