Evaluare utilizator: 5 / 5

Face omul ce face, bântuie până dincolo de stele, în ceruri, în ideea de a se ști ceva mai bine și, în ultimă instanță, tot la el, aici, pe pâmânt, între oameni, se întoarce. Neliniști interioare pun stăpânire pe întreaga făptură umană, câtă vreme istoria sa pare a fi una incompletă, la un mic inventar, cu lipsuri sau șubrezită cu bună știință chiar de ființa umană.

Să nu ști cine ești, de unde vii și încotro te îndrepți, chiar este o problemă nu doar pentru individ, ci pentru  întreaga umanitate. Acum, desigur, nu aș vrea să echivalați spusele anterioare cu negarea creaționismului, a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În drum spre spitalul județean, unde mergea de două săptămâni în vizită la bunicul său, Andrei a observat cum, pe cealaltă parte a străzii, o doamnă de o eleganță aparte s-a oprit puțin la marginea trotuarului unde se vedeau câteva flori și, cu mare delicatețe, a ridicat ușor în palma dreaptă cupa unui bujor, ca și când ar fi mângâiat obrajii unui prunc. Acest gest de tandrețe l-a făcut să zâmbească involuntar și s-a simțit privilegiat ca martor al faptului de o simplitate și frumusețe ce l-au înfiorat.

Și-a continuat mai liniștit drumul, având în minte această imagine și gândul că gesturi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Pentru, actanţii şi victimele acestor timpuri muiate în ură, cu cuţitele trase pe jumătate din teacă…

24 iunie 2012 - Clasa a IX-a A, sau a X-a A… Vara lui 1960, ori 1961, imediat înainte de vacanţa mare… Dacă printr-o neverosimilă minune aş avea acum la dispoziţie manualele de limba şi literatura română din liceu, din dragul nostru liceu “Matei Basarab”, aş şti exact când au străfulgerat şi pentru mine în mii de focuri faţetele tăiate şi şlefuite, ca de briliant, ale marii arte concentrate într-o singură gemă literară cu valoare exemplară. Să adâncim puţin subiectul acesta:

Era spre...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Iubește-ți aproapele

Când am fugit din țară după libertate m-am îndepărtat de atât, cât mai înțelegeam din ea. Încetul cu încetul în destrămarea ei, am realizat că noii conducători ai țărilor noastre ne-au supus și vândut economiei mondiale, ne-au mințit că nu vor introduce taxe și după ce i-am votat le-au legalizat imediat. Deci am promovat conducători mincinoși în timp ce cetățeanul onest este penalizat la fiecare pas inocent. Tot mai mult se simte orchestrarea apocalipsei biblice. Sunt scuzele marilor manipulatori: Nu e vina noastră, sunteți voi păcătoșii care l-ați crucificat pe...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

- Spuneți-le să vină aici!, se adresă Ionuț chelnerului care întâmpina un grup de tineri pe care îi vedea intrând pentru prima dată în localul său.

- Sănătate, băieți, bine ați venit! Așezați-vă care cum doriți, am rezervat masa asta de câteva ore, pentru că este ceva mai retrasă și putem discuta liniștiți.

Dacă cineva ar fi observat gesturile acestor patru tineri aflați fiecare la vârsta de treizeci și ceva de ani, ar fi crezut că se întâlnesc pentru a sărbători un eveniment special, precum ziua de naștere a unuia dintre ei. Însă nu era vorba despre ceva de acest gen, ci de bucuria...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Robert nici nu s-a trezit bine și a început, ca de obicei, să se plângă - că e înnorat, că a întârziat coletul comandat, că n-a ieșit cafeaua cum dorea și multe altele pe care le înșira conștiincios aproape zi de zi, de parcă ar fi oficiat un ritual de exorcizare a grijilor. De fapt, nu făcea decât să își amplifice starea de lâncezeală, dând vieții sale un gust din ce în ce mai sălciu. Bineînțeles, pentru toate se găsea un vinovat care întotdeauna era altul decât el însuși: soția, copilul, vecinul, colegul, șeful, primarul…

Astăzi ar fi trebuit să fie o zi mai luminoasă, pentru că aștepta...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

După cum ați observat, neliniști contextuale m-au făcut să mă întorc la frământările mele mai vechi, despre Om, denumire necuantificabilă, om despre care, într-o formă explicită, și-a pus întrebări Kant, în „Critica Rațiunii Pure” (lucrare scrisă între anii 1781-1787). Tot întrebări îmi pun și eu, chiar dacă aproape întreaga zbatere a minții umane, de la Platon și Aristotel, până la empirismul englez și după aceea, până în zilele noastre, este axată tot pe așa ceva, pe cunoașterea ce o poate dobândi, pe ce poate face cu această cunoaștere și, de ce nu, la ce mai poate spera, el, omul, în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Eu sunt Învierea și Viața !/ Cel ce crede în Mine, chiar/ dacă va muri, va trăi” (Iisus Hristos, Ioan 11,25)

Cel mai minunat lucru, cea mai surprinzătoare chemare, cea mai aprigă și dogoritoare alegere, cea mai înălțătoare faptă, cel mai măreț eveniment, cea mai frumoasă desăvârșire, cea mai cerească dorire, cel mai dumnezeesc Dar, după Creație, Har, Viață, Adevăr, Libertate și Dragoste este Învierea Domnului Iisus hristos - Minunea Minunilor, întru care vor învia Neamurile și Fiii lor, rămași în comuniune de Credință, Jertfă, Cruce și Iubire cu Dumnezeu!

Mihail Eminescu -...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O iau agale prin oraș. N-am nicio țintă, pur și simplu vreau să mă vântur de colo-colo și să casc gura, vorba țăranilor de demult. Ceva, ceva tot fac - mă uit la figurile trecătorilor și încerc să-i deslușesc pe dinlăuntru. De unde vine fiecare și unde se duce. Nu știu cum și de ce, dar în vremea dindărăt îi observ numai pe cei strângători de ani. Și, Doamne, ce s-au mai înmulțit!

Le măsor cu inima tremurândă pasul tot mai căznit… privirea tot mai stinsă, din care a dispărut licărul acela jucăuș… înfățișarea tot mai precară… frica din fiecare respirație… Pe unii îi cunosc...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

După cum ați observat, neliniști contextuale m-au făcut să mă întorc la frământările mele mai vechi, despre Om, denumire necuantificabilă, om despre care, într-o formă explicită, și-a pus întrebări Kant, în Critica Rațiunii Pure (lucrare scrisă între anii 1781-1787). Tot întrebări îmi pun și eu, chiar dacă aproape întreaga zbatere a minții umane, de la Platon și Aristotel, până la empirismul englez și după aceea, până în zilele noastre, este axată tot pe așa ceva, pe cunoașterea ce o poate dobândi, pe ce poate face cu această cunoaștere și, de ce nu, la ce mai poate spera, el, omul, în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Să ne ferească Dumnezeu de momentul în care academicii devin dumnezei. România este ultima țară care s-a eliberat. A ieșit de sub ocupația sovietică și a orânduirii comuniste. Ne-am eliberat. Am crezut că va fi atât de simplu. Că-l vom schimba pe Ceaușescu cu un altul. Că am smuls copacul comunismului cu rădăcini cu tot și am plantat un nou copac, al democrației, însă acesta nu a avut rădăcini. În loc să fi altoit copacul vechi, noi l-am smuls din rădăcini. Am smuls istoria de mii de ani a acestui neam și desigur că, fiind fără rădăcini, s-a uscat. N-a funcționat schimbarea. Europa ne-a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La câteva case de noi în drumul spre biserică locuia un bătrân despre care vecinii spuneau că e singuratic, ursuz şi „sărac la vorbă”. Nouă nu ni se părea deloc aşa, poate şi pentru faptul că pe noi, din când în când, ne vizita. „Noi" însemnând eu şi mama mea. Nu era bunicul, dar îi spuneam Tataie.

Pe tata nu l-am cunoscut, dar îl purtam tot timpul cu mine. Locuia în cea mai frumoasă poveste din câte auzisem. Era frumos, înalt, puternic şi făcea numai lucruri bune şi pline de zîmbet. Omul acela minunat de care, mai mereu, mama îmi vorbea, era tatăl meu.

Tatăl meu! Sigur că aş fi vrut să...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu de puține ori am afirmat faptul că istoria omului este una a vărsărilor de sânge, de care, dacă nu ne este rușine, ar trebui să avem măcar rezerve, fie și doar pentru faptul că pe parcursul conflictelor, criminalii devin eroi, iar borfașii, alături altor ticăloși, fac averi pe seama suferinței umane.

„Omul aruncat în lume”, ființă conturată de M. Heidegger, ce ar trebui să „ființeze întru` acum și aici, nu este unul și același, nici tot timpul și nici la tot pasul, cu „Omul făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cu Marele echilibru sau cu Principiul unic, al existenței, câtă vreme...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Blestemul lui Dumnezeu pe pământ

Doamne, ce mult e de-atunci și prin câte mai chinuiește omul pe pământ până a ajunge iar pământ ! Am plecat în armată la 1 aprilie 1935, la Salonta Mare, județul Bihor, la Infanterie. Lăsasem acasă o nevastă tânără și trei fetițe. M-am căsătorit de tânăr; aveam nouăsprezece ani, iar nevastă-mea, șaispreze. Amândoi eram orfani de tată. Muriseră în primul război mondial. Ne-am luat de tineri. Ne-am unit două sărăcii, ca să scăpăm de sărăcie, dar de ea nu scapi cu una, cu două. Eu fusesem înfiat de mic de niște oameni cam răi; mă certau și mă băteau mereu, din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cugetare

Când stai mai mult timp într-o patimă, nu te poți vindeca într-o clipă. La nivel fizic, parcurgerea unui drum într-un sens e egală în kilometri cu revenirea acasă, iar în plus, reîntoarcerea e cu resurse mai puține. Totuși, drumul spre casă, chiar dacă că ești obosit, pare mai scurt. Tu, însă, trebuie doar să vrei să revii.

Acasă, Tatăl va ieși înainte-ți, cu covorul roșu rulat pe umeri și privind printr-un binoclu bătrân în speranța că te va vedea cât mai curând. Nu te teme! Bucuria reîntâlnirii va fi suficient de mare încât să treacă-ntr-un con de umbră toate neghiobiile...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Domnule, să fii aci, pe fața pământului, și să nu știi cine știe ce despre tine, mi se pare  cea mai mare dramă a omului, o dramă ce se rostogolește din momentul în care, el, omul, a avut minima conștiință de sine, de natură și de semeni. Mult de atunci! Dezbateri pe această temă, ca de altfel și îndemnuri la cunoaștere, au existat și încă vor mai fi, câtă vreme nemulțumirea, dar și sentimentul de lipsă va persista. Din ansamblul creionat mental de fiecare individ în parte, ansamblu raportat, de obicei, la nevăzut, și minusul, și frustrarea! Dar nu despre ele vreau să vorbesc! Într-o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O găină era alergată de o pasăre de pradă. Găina alerga iute și sări prin fereastra mică  în cotețul în care fermierul își ținea găinile pentru ouă. În picaj, uliul intră în coteț lovind lantețele care țineau fereastra deschisă și se trezi blocat înăuntru. Găina tremura îngrămădită într-un colț. Undeva în India un leopard flămând alerga să prindă un câine care, ca să scape sări repede într-un veceu de stradă și tot prin acea gaură de aerisire întră și leopardul. Acum câinele ședea smerit așteptându-și soarta. Văzându-se prins în capcană, leopardul începu să alerge neliniștit în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

File de Jurnal - 7 august 2012

Anii ’50 şi începutul de ani ’60 s-au caracterizat în întreaga lume, nu numai la noi, prin modestie la limita umilinţei şi prin sărăcie demnă. Doar America, neatinsă direct de flagelul, crimele şi distrugerile celui de-Al Doilea Război Mondial decât în carnea şi sângele fiilor ei jertfiţi pe teatrele de luptă europene, făcea figură aparte, difuzând pe mapamond imaginile şocante, incredibile, ale unei societăţi prospere în toiul dezastrului: hainele americanilor, automobilele, locuinţele, drumurile şi şoselele, reclamele luminoase, obiceiurile lor, trimeteau cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

De peste cinci decenii stăruie în mine, într-un afund de emisferă cerebrală, cu o inexplicabilă îndârjire, o imagine perfect statică, înrămată între ţurţuri, definitiv îngheţată, sărac colorată, aproape mută dacă n-ar conţine un şuier de vânt din acela care goneşte toţi oamenii acasă. Nu ştiu ce vrea să spună, ignor de ce mă urmăreşte cu atâta osârdie, de ce s-a cramponat aşa avan în inconştient, n-am habar dacă are vreun mesaj pentru mine, nici care este acesta. Repet, e doar o imagine, un instantaneu, un tablou aspru de iarnă redus la esenţial, măturat de pale de vântoase reci amestecate cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

În una dintre întâlnirile publice, prin intermediul mass-media, într-o emisiune tv, aminteam, lapidar, despre mâzga vremurilorâ de care măcar periodic să scăpăm. O punere în discuție sau chiar o dezbatere mai largă, nu strică câtă vreme termenul, chiar și în viața de toate zilele, are conotații multiple. În acest context aș începe de la cei ce flutură, fals, „mai binele”, la orice colț de stradă, de la  cei ce tot întorc timpurile cu furca, inconștienți de faptul că au împins omenirea spre un viitor de-aiurea, în care, înainte de orice, totul se dizolvă în neant. Desigur, în acest...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Singuri dormeau sub ploile toamnei.

Era în anul 1944. Se încheiase armistițiul cu rușii la 23 august. Aveam 22 de ani și eram supărat cum nu e decât mama când rămâne fără copii, că atunci nimeni, dar absolut nimeni de pe pământul ăsta n-o poate face să-și oprească lacrimile și jalea!... Așa eram și eu atunci, în vara lui ’44, la 22 de ani când venise vremea să plec la armată și apoi pe front. Știam prea bine că urma să fac vreo două-trei luni de armată, de pregătire, după care voi pleca pe front, să lupt alături de ruși contra nemților.

În sat, în Surpate, se aflase de cei care căzuseră pe...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Înainte de boala mea stranie, necruţătoare, instalată brusc în primăvara anului 1983 imediat după decesul tatălui meu, se situează o întâmplare plină de tâlc, care îl are ca protagonist pe poetul Nichita Stănescu în dubla-i calitate de liric inspirat şi de închinător devotat la geniul eminescian. Această a doua lui faţetă, mai puţin cunoscută publicului larg, îl făcuse să limiteze sever spaţiul de expunere de pe pereţii camerei de zi/livingul micului său apartament din Piaţa Amzei, la cele patru fotografii certe rămase de la Eminescu  -  care ocupau jumătate de perete  -&nbsp...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dragă Moș Crăciun,

Sunt foarte tristă! Bunicul meu mi-a vorbit foarte mult despre tine, despre sufletul tău bun, despre grija şi dragostea  pe care le ai pentru copii. Îmi spunea că eşti Dumnezeul nostru al copiilor, că tu ne înţelegi cu adevărat, că ne înveţi despre iubire, iertare şi ne faci să fim buni, înţelegători, harnici, respectuoşi, cuminţi... Într-o zi un copil mi-a spus că nu exişti, că părinţii ne cumpără cadourile pe care le primim, că cineva se îmbracă la fel ca tine şi că suntem minţiţi. Am alergat la bunicu’ şi i-am spus asta plângând!

- Nu-i lua în seamă! Moş...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Sala era plină. Printre rânduri mă apropii de scenă. O scenă cu înălțimea de un metru a fost construită de ruși din scânduri de brad. Cortina grea, din material de catifea, cu statură impunătoare de vreo șapte metri era închisă. Cum mă apropii, printre scândurile frontale se strecoară o plantă zveltă ale cărei frunze foarte verzi îmi zâmbesc și se înalță ca într-un film de desene animate. E ca un șarpe cobra indian care se ridică și se înconvoaie pe sunetele flautului fermecat, cu vădita intenție de a mă îmbrățișa, mă înconjoară ca pe un arac de fasole. Parcă eram la o serbare. O recunosc. E...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sunt pe valea zonei I.C.C.F.-ului cu partenerul meu către Minele E.M.B.-ului Oravița, sectorul Lisava, într-un mustang american de război în colonia anului 2032. Visez la anii copilăriei mele comuniste când se circula cu Molotovul lui Nea Chișe, prelat ducându-ne la lucru. Șoseaua din beton armat rezistă și acum. Doar pădurile erau chele și moarte. Totul a fost distrus ca după un război teribil. Nu te poți pune cu mafia pământului‚ „nici chiar Dumnezeu să fii”, zic ei, pentru că El e doar pentru cei ce cred. Doamne, ce virus a coborât pe Pământ!? Îi zic celei de lângă mine. O blondă totală cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dormeau toate apele

Pe mine nu m-a speriat moartea! Niciodată! Eu n-am știut ce e frica sau spaima, fiindcă eu întotdeauna am gândit că viața mea e în mâna lui Dumnezeu. Dacă el mi-a dat viața asta, bună, rea, cum o fi, înseamnă că tot el mi-o ia, când va vrea, și tot la el am să ajung să dau socoteală pentru ce-am făcut pe pământ. Așa cum unui copac nu-i e frică atunci când te apropii de el cu securea, sau iarba, când bagi coasa în ea, nu se sperie, s-o ia la fugă, tot așa am fost și eu toată viața mea. Și de ce m-aș fi temut de moarte, când, atunci, în vara lui ’44, plecând în armată și...

Citeşte articol complet...