Astăzi, 29 mai 2019, vă prezentăm - în exclusivitate -, prima emisiune în limba română a noului departament al postului de radio „Europa liberă”, reactivat pentru re-educarea cui vrea să-l asculte. Emite sub denumirea „Vocea liberă a scandalagiului” şi, spre diferenţă de studioul principal - din care sunt lansate în eter tot felul de reziduuri menajere şi de alte provenienţe -, noul departament vă invită să ascultaţi „adevărul şi numai adevărul !”. Vă rugăm, rămâneţi pe recepţie. Se transmit „comunicate importante pentru Ţară” ! (Redacţia ART-EMIS).

Draghe udemerule

Iţi scriu ca să mă-ntreb ceva la tine. Eu ai cunoscut multe ungure la viaţa ta. Eu ai lucrat cu mai multe ungure. Eu mi-ai plãcut de ele, că me inţelegeai. Chind spuneai ceva la ungure, el făcea. Curios forte, deoarece eu spuneai la ungure româneşte, iar el inţelegea. Chind spuneai ceva româneşte la roman, el ori nu inţelegeai, ori inţelegeai altceva. De aia eu plăcut la ungure. Dar, deşi ungure inţelegeai perfect ce spuneam eu la ele, chind vorbeam ei nu mai inţelegeai nimic. Iţi dau un exemplu, care iţi jur che nu este inventat. Acel ungure este viu şi putem depune merturie. El venit la şef şi zis:
- Șefu, dai permisie la mine azi.
- De ce măi, ungure (aici, de fapt, i-a spus pe nume, dar nu-mi mai amintesc eu numele după atâția ani!)?
- Pentru că se mărită sor-ta, şefule, azi.
- Păi bine măi…, nu ai ştiut până azi? De ce nu ai spus mai devreme, ca să fi plecat mai demult?!
- Nu ai ştiut. Cred che o mănânci in… şi de aia se mărită azi.

Acolo unde am pus puncte puncte, draghe udemerule, el a zis cuvintul acela care face deosebirea dintre bãrbat şi femeie la noi, la romeni şi care la noi, la romeni, este intilnit in aproape toate injurăturile, chiar dache sunt spus de femei.

Draghe udemerule, nu grãbi la tine! Deci, atuncea, acel şef dat permisie la ungure, dar alţi de lângă şef superat tare şi zis:
- Șefu, cum de-i îngădui să te jignească în halul ăsta?
- Șef era inţelept şi inţeles, dar nu tot om inţeles.
- Acum am intrebare pentru tine, draghe udemerule. Tu zici că e mai bine pentru ungure se nu ştiu vorbesc româneşte? Ghindeşte că noi mult mai mulţi ca voi aici şi orice ungure avut şanse mari vorbit cu romeni. Este bine la el ca romen supărat? Ce chiştig avut ungure? Dacă acel şef nu inţelept şi pedepsit ungure pentru injurii, fost mai bine la ungure? Intrebat la tine fiindcã vezut că tu zici că pentru ungure zbaţi. Tu zbaţi pentru ungure mers mai prost? Foarte bine, dar spus asta la ungure, nu minţit, che ungure om cinstit este şi bine inţelegi. Eu poate să confirme că ungure bine inţelegi, dacă cinstit vorbit[1].

Gura tembelului…

Gura păcătosului, se știe, adevăr grăiește. Dar gura tembelului ce grăiește? N-am avut timp să aprofundez și să ajung la o concluzie generalizatoare. Mi-au căzut ochii doar pe un exemplu răzleț de grăire a gurii unui tembel. Sunt tentat să cred că nici tembelul nu știe ce a vrut să zică, asta fiind misiunea… structurilor specializate care i-au dat bilețelul cu zicerea respectivă. Că structurile alea au știut de ce l-au pus pe tembel să grăiască ce-a grăit, este altă mâncare de pește!

Iată grăirea gurii tembelului, așa cum a apărut în presa care stă cu gura căscată la gura tembelului: „În urma acestui rezultat guvernul P.S.D. trebuie să plece”. Întrebarea mea este dacă nu cumva și structurile alea specializate sunt tot tembele?! Altminteri, nu văd de ce nu i-ar fi spus și tembelului pe care-l slugăresc câteva chestiuni pe care până și gândacii de bucătărie le știu:
- Duminică, 26 mai 2019 au fost alegeri euro-parlamentare. Car’va’zică, pentru Parlamentul European, nu pentru Parlamentul României.
- Guvernul României este una dintre cele trei puteri independente, anume cea administrativă, prevăzută în Constituţia României, nu în Constituţia Europei, putere care care ia naștere în urma unor alegeri parlamentare, nicidecum euro-parlamentare.
- Dacă mutăm în România rezultatul alegerilor euro-parlamentare, tembelul trebuie dat afară, pentru că a obținut „0” (zero) voturi la aceste alegeri. Or, dacă votul la alegerile euro-parlamentare au, după mintea tembelului, semnificaţii pe plan intern, este evident că nimeni nu l-a votat pe el, deci…

Dacă am fi avut și noi, românii, măcar o linguriță de noroc, în structurile alea speciale care-l coordonează pe tembel s-ar fi strecurat și un ne-tembel. Iar ăla, poate, i-ar fi spus marelui tembel, că s-au băgat la Kaufland mai multe sortimente de hârtie higienică, nu mai e nevoie să rupă el, în fiecare zi, câte o foaie din Constituţie ca să se șteargă la  orificiul prin care-și deversează inepțiile.

P.S. Trebuie să recunosc, însă, că, deși l-am criticat la vremea respectivă, tembelul a știut ce spune atunci când a afirmat că politicienii românești sunt organizați în găşti. Dovada vie este el însuși. Se manifestă exact ca membrul unei găşti, nicidecum ca un preşedinte de ţară[2].

Post electorala 26 - Victoria rușilor în România

După ce au pus un președinte în U.S.A., iată că rușii încearcă să pună un președinte şi la Camera Deputaților din Parlamentul României. După modelul „Iliescu este omul rușilor, că a făcut studiile la ruși”, o grupare de partide, desigur pro-U.S.A., pro-U.E., pro-N.A.T.O., pro-Klaus… în declarații, au propus-o președintă a Camerei Deputaților pe Țurcanu, cea care a făcut studiile la ruși, deci…  Adevărul este că femeile sunt mai conștiincioase și numără voturile exact… cum li se ordonă. Avem exemplul viu în memorie al fostei șefe a Camerei Deputaților. Treaba e că socoteala de-acasă nu s-a potrivit ce cea din... Parlament. Pe Klaus îl mai lasă rușii, că au înțelegere cu nemții pe tema asta. În plus, Klaus le oferă rușilor și șansa de a arăta omenirii că românii nu mai există ca popor, deci aceste meleaguri ar trebui…

Nu punem nimic la sfârşit, pentru că eu, rumeno, nu ştii decât una injuratura unguresc potrivit pentru astăzi… şi nu frumos![3]

Adaptare grafică - I.M.

-------------------------
[1] Marian Ioan, Cronicile unui scandalagiu altfel, Sibiu, Editura Adalex, 2013, 295 p.
[2] Contemporaneităţi scandaloase - https://altfel.wordpress.com/2019/05/27/gura-tembelului/
[3] Ibidem, op. cit. p.155