Anul 2030 după calendarul creştin… Într-o frumoasă zi de septembrie domnul Radu Teodoru intră cu maşina în parcarea subterană a blocului cu locuinţe de serviciu şi de protocol al Filialei Bancare unde era director. Îşi ocupă locul pe care-l rezervase din timp, opri motorul şi rămase în interiorul maşinii cuprins de nostalgii perfect incompatibile cu statutul său de bancher. Cum însă era vorba de sentimentele sale faţă de o maşină şi nu faţă de un om totul devine de înţeles.
Domnul Radu rememoră pe scurt relaţia sa cu mic litrajul pe motorină care-i însoţise existenţa în ultimii optsprezece...
E februarie, pe la jumătate, afară e o temperatură peste 10ºC, mohorât, mai mult plouă, parcă e o toamnă întârziată. Unde-s zăpezile de altă dată? Uite, am rostit fără să vreau o expresie ce am mai auzit-o, ba chiar îi bănuiam sensul: nostalgia după vremuri trecute. Mult timp după ce mijloacele moderne de comunicare cu lumea au evoluat, am aflat că expresia îi aparține poetului aventurier francez François Villon. Trăitor în veacul al XVI-lea, nici vorbă să regrete că la Paris nu ninge, nu e zăpadă sau că acolo ninge rar, ci revelația a fost inspirată în închisoarea Chateau de...
Sfatul meu prietenesc este să nu vă îmbolnăviți. Vă dor urechile sau vă doare în gât și vă curge nasul? Nimic mai simplu, veți zice dvs., mă duc la ORL- ist. Vă doare burta? Mă duc la internist. V-a apărut o iritație pe piele? Mă duc la dermatolog. Aveți tensiunea mare? Mă duc la cardiolog. Greșit, greșit, greșit! Veți merge mai întâi la medicul de familie, după ce v-ați programat la el și ați obținut programarea în urma a nenumărate apeluri telefonice la cabinetul său sau la secretariatul unității medicale. După insistențe, ați fost, în fine, programat pentru consult la medicul de familie la...
Doru deschise ochii trezit de o rază de lumină care intra drept printr-unul din ochiurile de sticlă ale ferestrelor înalte. Atelierul din strada Iulia Hașdeu nu era nici prea mare ca să te pierzi în el, nici prea mic să nu ai pe unde să te învârtești. O cameră înaltă de vreo cinci metri, cam opt pe cinci, cu ușă către baie în extremitatea stângă, iar în față de cum intrai, înălțat pe o structură zdravănă de grinzi de lemn și pe patru stâlpi, tot zdraveni și tot de lemn, un planșeu intermediar de patru pe doi jumătate, unde își instalase dormitorul. Când uita de el și îl apuca noaptea în fața...
Știți să cântați, sau să fredonați măcar, melodia „În fânul de curând cosit”? – cântată pe la începutul secolului trecut. Încercați, vă rog! O să vă producă o bucurie, dar și nostalgia trecerii timpului. Eu știu melodia de la mama, apoi cântată de sora mea Silvia. Deseori o cânt. Când ne vom întâlni să-mi cereți să o cânt. Dacă sunteți din mediul rural sau ați fost vara pe la bunici, și dacă nu ați dormit în fân ați pierdut o ocazie unică ce v-ar fi rămas în memorie. Uneori, tabloul cu fânul de curând cosit, s-ar fi revelat în conștientul tău; iată-te lungit pe o claie de fân proaspăt, dormi...
Mai acum vreo treizeci și ceva de ani mergeam acasă la Borșa de Cluj să-îmi încarc bateria de energie rurală, despre care eram sigur că nu e poluată cu fak-news-uri și nu conține nici E-uri cancerigene. Cunosc că dv. dețineți ultimele informații despre neuroștiințe, că dopamina e celula iubirii, a sexului și creativității și că rachetele cu fragmentație sunt interzise pe câmpul de luptă și cu toate acestea SUA le-a livrat Ucrainei, dar precauți cum îi știm i-a avertizat: „nu le folosiți împotriva civililor!” Sunt sigur că, cum să zic, așa nu or face. Ați înțeles?
Cunoscând toate...
De oriunde s-ar fi aflat, la sfârșitul lunii mai și începutul lui iunie Vicențiu venea în București. Mergea în parcul de la Șosea, un rest infim ce mai rămas din întinderea Codrilor Vlăsiei, pădure care cuprindea toată suprafața județului Ilfov și a Bucureștilor de azi, partea sudică a județului Prahova și cea nordică a județului Giurgiu. Pădurea a supraviețuit aproximativ între aceleași limite până în secolul al XIX-lea, când agricultura și comerțul cu cherestea au început să muște din ce în ce mai adânc din el.
În București drumul dintre centrul orașului și Palatul Mogoșoaia al lui...
Pentru ca istoria Europei să fie mai bine înţeleasă, forurile decidente i-au capacitat pe cei mai vestiţi istorici ai lumii în scopul eliminării poveştilor emoţionale aferente domeniului, dându-se astfel posibilitatea celor interesaţi să nu mai confunde istoria cu folclorul. Pentru istoria spaţiului carpato-pontico-dunărean a fost desemnat celebrul istoric român Sorel Gustaffson cunoscut mai ales pentru obiectivitatea, dar şi pentru vastele sale cunoştinţe în respectiva problematică. După o scurtă perioadă de analiză, istoricul îşi consultă lucrările mai vechi şi publică un compendiu de...
Împing niște mobile grele prin casă, dar nu le găsesc locul. Le împing din nou dar nu stau bine, nu se aranjează. Palmele mă dor și tălpile mi-alunecă peste parchetul lustruit. Împing și cu genunchii, cu spatele și fruntea, dar mobilele nu se aranjează. Nu stau în nici un fel și nu se potrivesc deloc. Am zgâriat parchetul și le mut din nou să le găsesc un loc mai bun și mai frumos. Nu merge, nu se aranjează, nu iese nimic ca lumea, e o aiureală. Le împing din nou prin casă, mobilele grele. Dau din colț în colț. De lângă un perete către altul.
Am să schimb tapetul. Asta e. Din cauza tapetului...
După două decenii de studii aprofundate, efectuate pe mase largi de subiecţi, o echipă de cercetători britanici, singurii din lume care pot fi luaţi în serios, au întocmit un raport cu datele studiului şi cu propunerile de rigoare către forurile decidente. La rândul lor, forurile decidente, după lecturarea materialului, au început să ţupăie de fericire deoarece concluziile argumentate ştiinţific erau în perfectă concordanţă cu interesele şi perspectivele politice ale tuturor, chiar dacă mai erau unii mai conservatori care nu puteau să înţeleagă măreţia măsurilor impuse de noile...
În livingul care ar fi putut furniza decorul unui film cu miliardari, în lumina schimbătoare a flăcărilor din şemineu domnul preşedinte moţăia într-un fotoliu adânc, iar la picioarele domniei sale dormea sforăind uşor Niki, animalul de companie preferat. Era un buldog englez, foarte deficitar la capitolul inteligenţă, gras şi leneş, însă credincios şi supus în relaţia cu stăpânul, adică exact acele calităţi pe care acesta le aprecia nespus de mult. Cu toate acestea domnul preşedinte era de fapt foarte îngrijorat. Prin urmare, sună clopoţelul de aur, iar majordomul apăru în cameră precum o...
Remanierea guvernamentală îl aruncase pe domnul Aristică Bâlboi, fost ministru de externe, nu numai în afara surselor de venit mai mult sau mai puţin salariale, ci şi într-o cumplită disperare la gândul că nevastă-sa abia aştepta una ca asta pentru a-i servi ciorbe de limbă foarte fierbinţi pe diferite teme cum ar fi strânsele colaborări cu secretarele de stat sau despre cum făcuse el atunci când a rezolvat criza apărută după răpirea unor ziarişti de către nişte foarte cunoscuţi rebeli din Orientul Apropiat. Jale!
Şi când te gândeşti că îl puseseră pe făraş tocmai partenerii de...
Înainte de a vorbi despre un alt tip de om, evident, și el într-un permanent război cu el însuși, precizăm că acea curățenie a omului interioară și exterioară, curățire sugerată în capitolul anterior, este, înainte de orice, un permanent îndemn la înțelepciune, indiferent de treapta socială pe care se află omul trăitor, ca om, în lume. Animalele, plantele, spre deosebire de cel cu pretenții umane, trăiesc într-un mediu, de obicei, în unul care să le asigure minimul confort al supravițuirii, ca specie. La prima vedere, ar părea inutil să amintim că pe pajiștea parfumată, printre flori, răsar...
În ciuda atenționării noastre de către Fiul Domnului, Isus Hristos ne-am lăsat momiți și copleșiți de hipnoza acestei momeli - banul.
Generalul american de culoare ne explică cât de eficienți sunt soldații în teatrele de război deschise pentru promovarea democrației pe pământ. Până aici, toată lumea crede că e vorba de un complex de cinematografe la care participă armata și continuă să-și vadă de viața cu zi de zi. Dacă nu s-ar folosi de acest șiretlic al convertirii cuvintelor și ar folosi adevărul reprezentat de veridicele cuvinte: front, omor, crimă, invazie, cotropire, subjugare, pradă...
Cât pepene roşu poate mânca un copil fără să crape?
În urmă cu aproape 70 de ani, tot într-un august înfocat, vărul Ucu (Alexandru/Alexăndrucu/Ucu) şi cu mine, la via copilăriei, eram pe cale să aflăm răspunsul… cu preţul vieţii.
Iată cum s-a petrecut dandanaua: părinţii şi bunicii noştri opriseră în faţa porţii o căruţă cu coviltir, cu harbuji din cei mari, se tocmiseră cu căruţaşul şi începuseră să descarce în pivniţa de sub prispă, prin gârlici, fructele cele grele, rotunde, ovale, elipsoidale, atât de ispititoare în ochii unor puşti de vreo zece ani (eu), respectiv opt (Ucu)...
Meritul de a fi iubit l-am descoperit abia la vârstă de 71 de ani. Și acesta nu este de a fi frumos, a fi viril sau de a avea bani mulți. Nu. Este acela de a fi prezent, serios și de nădejde. Cât de important e în viață să fii responsabil pentru cei din jur! Toți scriitorii au scris prea mult, concluziona Emil Cioran, chiar Shakespeare a scris prea mult. M-am săturat să trag la răspundere universul. Pentru ce? Proștii zidesc, deștepții dărâmă. M-am întâlnit cu Cioran în 1979 cum se întâlnesc două trenuri care pentru câteva minute mergând paralel fac cruce. Acesta a fost cadoul unei vieți...
Împușcați privighetorile și prăjiți greieri în tigaie.
Vă place metafora? Dar imaginația bolnavă? Și dacă-ar fi adevărat? Dacă s-ar răsturna cerul și ar curge mările în el? Dacă pompierii ar umbla cu focul printre căpițele de paie și glugile de coceni? Dacă la guvern miniștrii ar sta împăiați la masa de negocieri? Dacă în loc de oi ciobanii ar crește lupi? Dacă în sanatorii nebunii ar îmbrăca halate ca să trateze doctorii legați de pat? Nu că ar fi mare diferență, dar invers ar da prost la imaginea din față și din profil și, oricum, până la urmă, tot acolo s-ar ajunge. Dacă spălatul ar fi...
Era dimineața de mai. Afară se auzeau rândunele țipând. Din înaltul cerului veneau nebunește în picaj de credeai că se vor izbi de peretele blocului. În ultimul moment, când închideai ochii ca să nu vezi impactul, se întorceau măiestru în zbor pe o curbă asimptotică precum niște OZN-uri lipsite de inerție și scoțând strigăte victorioase: proștilor, ați crezut că o să mă lovesc de gemurile voastre nespălate? Se ridicau apoi în văzduhul răcoros și limpede al dimineții de primăvară de unde să se repeadă din nou către ferestrele blocului, stârnind emoții precum acrobații de la trapez...
31 mai 2012 - Piatra din caldarâm
Istoria mare mondială, dar şi istoria mică a familiei, au făcut-o pe buna mea mătuşă Ada Leonida, măritată Teodorescu, să se expatrieze involuntar prin anii ’70 cu copiii în Canada, la chemarea şi insistenţele soţului (regizorul Marius Teodorescu) rămas în Occident. Ea nu a dorit asta niciodată, a făcut-o doar pentru copii şi nu s-a simţit bine acolo, iar în rarele-i misive către mine îmi reitera dorul sfâşietor după cele rămase acasă: „Până voi închide ochii, o să-mi fie dor de fiecare floricică de prin curţi şi de fiecare piatră din...
De când cu Inteligența Artificială (I.A.) nu se mai poate discuta cu niciun specialist de la garajele de servicii și întrețineri ale automobilelor cu combustie internă. Nimeni nu trebuie să mai învețe vreo meserie pentru că I.A. va prelua totul. Harari se tot laudă cu povestea scrisă de robot. El nu știe că în lume, spunea Joseph Campbell, nu sunt decât șapte poveșți de bază, maxim nouă, dar trase de păr, în rest sunt variațiuni a celor șapte biblice. Inteligența Artificială nu va face altceva decât să scrie și ea o altă variațiune a uneia din cele șapte. Ce or mai face ai mei din țară? Bună...
Spuneam în paginile anterioare, că minciuna nu doar îndepărtează omul de adevărata sa esență, ci îl anulează ca ființă umană, îl șterge, la propriu, chiar și din această lume amalgam, de o imoralitate aparte. Dincolo de minciună, desigur, gradual, hoția, apoi crima. „Să nu ucizi” este a șasea poruncă dumnezeiască (Ieșire 20 cu 13) sădită în conștiința omului locatar, în același timp, al acesui pământ, dar și al cerului.
A întrerupe viața unui om înseamnă din punct de vedere creștin, a suprima o făptură făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, „înseamnă a crea un gol și a tulbura...
O scrisoare este ca o cutie pentru cadouri. Cei care nu au primit niciodată scrisori nu știu cum e să deschizi o astfel de „cutie”. Dar se pot gândi la o cutiuță ambalată cu hârtie colorată și peste care este trecută o fundiță roșie sau albastră, depinde dacă e pentru un băiat sau pentru o fată. Probabil cei mai mulți dintre noi au deschis cu nerăbdare o astfel de cutie cu ocazia unei sărbători sau a unei aniversări. Este un moment emoționant. Dar probabil sunt foarte mulți oameni săraci care nu au primit cadouri și sunt mulți copii necăjiți care nu știu ce înseamnă o asemenea cutie aproape...
În ultimii ani, prin părţile acelea ale continentului clima fusese destul de blândă, spre mirarea tuturor meteorologilor care prognozaseră, aşa cum ştiau ei din bătrâni, ierni aspre, veri reci şi toamne friguroase. Nu se întâmplase deloc aşa, însă oamenii nu se arătau deloc îngrijoraţi. Bine, mai puţin catastrofiştii de serviciu care preziceau secete mult mai dure decât în pustiul Atacama sau călduri mai aprige decât în Sahara. Numai că, lucrurile păreau a merge foarte bine, recoltele erau ceva mai bune decât în anii numiţi normali, iernile nu mai scoteau din minţi cu costurile lor pentru...
Spuneți-mi de când nu ați mai auzit cântatul cocoșului, la primul sau al doilea cântat? Dormi omule, ce-ți pasă, până te trezește gadgetul din dotare! Cel puțin știi măcar la al câtelea cântat al cocoșului l-ai fixat? Nu, pentru că acum nu mai cântă cocoșul. Dacă ai fi trăit în alte timpuri, sigur te-ai fi sculat la al III-lea cântat al cocoșului! Acum te-ai domnit. Pe vremea aceea nu-ți trebuia ceas, gadget sofisticat, smart, natura te dotase cu de toate.
În timpurile bune, la primul cântat de cocoș încă dormeai profund, abia îl auzeai prin vis și mai ațipeai vreo oră, când venea al doilea...
ISSN, ISSN-L 2247- 4374 |