De la o vreme încoace, mulţi dintre Dvs. aţi văzut manifestări de-a dreptul oribile în Bucureşti și prin alte burguri ale „culturii” europene.  Păcatul cel  mai scârbos şi oribil din lume a triumfat! Adepţii lui, români şi creştini de-ai noştri, mascaţi şi coloraţi, au defilat pe străzile Capitalei, cerând legalizarea căsătoriei… LGBTQ+-iștilor-istelor. Spus mai pe înţelesul tuturor, se cere o lege, care să recunoască faptul că Ion se însoară cu Gheorghe, iar  Leana se mărită cu Mariţa. Aceşti indivizi cer Parlamentului României şi statului român să recunoască astfel de „căsătorii”, să le dea certificat de căsătorie cu ștampilă, să-i pună în toate drepturile pe care le are o familie propriu-zisă. Păcatul a ieşit la lumină şi nu se ruşinează de oameni, nu se înfricoşează de Dumnezeu. Strigă în gura mare pe străzi… Au uitat de mamă și de tată, acum vor „părinte 1” și „părinte 2”… că-i poruncă de la Turnul lu' Babel din Bruxelles - n.r.). Doamne, Doamne, ce-am  ajuns să trăim în ţara noastră!

Cred că se zvârcolesc în morminte moşii şi strămoşii noştri, care şi-au jertfit viaţa pe câmpurile de luptă, ca să apere pământul românesc şi să-l dea nepoţilor şi strănepoţilor curat şi sfânt!  Sodoma şi Gomora altădată au  adus asupra lor mânia lui Dumnezeu şi  cele două oraşe au fost făcute scrum, aşa că azi nu li se mai ştie nici locul! Noi repetăm fără frică şi fără ruşinare acele păcate, apoi ne mirăm că vin asupra noastră atâtea nenorociri: inundaţii, alunecări de teren, nerodirea ţarinilor, (covidul - n.r.) şi multe altele! Oare, chiar nu înţelegem  limba prin care ne grăieşte Dumnezeu şi-Şi arată mânia Sa cea cu dreptate pornită asupra noastră?

Cu mulţi ani înainte, în şcoală, aveam profesori care făcuseră studiile în ţări occidentale. Ne spuneau de multe ori că noi, tinerii români, suntem nişte sfinţi în comparaţie cu cei din Apus. Nu intrau în amănunte, iar noi nu prea înţelegeam ce vor să zică. Astăzi vedem ce se întâmplă, vedem scursorile Occidentului cum ne otrăvesc copiii şi înţelegem perfect ce voiau să ne spună atunci profesorii. Când vezi asemenea manifestaţii, nu se poate să nu-l vezi şi pe Scaraoţchi dansând printre participanţi (alături cu de-al de Barna, Bulei, , bucuros că şi-a atins scopul şi a batjocorit şi de data aceasta chipul lui Dumnezeu din oameni.

Să sperăm că în ţara noastră sunt mulţi, sunt foarte mulţi oameni de bine, creştini adevăraţi, care păstrează bunul simţ şi frica de Dumnezeu şi pentru aceştia Dumnezeu nu ne va pierde ţara întreagă, aşa cum a făcut-o în cazul Sodomei şi Gomorei.

Să ferească Dumnezeu, de asemenea, să  nu se ajungă până acolo, încât  Ion  cu Gheorghe să vină la biserică  şi să-mi ceară să-i cunun, iar dacă îi voi da afară din biserică, să mă dea în judecată şi să  aibă câştig de cauză, fiindcă, vezi, Doamne, am încălcat „drepturile omului”! Trăim vremuri apocaliptice, fraţilor, vremuri de sfârşit de lume![1].