Ion UntaruSă te îmbolnăveşti de trai bun, pare paradoxal cel puţin din două puncte de vedere.
În primul rând pentru că omul cade pradă unei boli oarecare dintr-o mie de motive ca de exemplu: de stres, de alergătură, venituri mici care presupun o masă mai puţin consistentă, probleme la serviciu, etc., etc. Şi mă opresc numai la acestea.
Dar să te hrăneşti ca lumea sau chiar mai bine decât restul lumii, de ce să te mai îmbolnăveşti? Ori e ceva în legătură cu „bibilica", ori o altă chestie mai ocultă, că nu e lucru curat la mijloc.
În al doilea rând, treceţi dimineaţa când mergeţi la serviciu printr-un parc şi vedeţi pe câte cineva alergând, ori tineri ori vârstnici, convinşi de justeţea dictonului: mens sana in corpore sano.
Aveţi curaj să le spuneţi:
- Alergaţi, alergaţi şi o să muriţi sănătoşi!
Sigur că nu, pentru că riscaţi o dispută cu nişte persoane necunoscute şi nu se ştie niciodată cum se poate termina.
Iar ironia este bună când are condiţii prielnice şi poate să facă pui, uneori chiar şi maliţia ori o notă de sarcasm, dar numai într-o proporţie bine dozată ca să nu lezeze pe nimeni.
Şi cu toate astea, problema există şi nu este una peste care se poate cu ochii închişi.
Sunt oameni bogaţi care n-au cunoscut la viaţa lor nici un fel de lipsă, le-a oferit soarta tot ce şi-au dorit pe câte o tavă aurită şi atât cât şi-au dorit.
Oameni bogaţi care dorm pe saci de bani, practic nici nu ştiu exact câtă avere au, pentru că aceasta este investită şi raportează venit în fiecare zi, în fiecare ceas, practic în fiecare minut şi numai când primesc înştiinţările băncilor unde-şi au depozitele sau bilanţurile firmelor din subordine, îşi fac o idee destul de aproximativă: atâtea milioane sau miliarde la data respectivă. Moneda în care-şi deţin activele este o noţiune convenţională.
Vorbim numai de veniturile curate, de cele la vedere şi nu aducem în discuţie ingineriile finaciare şi nici banii negri, operaţii în care ne-am specializat atât de repede în ultimii ani.
Bani, bani şi iar bani!
Boala incurabilă a vremurilor de astăzi. Lăcomia omului nu mai cunoaşte limite.
Dar dacă privim obiectiv, mulţi dintre ei au făcut şi fac acte caritabile de tot genul: donaţii pentru azile, şcoli, biblioteci, cercetări pentru eradicarea diferitelor boli, biserici şi altele asemenea. Aşa încât nu există o regulă generală pentru că nici viaţa nu se încadrează într-o definiţie ca buchile abecedarului să o învăţăm pe de rost.
Dar dacă te uiţi mai bine, persoana aceea care este considerată „creierul" imperiului financiar auspra căruia domneşte intangibil, nu este deloc una fericită şi de cele mai multe ori e dusă într-un cărucior de câte un body guard cu alură de mercenar, ori asupra casei lui a căzut câte o nenorocire, o boală incurabilă care-l sileşte să socotească la sânge câte zile mai are de trăit vreun membru al familiei sale, de regulă din cei tineri.
Şi pentru că nici un caz nu seamănă cu altul, poate că răspunsul trebuie căutat în felul cum a ajuns la atâta avere. Dar pe mine lucrul acesta mă interersează mai puţin.
Am văzut, am reflectat dar nu am dreptul să judec pe nimeni. Poate am încercat să trag nişte concluzii numai pentru nedumeririle mele.
S-a rupt undeva un echilibru.
Şi-a dorit să ajungă bogat şi a ajuns. Şi de-abia acum constată că banul care aduce faimă în faţa noastră a celorlalţi muritori şi care îi deschide orice uşă, banul care îl face să se simtă puternic, nu este atotputernic aşa cum credea odinioară.
Are tot ce şi-a dorit. Are mai mult decât necesarul. Are cu mult mai mult decât necesarul pentru trai.
Mâncărurile cele mai scumpe, delicatesele exotice, băuturile care fac marca hotelurilor de superlux din întreaga lume se găsesc la el pe masă.
În timp ce alţi oameni pe planeta noastră mor de foame.
Dumnezeu a lăsat pe pământ suficientă hrană pentru toţi oamenii dar nedreapta ei împărţire a dus la o situaţie ca cea de mai sus.
Eu cred că traiul în huzur de dragul huzurului, îngreunează la propriu dar mai ales la figurat omul, slăbeşte virtutea, moleşeşte caracterele, pentru că omul nu trăieşte pentru plăcerea de a mânca ci mănâncă pentru bucuria de a trăi şi de a lăsa o bună amintire în urma lui.
Şi mi-am adus aminte de cuvintele: Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi băutură şi de grijile vieţii şi ziua aceea (moartea, judecata!) să vină peste voi fără veste. Luca 21.34
Şi cuvintele Mântuitorului au întotdeauna mai multe nivele de înţelegere iar acestea care ne avertizează „să nu se îngreuieze inimile voastre", este doar primul.