Nu-mi plac proștii. Am scris un tratat de prostologie și am arătat acolo motivele pentru care nu-i suport. Asta nu înseamnă că nu trăiesc printre ei, că nu fac tot felul de compromisuri cu ei, că nu le dau atenția necesară.

Proștii au darul de a se comporta uneori ceva mia bine decât deștepții... Să te ferească Dumnezeu, însă de „prostul-deștept”! Am cunoscut destui, am trăit și printre asemenea specimene, am experiențe de neuitat.

Dacă prostul-prost îți mai lasă o șansă de „înțelegere”, „prostul-deștept” te epuizează. Ăsta are pretenții, are o stare de „intelectual rasat” peste care n-ai cum să treci, are ifose, știe de toate, are „principii sănătoase”, răspunde la orice fel de întrebare, și nu permite nimănui să-i schimbe „gândirea clipei”.

Față de prostul-prost, „prostul-deștept” are și o lungă listă cu tot felul de cursuri absolvite! Ca orice „prost-deștept”, toate hârtiuțele care-i atestă „valoarea” sunt afișate la loc de cinste în cabinetul lui de lucru, în biroul lui de la serviciu, în dormitorul în care visează noapte de noapte la noi și minunate realizări personale.

„Prostul-deștept” nu poate fi decât ascultător de manele de ultim „răcnet”, are prieteni printre toți politicienii zilei, chiar dacă nimeni nu-l bagă în seamă, folosește doar mașina instituției la care lucrează, își trimite copiii la studii numai în străinătate chiar dacă sunt la fel de proști ca și el, are cel puțin o amantă care-i mănâncă atât diurnele de serviciu cât și primele obținute la locul de muncă.

Cel mai potrivit serviciu pentru „prostul-deștept” este în lumea politicii. Votează mereu numai cu „dreapta”, înjură tot ce este de stânga, chiar dacă, așa cum se știe, prostul-deștept este adeptul câștigului fără muncă, își dorește o pensie cât mai mare de la Stat și-i înjură pe cei ce nu înțeleg rolul Statului în economie. „Prostul-deștept” se crede patriot, bun român, unic înțelegător al celor ce au nevoie de „înțelepciunea sa”! Uneori ajunge în funcții pe care nu și le-a visat niciodată! Ajunge șef de județ, parlamentar, europarlamentar, ajunge ministru... (chiar prim-ministru - n.r.).

Aveți grijă, oameni buni: Nu intrați în zona de interes a „prostului-deștept” pentru că, exact atunci când credeți că vă face o favoare, vă fură scaunul de sub fund, vă lasă fără pantaloni sau, și mai rău, vă scoate din ritmurile plăcute ale vieții...

Să vă dea Dumnezeu norocul să-l „mirosiți” la timp și să-l eliminați dintre voi!