Cel mai puternic om al planetei, preşedintele şi comandantul celei mai mari şi mai pregătite armate din lume, îşi anunţă secretarul personal că în week-end se va retrage la cabana prezidenţială din munţi unde doreşte să-l întâlnească pe Amiralul Flotei Pacificului, bunul său prieten din liceu, Robert Notcolumn.  

Secretarul dispăru ca un curent de aer pe sub uşă alertă serviciul de protocol şi ieşi la o ţigară cu o asistentă foarte nurlie, proaspăt divorţată de un milionar cam bou. Perspectivele secretarului aveau culoarea rozé! Serviciul de protocol trimise ordinul preşedintelui la departamentul de finanţe care, urgent, conform unei legi interne, disponibiliză suma de cinci sute de milioane de dolari, adică exact atât cât era prevăzut pentru această misiune. Abia acum serviciul de protocol puse în mişcare cele patru autospeciale pentru transportul personalului domestic şi al maeştrilor bucătari, al alimentelor, băuturilor şi secretarelor către cabană. Trimise şi trei maşini ale Serviciului Secret pe trei trasee diferite pentru a pregăti una din modalităţile de deplasare. Cealaltă modalitate fu pregătită de cele trei elicoptere fără însemne care survolară rutele aeriene.

La sfârşitul zilei rapoartele primite arătau că ambele variante sunt sigure şi pot fi folosite pentru înalta misiune ce urma a fi executată. Fu deplasat la obiectiv şi detaşamentul mobil de pază nemijlocită care ocupă poziţiile stabilite din timp!  Fură pregătite pentru zbor de importanţă deosebită cele trei elicoptere cu însemnele prezidenţiale, aeronava numită Air Force One, rezerva ei, dar şi, pentru orice eventualitate, batalionul de blindate arondat instituţiei. Un regiment de aviaţie de vânătoare primi misiunea de a patrula permanent deasupra zonei unde se afla cabana. Două unităţi de comando fură instalate în teren pentru a doua linie de apărare. Cea de-a treia era asigurată de un regiment de tancuri grele, dislocat permanent în zonă. Două escadre aparţinând flotelor din Pacific şi două ale flotei din Atlantic îşi ocupară locul în dispozitiv fiind pregătite pentru riposte navale, aeriene, dar şi terestre inclusiv cu muniţie nucleară.      

Trezorierul Serviciului de protocol, după achitarea notelor de plată, se prezentă la director şi îi înmână un raport detaliat al cheltuielilor. Ca de obicei, printr-o optimizare a resurselor, cam jumătate din suma alocată rămăsese disponibilă, aşa că, directorul, tot ca de obicei, acordă prime substanţiale personalului implicat, iar restul, cam o sută de milioane, îl direcţionă spre o fundaţie prezidenţială care avea în răspundere un colegiu pentru copii supradotaţi. La acest colegiu, normal, învăţau cei trei copii ai preşedintelui, mai mulţi nepoţi, fii de congresmeni, guvernatori şi senatori. Deci generaţia de mâine, cea care va asigura… Va asigura!

Vineri dimineaţă, secretarul personal îi raportă preşedintelui că totul este pregătit pentru deplasare, iar acesta, la ora paisprezece, sub asaltul fotografilor de la toate publicaţiilor se urca în elicopter însoţi de purtătorul valizei nucleare şi câinele său, Mao, un rotweiler antrenat să ucidă terorişti.

Presa a relatat pe larg despre această acţiune al preşedintelui care se retrăgea la cabana din munţi pentru a definitiva împreună cu alţi şefi de stat o strategie amplă având ca principal scop eradicarea sărăciei în lume. Peste cam patruzeci de minute preşedintele cobora din elicopter şi se ducea repede la baie fiindcă Mao, o fire mai emotivă, udase pantofii prezidenţiali. La fix o oră după aterizarea preşedintelui sosi şi elicopterul care-l transporta pe amiral, iar preşedintele îl întâmpină şi-l invită să facă împreună o plimbare prin parcul cabanei, aşa doar pentru puţină mişcare înainte de cină. Amiralul înţelese aluzia…
Când cei doi prieteni ajunseră pe aleile dintre conifere, unul din locurile pe care preşedintele credea că sunt în afara razei de înregistrare (o iluzie strecurată de servicii!) îi spuse amiralului:
- Băi, Bob, lumea crede că eu duc o viaţă minunată, dar te asigur că nu-i deloc aşa! Fii atent! Nu am voie să mănânc ce vreau şi când vreau, de băut nici nu mai pot să visez, până şi la recepţii trebuie să mă prefac doar că beau cu gazdele, sunt înconjurat de gagici una şi una, dar, deşi ele sunt foarte disponibile, nenorociţii ăia de la pază personală sunt cu ochii pe mine minut de minut. Despre ceva relaţii cu nevastă-mea nici nu mai vorbesc, deoarece nu suntem voaierişti! Bă! Nici la W.C. nu pot să merg până nu este controlat antitero şi la vârsta mea, doar ştii şi tu, e cam nasol să mă ţin mai mult de un minut! Şi acum te întreb pe tine, că de aia am vrut să ne vedem:
- Bă, sunt eu cel mai puternic om din lume sau sunt doar un biet rahat de marionetă trasă de sfori!? 
Amiralul îl privi cu adoraţie şi îi răspunse simplu şi concis, milităreşte, aşa cum cereau regulamentele:
- Domnule preşedinte, aveţi perfectă dreptate!

Aranjament foto - I.M. după filmare în direct[1]

-----------------------------------------