Eu, acuma, am descoperit cea mai mare nenorocire de-a dreptul obiectivă. Dom’le, cea mai mare nenorocire este… să nu mai ai măsele. Niciuna, nici sus, nici jos.

Și nu numai măselele, adică molarii, ci nici premolarii. Adică, să nu mai ai nimic, dincolo de canini.

Poate nu-și imaginează fiecare ce înseamnă asta, așa că încerc să ajut. Asta înseamnă să nu mai ai cu ce să mesteci mâncarea, ci doar să o molfăi între incisivi.

Never, cum zicem noi, oltenii din Deveselu, nu se va mesteca suficient. În plus, îți rănești cerul gurii, adică bolta palatină, cum se zice … nu știu unde. Iar colacul peste pupăză este dat de faptul că nu mai simți gustul mâncării.

Probabil, papilele alea gustative sunt și ele repartizate în zona măselelor, că nu degeaba sunt folosite măselele la mestecat, și nu sunt folosite urechile, de exemplu.

Dacă este cineva căruia nu-i vine să mă creadă, îl invit să vină pe la mine. Îl ajut eu să rămână fără măsele. Atunci se va convinge și-mi va deveni recunoscător.
Pentru ce?

Pentru că… i-am scos măselele și, astfel, a putut și el să se convingă de adevărul descoperirii mele.

Chiar și cei care, până acuma, credeau că cea mai mare nenoricire este atunci când…, sau atunci când… și înșirau aici diversele lor afecțiuni, vor recunoaște că alea toate erau flori la pălărie, pe lângă asta descoperită de mine.

Sunt curios ce voi mai descoperi peste alți 75 de ani. Că, la mine, văd că asta este periodicitatea cu care fac descoperiri.