Sub titlul „Cioclii Apocalipsei” circulă în spațiul virtual versuri atribuite Luceafărului Național.  „Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului” și să felicităm autoarea reală - Eliana Popa - pentru slovele care ne re-amintesc mesajele Poetului Național: „Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii… Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,/ Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu” (Redacția)

„Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,/ Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,/ Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,/ Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.//

Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii/ Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii,/ Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace,/ Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.//

Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară,/ Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară./ Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem,/ Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.//

Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,/ Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt./ Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif,/ Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.//

Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii,/ Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii./ Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har/ Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!//

Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,/ Ne batjocoriți credința și chivotul din altare!/ Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții,/ Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.//

Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte,/ N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute?/ Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa,/ Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?//

Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii,/ Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii,/ Însă va-nvia dreptatea, Neamu'-acesta s-o trezi/ Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi!//

Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie,/ Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie,/ Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,/ Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu”.