George Coşbuc - Colindătorii
Cad fulgii mari încet zburând,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe lângă mama stand
De mult uitarăm jocul.
De mult si patul ne-aştepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie'n frig Hristos
In ieslea cea săracă,
Si boul cum sufla milos
Căldura ca să-I facă,
Drăguţ un miel cum I-au adus
Pastorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mana.
Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr'o colindă,
Şi vin mereu, s'opresc in drum,
S-aud acum în tindă -
Cad fulgii mari încet zburând,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe lângă mama stand
De mult uitarăm jocul.
De mult si patul ne-aştepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie'n frig Hristos
In ieslea cea săracă,
Si boul cum sufla milos
Căldura ca să-I facă,
Drăguţ un miel cum I-au adus
Pastorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mana.
Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr'o colindă,
Şi vin mereu, s'opresc in drum,
S-aud acum în tindă -
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă înălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se'ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c'a murit...
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e'n cer suit
Şi judecă pământul.
Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul -
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Şi'n faşe mic pe Domnul.
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă înălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se'ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c'a murit...
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e'n cer suit
Şi judecă pământul.
Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul -
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Şi'n faşe mic pe Domnul.
| Octavian Goga - Crăciunul copiilor Dragi copii din ţara asta, Vă miraţi voi cum se poate, Moş Crăciun, din cer de-acolo, Să le ştie toate, toate. Uite cum: Vă spune Badea... Iarna'n noapte, pe zăpadă, El trimite câte-un înger La fereastra ca să vadă... Îngerii se uită'n casă Văd şi spun, iar moşul are Colo'n cer, la el în tindă, Pe genunchi o carte mare. Cu condei de-argint el scrie Ce copil şi ce purtare... Şi de-acolo ştie Moşul, Că-i şiret el, lucru mare. Mihai Eminescu Colinde, colinde, E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglinzilor. Şi tremură brazii Mişcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele Se bucură copiii, Copiii şi fetele, De dragul Mariei Îşi pieptănă pletele... De dragul Mariei Şi-al Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului Radu Gyr – O, brad frumos... O, brad frumos, ce sfânt păreai în altă sărbătoare. Mă văd copil cu păr bălai şi ochii de cicoare. Revăd un scump şi drag cămin şi chipul mamei sfinte, imagini de Crăciun senin mi-apar şi azi în minte. Un brad cu daruri şi lumini în amintiri s'arată. În vis zâmbeşte ca un crin copilul de-altădată. Întregul cer era deschis deasupra frunţii mele. Azi strâng doar pulbere de vis şi numai scrum din stele. Copil bălai, Crăciun si brad s'au stins în alte zile. Azi numai lacrimile cad, pe'ngălbenite file... Azi nu mai vine Moş Crăciun cu barba-i jucăuşe, ci doar tristeţile mi-adun să-mi plângă lângă uşe... În bezna temniţei mă frâng sub grele lespezi mute, şi'mpovărat de doruri plâng pe amintiri pierdute. Omătul spulberat de vânt se cerne prin zăbrele şi-mi pare temniţa mormânt al tinereţii mele... Vasile Militaru - Naşterea Domnului Pe cer, în noaptea ceia, ardea un colb de stele De-asupra omenirii cu păcătoase gloate, Cu Regi, pe fruntea căror sclipiau Coroane grele, Cu-Împărăţii supuse pe veci pieirii toate... Şi-atunci, în noaptea ceia senină si adâncă, Zăriră Magii lumii, pe cer, o mare stea, O stea străluminată, ne mai văzută încă, Şi-au fost purces, cu daruri, călăuziţi de ea !... Căci, - cititori în stele fiind în noaptea humii, Trei Magi ştiau că vine, cu strălucire foarte, Iisus-Mântuitorul sau Împăratul lumii, Cel Care-avea să calce cu moartea peste moarte ?... Ei au ştiut că'n lume Cel care-avea să vină, Va 'ntuneca, prin Mila-I, toţi Regii şi-Împăraţii : La slabi, va da toege, la orbi va da lumină, Va sătura flămânzii, va adăpa 'nsetaţii !... Şi L'au aflat pe-Acela a Cărui sfântă milă, Ca soarele venit-a pe oameni să-i mângâe, Şi Magii 'ngenunchiară pe umedă argilă, Şi daruri I-au dat : aur, şi smirnă, si tămâe !... Atunci, berbecii, boii, viţeii şi asinii, Cu-al răsuflării abur, au încălzit pe-Acel A Cărui sfântă frunte urma s'o 'ncingă spinii, Şi 'n cue mari, pe Cruce, să-L bată Israel !... Vasile Voiculescu – Colind II Trup, tu dormi ? Somnul te paşte? Suflete, scoal' şi cunoaşte Luminos prunc că se naşte Din palatul Treimii În peştera inimii Dar pruncul cine mi-i? E Hristosul Dumnezeu Coborât în pieptul meu. Maica sfântă-n braţe ţină-L, Sfântul Duh cu drag alină-L, Ingerii cu raze-nchină-L. Eu nu dorm, trupul lin spune, Ci-ncleştat de-o grea minune Stau în mută rugăciune. Să mă mişc nu se cuvine, Ci cu harul care vine Raiul tot se află-n mine. Radu Gyr - colind ceresc Cerul şi-a deschis soborul - Lerui, Doamne, Ler - au pornit cu pluguşorul îngerii prin cer. Merg cu pluguri de oglindă şi de giuvaier, toţi luceferii colindă - Lerui, Doamne, Ler - Vântul suflă cu lumina - Lerui, Doamne, Ler - în buhai de lună plină legănat în ger. Patru heruvimi cu glugă albă de oier sub fereşti colinde-ndrugă, - Lerui, Doamne, Ler - N-au venit cu grâu la poartă, ci au rupt din ger stele mari ca să le-mpartă, - Lerui, Doamne, Ler - Şi-n Florar de roade grele, - Lerui, Doamne, Ler - va fi câmpul cer de stele tolănit sub cer? Numai tu aştepţi în tindă, - Lerui, Doamne, Ler - suflete ce n-ai colindă şi nu ştii Prier. Nici un cântec alb nu vine fâlfâind mister, cu o stea şi pentru tine, - Lerui, Doamne, Ler – În seara de Crăciun - George Coşbuc Afară ninge liniştit, În casă arde focul; Iar noi pe lângă mama stând, Demult uitarăm jocul. E noapte, patul e făcut, Dar cine să se culce? Când mama spune de Iisus Cu glasul rar şi dulce. Cum s-a născut Hristos în frig, În ieslea cea săracă, Cum boul peste el sufla Căldură ca să-i facă. Cum au venit la ieslea lui Păstorii de la stână Şi îngerii cântând din cer, Cu flori de măr în mână. Marin Sorescu – Colind Căprioare, căpriori, Nu v-am spus de-atâtea ori Ca să nu călcaţi pe flori? Căpriori şi căprioare, O să fie-o vânătoare, Mâine-n răsărit de soare. Nu ştiu cum şi pentru ce. Flintele-or să bubuie. Cine scapă , ăla e. Ninge înainte de Crăciun - Constantin Mândruţă Ninge înainte de Crăciun, Frumoasa iarnă să o ţinem minte, S-avem în case sufletul mai bun, Să ne-ndulcim spunându-ne cuvinte. Cu buzele ascunse în sărut, Un zâmbet să îngheţe nu mai poate, Şi noi, de mână, deşirăm trecut Şi zilele ne sunt mai luminate. Toţi oamenii sunt azi apropiaţi, Crăciunul este ziua noastră Şi ninge, şi noi suntem mai curaţi, Şi fulgii pun icoane în fereastră. Dacă ninge - Adrian Păunescu Dacă ninge cumplit Peste-ntregul curpins Ester semn de belşug Pentru fiece ins. Dar şi semn de-nfloriri În grădini îngereşti Şi că sunt de venit Dinspre cer nişte veşti. Este irana de har Când se-ntâmplă minuni Şi vin deşertăcini Peste deşertăciuni. Este vestea de har Că în ieslea de jos, Fiu al Sfântului Duh, Se va naşte Hristos. Răsărire de magi Şi păgânii se tem Şi pământul întreg E-un enorm Bethleem. Şi pri oameni e zvon Şi e fapt ireal, Dumnezeu va veni De Crăciun, în Ardeal. Cu Dumnezeu la masă - Mariana Dobrin La Sărbătoarea de Crăciun Noi colindam din casă-n casă, Ne punem straie noi şi calde Şi stăm cu Dumnezeu la masă. Să se-ncălzească lângă vatră, Că vine şi El de departe, Să-i facem patul să se culce, Să-i dăm veşminte moi, curate. Când Marea Stea va da de veste Pe toată faţa pământească, Şi magii toţicând vor veni, La noi, aici, au să-L găsească. Nu-n peşteră ca alte dăţi, Dormind pe piatra friguroasă, În anu-acesta de Crăciun, Vom sta cu Dumnezeu la masă. Ne adună colindul – Ion Dorinel Mitoi Păcate-avînd răstignite pe suflete sculptate în chip de Dumnezeu Ne-adună colindul pruncului dormind. Visînd cu toţii gîndul fericirii, ne ispiteşte-o iubire curată, o Naştere din cer, un strigăt ideal: Astăzi s-a născut Călcîiul mîntuirii Colind - Costel Ionescu Am venit de prin vecini Să colindăm la creştini Şi în timpul dintre ani Noi vă zicem: La mulţi ani! Ce gâdiţi să aveţi parte De ani mulţi şi sănătate, Roade mai îmbelşugate Casele cât mai bogate Ce-am urat la dumneavoastră Domnul să le înmulţească, Cu har să blagoslovească, Mereu să vă miluiască! Mulţi ani, mulţi ani să trăiţi! Mulţi ani, mulţi ani fericiţi! Vestea cea bună - Ionel Cristescu-Muşăteşti Astăzi în lume a venit Isus Hristos, Fiul iubit, Păcatul ni l-a mântuit. Pe lângă Domnul nostru să chemăm, Cu îngerii să-l lăudam, Vestea cea bună să cântăm. Pe Maica Sfântă o privesc Şi pe Copilul său ceresc Ce a luat chip omenesc Şi rog pe bunul Dumnezeu Leagăn sa-şi facă tot mereu În inima şi pieptul meu Colind şi stele – Elena Marin Colindele se pornesc sub stele. Stelele se aprind peste colinde Şi între ele, oamenii, Ca nişte păpuşi ale Destinului, Urcă şi coboară Intr-un permanent suspin. Unii vin din Cosmos pe pământ, Alţii pleacă de pe Pământ în Cosmos... Bogatii uită de săraci. Sătuii uită de flămînzi. Atunci Pămîntul şi Cosmosul Se fac una şi plâng spre noi. Cerul plânge cu lacrimi de stele, Pământul plânge cu lacrimi de colind, Iar lacrimile lor Ne acoperă şi ne îneacă... Unde o fi corabia lui Noe? Bradul - Angela Guşoi Bradule, brăduţ de munte Anii trec peste-a ta frunte, Fie iarnă, fie vară Tu nu pierzi a ta comoară. Tu eşti mîndru şi fălos Şi la lume drăgăstos, Verzi sînt ramurile tale De prin vremuri seculare. Sosesc sărbătorile Încep iar cântările, Pluguşorul a venit Tot cu brad împodobit. Iată şi Crăciunul vine, Să-l primim cum se cuvine, Bradu-îl vom împodobi Cu steluţe aurii Cum le place la copii. Să-l primim cum e frumos Pe Domnul Iisus Hristos. |