Ştiinţa medicală, biologia moleculară şi fizica au conlucrat la descoperirea măreîiei omului şi au legitimat afirmaţia că omul este, măcar prin trupul său, o sinteză, un rezumat al Universului perceptibil şi intuit. S-a spus că omul este cel mai măiestrit animal şi că numai moartea îi ştirbeşte regalitatea. Semnul nostru fiind Crucea, nu credem despre om că este animal, deşi uneori se comportă ca un animal, după cum ne v?de?te Sf�ntul Ioan Gur? de Aur: �arunci cu picioarele ca un m?gar, sari ca un taur, nechezi dup? femei ca un arm?sar, e?ti lacom la m�ncare ca un urs, �?i �ngra?i trupul ca un cat�r, e?ti ranchiunos ca o c?mil?, r?pe?ti ca un lup, te m�nii ca un ?arpe, r?ne?ti ca o scorpie, e?ti ?iret ca o vulpe, lup?i �mpotriva fratelui t?u ca demonul cel r?u", ba uneori mai r?u dec�t animalele care au numai una din aceste r?ut??i. Complet�nd ?irul argumentelor c? omul nu este numai un animal, spunem c? �ns??i r?utatea omului pledeaz? pentru superioritatea lui, �ntruc�t animalele respect? legea naturii ?i �?i ocrotesc speciile lor, pe c�nd omul nu o respect?, fiind parc? du?manul s?u ?i al semenilor s?i, indivizi ai aceleia?i specii, ba chiar caut? binele altor specii, total contrar firii ?i biologiei, c�nd, spre exemplu, cheltuie?te bani buni pentru a face tomografii veterinare pisicilor bolnave. Iar c�t pive?te moartea, cu adev?rat �i este lui tragic? dac? o prive?te cu ochii de carne. Dar dac? ia aminte cu ochii �n?eleg?tori, vede c? cea mai mare tragedie a Universului nemilos nu este ca omul s? moar?, fie el r?pus chiar de stihii, ci este ca omul s? moar? (pentru totdeauna) ucis de sine �nsu?i.

Omul probeaz? ?i folose?te toate legile ?tiute ale Universului, �n ultim? instan?? prin faptul c? trupul lui are mas?. Numai c�teva exemple: optica, prin ochi; termodinamica, prin metabolism; mecanica, prin locomo?ie; gravita?ia, prin circula?ie; electronica, prin cogni?ie; cuantica, prin microfiziologie celular? etc. �ndemna?i de studiul filogenetic al creierului, afirm?m c? trupul omului este o unealt? mai iscusit? dec�t toate celelalte, pozi?ie simbolic sau nu reprezentat? ?i de sta?iunea biped?. Taina este c? omul, fiind iubit ?i creat de Dumnezeu, se bucur? de chipul Creatorului s?u ?i de �mp?rt??irea cu atributele dumnezeie?ti: frumuse?ea (privit? f?r? patim?), �n?elepciunea, ra?iunea, iubirea. Astfel c? omul, �nsufle?it afl�ndu-se, de?i are trup, poate deveni dumnezeu prin �nfiere, se poate na?te din Duh ?i din ap?. �ntinderea necuprins? a Universului pe l�ng? micimea omului este tocmai dovada importan?ei acestuia, pentru c? el, la vedere, este aisberg, ad�ncimea lui fiind m?re?ia mai presus dec�t cea a Materiei. Cu at�t mai mult cu c�t crede c? �nsu?i Dumnezeu Creatorul S-a �nomenit pentru ca omul s? se poat? �ndumnezei.

Se na?te a?adar �ntrebarea: pentru ce omul, rezumatul Universului ?i icoana lui Dumnezeu, abdic? de bun?voie de pe tronul dat ?i prefer? s? fie slujitor materiei, robind ?i v�nz�nd coroana lui care �i era ra?iunea? Deoarece, dup? cum ne spune Sf�ntul Marcu Ascetul, �cuno?tin?a adev?rat? s-a d?ruit oamenilor de c?tre Dumnezeu, ca har �nainte de har, ?i ea �nva?? pe cei ce se �mp?rt??esc de ea s? cread? �nainte de toate �n Cel ce le-a d?ruit-o". Din cauza orbirii ?i uit?rii. Nu vede c? ?i-a ie?it din fire, ?i astfel �?i face alta, ?i uit? c? este chemat s? fie teofor ?i teolog. C?ci, rezum�nd simbolic neamul omenesc, un sculptor, �nf?ptuitor cu lucrul, un poet, �nf?ptuitor cu cuv�ntul, ?i un duhovnic, �nf?ptuitor cu harul pot fi �ndeob?te ?i deopotriv? teologi, pentru c? fiecare are puterea de a face cel pu?in o icoan?, anume icoana frumuse?ii lui Dumnezeu, primul din materie, al doilea din cuv�nt, al treilea din om ?i fiecare din el �nsu?i.