Evaluare utilizator: 5 / 5

Animalele nu se reproduc bine în captivitate. Și lumea a devenit o închisoare în aer liber. Ce te așteptai să se întâmple?

Un oraș de 15 minute!

Trăiesc cu anxietate constantă cu privire la viitor. Nu am absolut nicio încredere în niciun guvern, instituție sau mulțimea de culte religioase, de aici sau din întreaga lume, fiecare cu Dumnezeul lor. Cred că toți sunt complici la această stare de rău. Din ce în ce mai mult, simt că suntem pe cont propriu. Cred că toate acestea sunt create și planificate intenționat. Oamenii puternici, sus-puși și bine plătiți au muncit din greu pentru ca acest...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dom’le, și dacă nu aș fi abordat eu acest subiect, specializarea tot e cunoscută, chiar și recunoscută și constituie motiv al aplecării multora spre specializare. Adevărul este că orice problemă este mai bine, mai sigur, mai complet și ține mai mult, dacă rezolvarea ei este găsită de un specialist.

Firesc, la început, specializarea a apărut în domeniile practice. Așa au apărut specialiștii în cosit, specialiștii în pus copite la cai, specialiștii în reparat broasca de la ușă. Ăștia, de la ușă, sunt destul de rari, eu a trebuit să umblu două zile prin tot orașul, când mi s-a stricat broasca...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În orice democrație alegerile sunt proba de foc prin care trebuie să treacă partidele, dar și oamenii care vor să se afle în fruntea statului, cele care confirmă încrederea pe care poporul o are față de diferiți actori politici însă și față de programele sau prestația socială a partidelor. Prin urmare, scrutinul autohton a provocat o uriașă surpriză atunci când a dat drept câștigător al alegerilor partidul de stânga, unul care îi era perfect nesuferit președintelui și numit de acesta „ciuma roșie” și a trecut în plan secund partidul preferat al aceluiași președinte numit și acesta „partidul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dau să mă urc în mașina pe care o aveam parcată lângă bordura unui bulevard din preajma Gării de Nord, când privirea îmi este atrasă de ceva de pe trotuar. Un tânăr la vreo duăzeci și ceva de ani, îmbrăcat curat, cu blue geans, cămașă roșie cu buzunare aplicate și adidași albi în picioare, mă privea fix, cântărindu-mă din priviri, și bolborosea ceva.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Prin 1954-55 aveam la Breaza de Sus (aşa se numea pe-atunci) unde trăiau bunicii mei dinspre tată, trei prieteni formidabili: câinele Bob, vrăbiuţa Fifi şi băiatul din vecini Puiu Savu.  I-am pus în ordinea aceasta fiindcă aşa au apărut ei şi în viaţa mea, cu Bob în frunte. A fost un mare şi adevărat prieten: corcit cu ciobănescul mioritic, câinele nostru era solid, impunător, mândru de datoria pe care şi-o făcea ca nimeni altul, aceea de a ne păzi pe bunici şi pe mine, deşi eu nu apăream la Breaza decât pentru o lună, vara, în vacanţele şcolare, înainte de a pleca cu mama şi cu Proful...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

De secole scriitorii de science-fiction ne obişnuiseră cu ideea robotului casnic, acea magică realizare a ştiinţei care ne scutea de sâcâielile activităţilor domestice precum măturatul, spălatul rufelor, bucătăreala sau, Doamne Iartă-ne, bătutul covoarelor! Ce să mai spunem? Acestă formă de neosclavagism era încântătoare oricum ai fi luat-o! Moral, nu mai era vorba de încălcarea vreunor drepturi ale omlui, iar lenea noastră structurală de fiinţe superioare era pe deplin satisfăcută. Ce putea fi mai frumos? Nimic, numai că între fantezia scriitorilor şi realitate se intersecta posibilitatea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Române, dacă vrei binele neamului, alege să te conducă un Român Ortodox” (Col. (r) Alexandru Bochiș-Borșanu) 

Pe la începutul anilor ’70, mutat deja cu Ileana din strada Victor Manu în apartamentul tatălui meu din Iulius Fucik, am trântit în prag de primăvară o gripă de mare efect. Tuse, strănuturi, temperatură, smiorcăieli, roşu în gât, transpiraţie, cap greu, ochi lăcrămoşi  ─  mă rog, tot tacâmul. Evident, nu mă mai duceam la serviciu, ci zăceam înfofolit în pat şi mă lăsam cu o plăcere perversă în grija afectuoasei mele soţii. Rugasem să nu vină nimeni din familie să mă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Casa de la marginea marelui oraş californian era una cât se poate de obişnuită, construită în stilul specific zonei, nici prea nouă, nici foarte îngrijită, iar proprietari erau, în acte, o familie de chinezi care aveau şi un magazin cu produse specifice în apropiere. Tot în acte se dovedea că ei cumpăraseră locuinţa de la fostul proprietar, un oarecare Ted Left, dat dispărut în urmă cu vreo câţiva  ani într-un accident feroviar în care muriseră mai mulţi oameni.

La o privire mai atentă poate că s-ar fi ridicat unele întrebări de ce această casă îşi asigurase furnizarea energiei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Se dovedea că Marx a avut perfectă dreptate când a spus că acumulările cantitative duc la salturi calitative. Așa se face că sistemul de învățământ, cel care decenii de-a rândul fusese piatra de moară legată la gâtul bugetelor și doar un focar de tensiuni și probleme sociale, era evident că trebuia reformat din rădăcină. Mai ales că de multă vreme scotea doar posesori de diplome plini de fițe, fumuri și pretenții care nu înțelegeau adevăratele nevoi ale societății în care trăiau și se trezeau că-și doresc tot felul de posturi bine plătite, dar în care să stea la birou și să dea indicații...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Viața e făcută și din lucruri mici

Trebuie să recunosc că eu nu m-am maturizat deloc din anii ‘60 încoace - şi nu este o figură de stil, ci purul adevăr: timpul a trecut în van peste adolescentul care acum a îmbătrânit, şi-atâta tot. El nu s-a copt, nu a progresat, nici măcar nu a regresat, ci a rămas înţepenit, blocat în singura perioadă absolut benefică a vieţii lui, de care nu-l va despărţi decât ultima-i suflare. Nimic patetic în constatarea aceasta, nimic tragic, ci mai degrabă - zic eu - demn de invidiat. Iată aşadar un bătrân adolescent, care recunoaşte smerit că n-a crescut, că n-a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cei doi candidaţi aflaţi în cursa prezidenţială fuseseră vreme îndelungată colegi de partid şi, probabil, posesori de gânduri şi aspiraţii similare pentru binele şi progresul ţării, fiind chiar şi vecini cu locuinţele, aşa că aveau puternice motive să se urască sincer, din toate puterile. Primul dintre ei, să spunem candidatul „A”, era un oportunist perfect, arogant, lacom, dornic de glorie şi bogăţie, însă cult şi plin de importanţă, dar şi de un imens dispreţ faţă de toţi cei care nu făceau parte din ceea ce lui îi plăcea să numească elita socială a lumii, adică cea cu care el ieşea în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Et in Arcadia ego. Nici nu-mi vine a crede că, în plină doctrină şi practică comunistă,   m-am mai putut bucura de o asemenea copilărie care, celor de acum, probabil li se pare desprinsă din basme. Erau ultimele timpuri normale; avea să urmeze, odată cu „încheierea victorioasă a colectivizării agriculturii”, deposedarea tuturor de cele din urmă bunuri imobile. N-am simţit nicicând ură pentru toate aceste abuzuri, ci doar multă, nesfârşită tristeţe: era ca şi cum cineva te-ar fi lipsit, brusc, nedrept, doar cu forţa pumnului, de copilărie! Are cineva acest drept? Nu cred. Ce aveam eu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Un Bărzăun bâzâie și mă sâcâie fără noimă. E mare și nesimțit. Vă amintiți muștele alea mari care vin din spatele grădinii la țară? Așez  prosopul în două și când îi trag una, o afișez artistic pe peretele alb al bibliotecii. După o explozie ce a găurit peretele de-mi intra capul prin acel orificiu, mă trezesc în șoc direct în baie. Era o muscă dron cu încărcătură nucleară. Spiona sau chiar executa oerece comenzi dacă era nevoie. Nu râdeți, că e adevărat. Industria militară americană a ajuns la un asemenea nivel încât adaptează tot echipamentul la ceea ce a realizat evoluția vieții...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Preşedintele partidului de guvernământ aruncă o privire grea şi dojenitoare peste capetele baronilor adunaţi în sală. Baronii, destul de obişnuiţi cu astfel de tratament, îşi aruncară şi ei privirile pe ecranele telefoanelor. Oricum, pozele cu iaht, gagică şi şampanie sunt mult mai interesante decât tot ce dorea să transmită privirea plină de semnificaţii a şefului.

- Băi, nesimţiţilor, aţi furat tot ce v-a căzut în mână, aţi mâncat căcat pe toate posturile de televiziune, aţi minţit şi înşelat fără nici un scrupul şi v-am iertat bă, ticăloşilor! Da’ acum, când partidul o ia în mână şi cade...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Realitatea din vis sau visul realității?

Eram în vest și doream să ajung acasă. Știu că peste mări și țări, munți și văi este casa. Pentru mine acasă este locul părinților mei. Însă cineva mi-a șoptit că pot ajunge mai repede dacă trec printr-un tunel. Am luat-o prin tunel, trec pe lângă multe grupuri de oameni, unii se odihneau, alții munceau săpând după aur și diamante, iar unii emigrau din est spre vest. În sfârșit, am ajuns la capătul labirintului subteran care era celula unui pușcăriaș. Un pat de fier, o pătură din păr de cal, o fereastră cu gratii și o ușă deasupra patului. I-am spus...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Era o altă lume atunci. Liniștită pe dinafară și plină de taine în suflet. Un alt fel de poezie. Era frumos, dar lipsea ceva esențial, Libertatea! Scrie un comentator. Dar, mă întreb, ce este libertatea despre care scrie? Nu din același motiv s-a ajuns la Socialism în 1917 când a avut loc revoluția din Rusia? Când mulțimea a fost eliberată din robie, sărăcie și analfabetism? Și, apoi, toți au avut serviciu, educație, casă și asistență medicală gratuit? Vorbim de anii,’60-’80 în România socialistă. Am trăit 30 de ani în București (1950-1980) și pot să spun acum, în retrospectivă, că au fost...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sunt civilizații care s-au jucat cu modificarea genetică a omului. Înclin să cred că omul nu poate inventa nimic din ce nu există deja în univers. Toate filmele noastre științifico-fantastice sunt culese din ADN-ul nostru. Sunt povești pe care le-am trăit deja într-o altă civilizație, iar cele ce vor urma se vor adăuga genei noastre în viitor. Nu există doar universul nostru, ci multiversul condus de Fiii Dumnezei, generat de Creator continuu. Nu și repetenții. Drumul bumerangului e plin de filtre și mulți rămân pe traseu, împietriți atomic.

Universul a apărut din explozia unei găuri negre a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Vârstele Biblice: 900-450-225-112,5-56,25-28,12-14,6 - reîntoarcere. Vă imaginați o civilizație în care omul va trăi doar 14 ani, însă va avea experiența civilizațiilor trecute? Cum funcționează această lume, las pentru un capitol viitor. Suntem mereu „împiedicați” de a ne înălța, de a reveni la forma originară, adamică a omului. Acesta e motivul, „poate”, de a ne înlocui biologicul cu sinteticul? Divinitatea noastră originară, imaculată, lipsită de păcat, este puterea noastră de a călători spiritual. Transcendența înseamnă și a crește. Suntem mereu îndopați cu limitări făcute personal și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Satul românesc așezat de Bunul Dumnezeu pe pământul străbun valah își are rădăcinile înfipte adânc în Glia strămoșească și fruntea smerită, înaltă, eminesciană rezemată de Cerul sființilor săi, căpătând astfel dimensiuni cosmice nebănuite, atribute și virtuți nemaiîntâlnite care îl înalță într-o perspectivă uimitoare și vizionară, purtând o amprentă uluitoare și cerească. De aceea marele nostru filosof Lucian Blaga, mentorul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Președintele, cel care era și Comandantul Suprem al Armatelor, părea cioplit dintr-o bucată de gheață, cel mai probabil o bucată din icebergul care scufundase Titanicul. În fața lui, cu genunchii tremurând, părea că-și dă ultima suflare Ministrul Apărării, un bătrânel cu aspect de filatelist amator, cel care cunoștea totuși firea despotică și plină de hachițe a șefului său suprem.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Eram pregătit să ies când sună telefonul. E domnul Ioan Miclău din Cringila. De la întâlnirea noastră cu ocazia serbării zilei Naționale a României la Ambasada din Camberra, am rămas prieteni nedespărțiți prin colaborările noastre jurnalistice și culturale.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cel mai greu în viața asta este să mori. Ajungi câteodată într-un moment în care strigi: „Vino și ia-mă!”. Nu te aude nimeni. Sau te aude și zâmbește. Omul Viu din icoana de pe peretele meu sigur zâmbea. Pentru că planul Lui era altul!

Am înțeles asta după multă suferință. Deși toată lumea aștepta să plec. Nimeni nu mai credea altceva. Cumva încercau să se obișnuiască cu gândul. Inclusiv eu. Ciudat e că nu aveam regrete. Eram cumva împăcată cu mine că am făcut tot ce am putut.

Dincolo de ce am făcut, ce am muncit, am înțeles că preocuparea mea majoră a fost să dau. Din ce am avut și mai...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Anul 2030 după calendarul creştin… Într-o frumoasă zi de septembrie domnul Radu Teodoru intră cu maşina în parcarea subterană a blocului cu locuinţe de serviciu şi de protocol al Filialei Bancare unde era director. Îşi ocupă locul pe care-l rezervase din timp, opri motorul şi rămase în interiorul maşinii cuprins de nostalgii perfect incompatibile cu statutul său de bancher. Cum însă era vorba de sentimentele sale faţă de o maşină şi nu faţă de un om totul devine de înţeles.

Domnul Radu rememoră pe scurt relaţia sa cu mic litrajul pe motorină care-i însoţise existenţa în ultimii optsprezece...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

E februarie, pe la jumătate, afară e o temperatură peste 10ºC, mohorât, mai mult plouă, parcă e o toamnă întârziată. Unde-s zăpezile de altă dată? Uite, am rostit fără să vreau o expresie ce am mai auzit-o, ba chiar îi bănuiam sensul: nostalgia după vremuri trecute. Mult timp după ce mijloacele moderne de comunicare cu lumea au evoluat, am aflat că expresia îi aparține poetului aventurier francez François Villon. Trăitor în veacul al XVI-lea, nici vorbă să regrete că la Paris nu ninge, nu e zăpadă sau că acolo ninge rar, ci revelația a fost inspirată în închisoarea Chateau de...

Citeşte articol complet...