Cei doi bărbaţi, oameni aflaţi la vârsta când presupunem că înţelepciunea ia locul patimilor, stăteau la o masă în restaurantul lor preferat având câte o halbă cu bere în faţă. Ceea ce ar fi de mirare este faptul că fiind în partide diferite rămăseseră prieteni aşa cum erau în copilărie pe vremea când ideologiile nu aveau pentru ei nici o însemnătate. Televizorul era deschis şi domnul preşedinte al ţării vorbea cu multă mândrie despre realizările guvernului pe care el îl agrea şi la constituirea căruia pusese umărul din greu, numit acum guvernul meu.

- Bă, cum poate tâmpitu’ ăsta să ne mintă în faţă fără nici o ruşine! Păi, cum dracu’ e performant guvernul fiindcă, de când sunt ei la guvernare, am trecut, cu furăciunile de rigoare, prin doi ani de pandemie, ani în care oamenii au ars în spitale mai ceva decât în crematorii, iar acum avem cel mai mare deficit comercial din toate timpurile.

agricultura este un dezastru, industria nu mai produce nimic, inflaţia a atins cote istorice, ne paşte o criză mai profundă şi mai complexă decât cea de acum o sută de ani, preţurile energiei şi cele ale alimentelor au sărit în aer, am antamat cheltuieli militare uriaşe fără nici o finalitate, iar datoria externă a trecut de jumătate din PIB adică nu o vom mai putea plăti niciodată şi vom fi, normal, la mâna finanţatorilor.

Ne-am cufundat într-o sărăcie fără egal în aceste vremuri, avem spor natural negativ, în ţară au mai rămas doar bătrânii şi cei fără căpătâi, iar forţa de muncă este importată din ţările asiatice în timp ce capitalurile, atâtea câte mai sunt, migrează spre alte ţări! Cum poate fi numit un asemenea guvern performant?

- Vezi? Aici este greşeala ta! Preşedintele nu minte! Performanţa, chiar dacă este negativă, tot performanţă se numeşte, aşa că trebuie doar să-ţi schimbi perspectiva şi vei înţelege!

- Dane! Adică dacă eu îţi dau cu halba asta în cap şi te las lat înseamnă că acesta este un gest de iubire frăţească nu!?

- Se poate spune şi aşa! Hai noroc!