Sunt sigur că, până la miezul nopții, acest articol va fi accesat de 389.215.107 cititoare. Celelalte îl vor accesa mâine, azi fiind la salonul de înfrumusețare, fiindcă nu apucaseră să citească metoda mea.

În ultimele zile, soția îmi tot spune, plină de entuziasm, ba că a văzut niște cățeluși foarte frumușei, cu niște… și cu niște…, ba că a văzut niște bebeluși tare frumoși, cu niște… și cu niște…, ba niște pisoiași frumoși foc, cu niște… și cu niște…

Chestia asta mi-a amintit că, nu cu foarte mulți ani în urmă, într-una din scrierile mele despre fericire și despre frumusețe, ziceam că și cățeii, și pisicuțele, și bebelușii sunt frumoși foc pentru că pe ei nu-i interesează dacă sunt frumoși, sau să fie frumoși. Pur și simplu, ei nu au asemenea gânduri. D-aia sunt așa de frumoși!

Ei, bine, în clipa în care mi-am amintit chestia asta, au început să mi se-nvârtă rotițele în cap. „Te pomenești că…” mi-am zis eu și am început să-mi spun în gând: „Nu mă interesează să fiu frumos, nu mă interesează să fiu frumos!”. Apoi, am fugit repede la oglindă. Dezamăgire! Nu se schimbase nimic. Am închis ochii, mi-am pus mâinile la urechi, m-am făcut ciuci și iar mi-am zis, cu voce tare, dar în gând, să nu mă audă nimeni, că n-aveam chef să văd salvarea la ușă „Nu mă interesează să fiu frumos, nu mă interesează să fiu frumos, nu măăă intereseaaazăăă să fiu fruuumooos!”. Apoi, fuga la oglindă. Iar n-a mers.

Ceva, ceva îmi scăpa. Am recitit ce scrisesem eu despre frumusețe și mi-am dat seama ce trebuie să fac. Numai că, bebeluș nu prea mai am cum să devin, iar cățeluș nu mi-ar conveni, că mă ține în curte și eu sunt friguros. Așa că… pisoi! Asta e ! Pisoi îmi convine, că mă ține în brațe, mă culcă în pat, nu pe preș la ușă, nu-mi pune nici zgardă la gât și, pe deasupra, fac numai ce vreau eu. Deci, fetelor, țineți aproape! Când voi reuși să devin pisoi, vă dau de știre cum am făcut. Aia va fi rețeta sigură de înfrumusețat, cu efect garantat.