Evaluare utilizator: 5 / 5

După Al Doilea Război Mondial ne-au „colonizat” rușii și au început exploatarea minereului de uraniu în Ciudanovița unde ajunsesem din Moldova împreună cu sora mea Mariana și părinții Gheorghe și Aurica Todică; aveam 5 ani. După căderea blocului sovietic ne-au luat europenii, iar bocancii lui Stalin încălțați de Ana Pauker s-au transformat în legile draconice ale Bruxelles-ului livrate de (ne)doamna Ursula von der Leyen, în bocanci americani, care nu vrea să audă că noi, românii venim dintr-un alt timp milenar care nu poate digera cu ușurință legile lor de „modernizare” a României, de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O piatră prețioasă nu valorează nimic dacă nu e șlefuită; un om nu valorează nimic până când se educă (Proverbe despre carte, China)

În general vorbind, istoria civilizaţiei umane, luată fiind în conside-raţie doar actuala civilizaţie şi nu ante-rioarele, are marcate ca puncte de răs-cruce unele evenimente, descoperiri sau realizări, care marchează o cotitură în ceea ce numim progresul societăţii. Astfel se consideră un uriaş pas înainte apariţia cuvintelor articulate, respectiv graiurile, care au permis hominizilor un altfel de schimb de idei, unul care putea transmite şi concepte...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ți-am scris, bătrână doamnă, de mai multe ori, dar nu te-ai sinchisit. Ori n-ai văzut, ori n-ai auzit, ori ai uitat, ori nu ți-a păsat! Ți-am scris, sintetizând în acele rânduri multe din nemulțumirile oamenilor de aici, de azi. Credeam că îți sunt de folos pentru a-ți croi planuri de viitor, pentru a ști cum te percepe lumea, „talpa țării”. Se pare că te simți prea sigură pe tine însăți, prea puternică și bogată, prea deșteaptă, ca să-ți pleci urechea la suspinele supușilor de aproape și de departe.

Veacuri la rând ai fost pentru înaintașii generațiilor de azi speranță, reazim, model de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Imperiul îşi împinsese armatele la graniţe cu intenţia deloc discretă de a invada ţările libere şi democrate care aveau nefericirea istorică de a se afla în imediata vecinătate a acestui monstru, relicvă a trecutului şi a zbuciumatei istorii a omenirii.

Desigur democraţiile continentului nu au stat cu mâinile încrucişate ci, analizând cu atenţie situaţia, au hotărât că este timpul să organizeze în cel mai deplin secret un summit la care să participe toţi preşedinţii statelor libere şi democratice. În cadrul acestui summit a fost elaborată şi strategia de ripostă, una concepută de marii...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Când moare un om se stinge o perspectivă asupra Lumii -, una globală, personală, unică, inegalabilă, irepetabilă. Când moare un animal, fie el ghepard sau simplu ţânţar, dispare o altă perspectivă asupra Lumii (cu nimic inferioară celei dintâi), cum ar fi cea reflectată în zecile de faţete ale  ochiului muştei  -,  la fel de unică, la fel de irepetabilă. Ne-am convins singuri, vreme de mii de milenii, că le-am fi superiori animalelor, părere simplistă, profund greşită, dar care ne-a făcut şi ne face să le dispreţuim, să le umilim, să le batem, să le schingiuim, să le ucidem şi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Marele analist politic Aristotel Empedocle Chiricuţă îşi tremura piftiile sub privirea necruţătoare a şefului de partid de la care lua banu’ la gros ca să facă analize corecte, adică numai de bine despre partid. În ultima vreme însă o cam zbârcise, iar sondajele îl cam disperaseră pe foarte irascibilul boss. Ori asta însemna foame la greu că omu’ era un zgârcan şi-un neam prost de zile mari.

- Bă' Mucea, suntem în campanie şi tu, ca ultimul bou de pe planeta asta, te-ai apucat de tâmpenii şi nu mai scoţi nimic bun pe trompa aia de idiot, a ta! Ai trei zile, pleci pe teren şi dacă nu-mi vii...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În antecamera biroului prezidenţial aerul devenise apăsător fiindcă în cele două ore de aşteptare, preşedintele Academiilor de Ştiinţe, aflat sub privirile indiferente ale secretarului, se perpelea întrebându-se de ce oare îl convocase animalul de dictator care băgase ţara în mizerie cu apucăturile lui grandomane prezentate însă sub forma unei democraţii lăbărţate. De fapt, cam aşa funcţiona tactica de intimidare folosită foarte eficient de monstrul care se dorea un democrat exemplar. Lăsa invitaţii să aştepte şi să se perpelească în căutarea unor motive, dar şi motivaţii, că mde, toţi mai...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Imperiul a cărui economie fusese timp de decenii una de referinţă şi chiar un model de dinamism şi productivitate, înregistra în ultimii ani deficite care an de an deveneau istorice. În zadar încercau guvernele să găsească soluţii pentru a ieşi din zodia nefastă a creşterilor negative, nimic nu se lega! Preţurile din ce în ce mai mari ale materiilor prime sau energiei de orice fel părea un fel de blestem divin.

Cum însă orice împărat are, obligatoriu, genealogie divină şi acesta a căutat rezolvarea mergând în templu şi vorbind ca de la om la om cu unul dintre strămoşii săi. Apoi, pe deplin...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ce caut la Roma în acest octombrie excesiv de călduros, este destul de greu de înţeles. Mai ales că nu fac parte, oricât de indulgent aş fi cu mine, dintre aceia care, vorba unei fete blonde cu serviciu la o emisiune tv pentru bibilici: „ai, n-ai treabă, în week-end, tre’ să fii, fato, la shopingăială prin Milano, sau Roma ca să nu te creadă proastă toate ţoapili alea”.   Nu! Făcusem rost, într-un mod absolut nesperat, de o invitaţie la un colocviu de istorie, iar astăzi, duminică, spre seară, flanam agale pe vestita Corso, încercând să înţeleg ce mi se întâmplă. După vreo două ore...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

- Şi, bă, nu sta ca statuia că am treabă dă nu mă văd, spuse, cam iritat, comisarul-şef, uitându-se ferm la inspectorul care-i răpea plăcerea savurării unui ness cu havana şi, evident, whiscki-ul aferent. Dar, după figura omului care aducea cu un dovleac călcat de tractor, îşi dădu seama că e ceva grav.  

- Şefu’, un sursar d-al meu, da’ nu pot să-i dau numele, că-i sub acoperire, unu’ de-i zice Acadea şi, fiind cam poponar de meserie, lucrează în parcul din centru, m-a informat că pun ăştia de-o paradă, ceva naşpa, dă vin şi alea şi ăia, adică toţi poponarii şi curvele că se...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Îmi aduc aminte perfect fiecare amănunt de parcă aş privi în oglinda mărită a timpului. Aveam patru ani când am făcut acea vizită, împreună cu mama mea, la familia Pătraşcu. Noi locuiam pe atunci în centrul vechi al capitalei, pe str. Vasile Lascăr, într-un bloc cu şapte nivele, la etajul doi, la care am fi putut ajunge lesne pe scări, dar ce mult îmi plăceau mie plimbările cu liftul acela înconjurat de grilaje metalice, prin a cărui sticlă vedeam cum ne îndepărtam de sol de parcă ne-am fi luat zborul...

- Astăzi o să îl cunoşti pe Marius. El şi mama lui, sunt vecinii noştri de la etajul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cel mai puternic om al planetei, preşedintele şi comandantul celei mai mari şi mai pregătite armate din lume, îşi anunţă secretarul personal că în week-end se va retrage la cabana prezidenţială din munţi unde doreşte să-l întâlnească pe Amiralul Flotei Pacificului, bunul său prieten din liceu, Robert Notcolumn.  

Secretarul dispăru ca un curent de aer pe sub uşă alertă serviciul de protocol şi ieşi la o ţigară cu o asistentă foarte nurlie, proaspăt divorţată de un milionar cam bou. Perspectivele secretarului aveau culoarea rozé! Serviciul de protocol trimise ordinul preşedintelui la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

S-au întors rândunelele! Au venit  acasă, acasă la ele, acasă la noi! Printre multele altele care mi-au bucurat copilăria, întoarcerea rândunelelor, mi-a rămas statornică! Când le revăd îmi dau seama că le-am așteptat, că mi-au lipsit… Precum primii ghiocei, prima zăpadă ori curcubeul ploii de vără se întorc rândunelele. Multe lucruri din mine au legătură cu ceea ce descopăr că se întâmplă. Noțiunea de frumos este, în fond, o adaptare la ceea ce Dumnezeu are grijă să se întâmple. Pentru sufletul nostru.  Hrana ce naște bucuria este la îndemâna noastră, nu trebuie să o cerem, s-o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Duţă şi Luţă erau doi tocilari care, la terminarea facultăţii, împreună cu părinţii lor au trecut prin aventuri demne de rubrica: „Aflăm de la poliţia anticorupţie”, dacă ar fi existat aşa ceva, şi au ajuns asistenţi universitari. Adică acel gen de sclav plătit mizerabil şi dresat să suporte orice măgărie din partea şefilor cu speranţa că vreodată va ajunge şi el la fel de împuţit. Munceau în locul profesorilor câte douăsprezece ore pe zi, dar nu se plângeau, ba mai mult, deşi calculaseră că investiţia făcută se va amortiza cam în trei sute de ani, perspectiva nu-i îngrijora deloc. Erau, ca...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Știi, eu m-am născut în cel mai frumos cartier al Bucureștiului, o înșiruire elegantă de străzi și case frumoase, printre care mai scăpa și câte o gospodărie pipernicită cu mușcate la ferestre, ori un garaj locuit unde putea sta nevasta unui deținut politic, împreună cu doi, trei copii, un cizmar care înghițea cuie ori un pictor de biserici,   cocoțați pe câte un scăunel, plimbând tot felul de scule, calapozi,  piei și pânzeturi îmbibate cu mirosuri de vopsea ori uleiuri, pe care le simt în nări și azi, bunicul meu vindeca cu  bețișoare de chibrituri și câlți de lână...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O poveste care, incredibil, este adevărată.

Domnul Smarandache Broscăuţeanu era profesor de ştiinţele naturii la liceul din Dorohoi. Făcea parte din acea categorie de oameni, nişte relicve desigur, cărora le place meseria pe care o fac şi, mult mai bizar chiar, oamenii cu care lucrează (cu unele excepţii, desigur, foarte fireşti). În consecinţă, lecţiile sale erau urmărite şi uneori, suspect chiar, învăţate de elevi, fiind ele bine făcute şi predate cu mult suflet, uneori în natură (aici se vedea clar diferenţa faţă de orele de matematică, de exemplu). Elevii îl numeau cu duioşie parcă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Când eram copil și ascultam tulburătoarea poveste a lui Iisus, spusă de bunica în preajma sărbătorilor Pascale, mă întrebam cum o fi crezut vicleanul de Iuda că îl poate păcăli pe Iisus, care era atoate văzător și atoate știutor !?  Cum putea fi un viclean, de fapt, atât de prost?  Intuiam că spiritul divin nu poate fi depășit de viclenie, unul fiind înalt, celest, iar celălalt josnic, subpământean... Când mă gândeam la ceva josnic, aveam în minte tomberoanele de gunoi din spatele blocului pe lângă care colcăiau șobolanii ieșiți din tuneluri... Ei veneau pe întuneric, după lăsatul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

16 aprilie 2022, a treia sâmbătă din luna aprilie este prima zi în istoria noastră modernă de comemorare a victimelor foametei organizate în anii 1946-1947 de regimul bolșevic venit peste noi pe tancurile sovietice.

Și tot azi a apărut în vânzare Monitorul Oficial care conține Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova din 7 aprilie 2022, despre Ziua comemorării victimelor foametei organizate, a Holodomorului moldovenesc (Hotărâre pentru modificarea punctului 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 433/1990 cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare și la zilele de odihnă în Republica...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Undeva, în imensitatea continentului Asia, există o ţară, Kaftanistan, unde oamenii sunt foarte fericiţi paşnici şi ospitalieri, iar pentru că fac parte din triburi diferite se bat doar între ei de le sar capacele însă numai aşa, la modul absolut tradiţional. Ţara, de o frumuseţe tulburătoare, este un deşert aspru cu munţi pe care nu cresc nici măcar licheni are şi două ape care curg mai mult primăvara. Oamenii de aici, în general păstori cu mari turme de capre, sunt însă mândri de ea şi cam toţi cei care au trecut pe aici fără să fie invitaţi au simţit pe pielea lor ce înseamnă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dumnezeu putrezea în cer

Prin septembrie 1939 aveam doi copii mărișori, de care a trebuit să mă despart, fiindcă am plecat la Regimentul 31 Infanterie Calafat, unde am fost echipați, organizați și trimiși în Ardeal. Acolo, în nordul Ardealului, erau niște zdruncinături cu ungurii; două sau trei județe fuseseră cedate ungurilor.

Noi, Divizia a doua, am fost duși la Șimleu Silvaniei, în județul Sălaj, unde am fost încartiruiți și echipați ca de război. Așteptam într-o încordare, de nu mai știam de noi. La un moment dat, știu că foarte mulți dintre noi întrebam ofițerii cât mai așteptam, de ce...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Istoria se repetă. Am început un an cu teamă de viitor, cu îndoieli. Ne simțim tot mai singuri ca indivizi în societate, ca popor între națiunile lumii. Parcă s-au dezlănțuit anul trecut, mai mult ca oricând, toate relele lumii asupra pământului acestuia. Mai multe focare de război au distrus vieți omenești, bunuri materiale și spirituale inestimabile, au pârjolit pământul și au infectat văzduhul pentru multe decenii de acum înainte. Afganistanul, Iranul și Irakul au devenit adevărate bombe ale lumii întregi. Văgăunile pământului ascund adevărate armate, pe care de ani de zile nu le pot...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dansul ploii....până la sfârşit

Rătăceam pe străzile oraşului meu îmbrăcat în ceață, cu gândurile suspendate deasupra norilor lătăreți aşezați peste case vechi şi turnul cu o sută de trepte din  mijlocul ruinelor. Se apropiau, ca şi acum, sărbătorile pascale şi tânjeam la o primenire a spiritului, greu apăsat în ultimii ani de aceaşi dilemă, a fi sau a nu fi aici şi acolo... Purtam în mine un regret, ca un reproş înabuşit, despre viață şi lume, umbre şi destine pe care le influențam prin decizii, cu mintea mea, cu mâinile mele. Cât adevăr, câtă eroare? Puterea dragonului era puterea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Doamne! Copiii  mei, Doamne!...

Plecasem în armată în 1938 și lăsasem acasă nevasta cu doi copii mici ─ unu de trei ani și altul de doi ani - un băiat și o fată. Armata am făcut-o la Deva, la Grăniceri, unde am stat un an, după care am fost mutat la Salonta Mare. Aici am stat o vară. Vara lui ʼ40. De la pichetul Pătârlagele m-au dus la Chișinău-Criș, la punctul vamal, unde am avut ocazia să-l văd pe mareșalul Antonescu. I-am dat defilarea. Era un bărbat înalt, serios și parcă era cam trist, ori se gândea, poate, la ceva, că prea era cufundat în gânduri. Nu zâmbea deloc. Sta acolo, la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Bunicile noastre care ne făceau gogoși și turte în untdelemn și nimeni nu le întreba dacă au pus zahăr, sirop de agave sau ștevie.

Bunicile care ne domoleau foamea cu lapte cu fidea, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă jumări, borș de fasole cu ceapă roșie frecată cu sare, cartofi pai prăjiți în tuci, mămăligă cu brânză și smântână, lapte chișleag, brânză de la sare și-o roșie coaptă la soare. Care ne așteptau dimineața, în vacanțele de iarnă, cu ceai de izmă și pâine cu magiun de prune, în timp ce ele mâncau mămăligă prăjită pe plită, frecată cu un cățel de usturoi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Vremuri grele… O nenorocită de gripă fusese transformată de industria zvonurilor în pandemie, iar asta introdusese o groază de nedescris în rândul popoarelor, dar şi câştiguri fabuloase pentru producătorii de vaccinuri şi medicamente. O sărăcie generalizată ameninţă lumea, preţurile tuturor mărfurilor explodează, inflaţia ia forme aberante, frigul, întunericul şi foamea se strecoară pe sub uşa fiecăruia, iar la graniţe troncănesc nervoase şenilele unui război cu mari perspective de a se întinde peste tot continentul.

Milioane de refugiaţi întră în ţară doar pentru a admira marea noastră...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La vremea când plopul nu mai face pere, nici răchita micşunele, iar cap în cap nu se mai bat munţii ci tutele din studiourile de televiziune, există o împărăţie unde toţi oamenii sunt fericiţi. Da, da, spre marea uimire a tuturor, există şi aşa ceva!

Primul împărat care a adus fericirea pe aceste meleaguri a fost Împăratul Roşu, cel obsedat de putere şi care a făcut totul pentru a o avea. A urmat apoi Împăratul Galben, cel care nu a făcut nici o brânză fiindcă era o mămăligă. După el a venit Împăratul Albastru, un chefliu certăreţ şi mare băgător de strâmbe care a domnit cu glorie un deceniu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Zilele astea, un amic cam constănțean după așezare, nu după naștere, acuza mizerabilele manipulări făcute de televiziuni. Când l-am întrebat de ce dracu se uită la televizor, la altceva decât meciuri, filme, clasic music, omul mi-a răspuns că se uită la „Historia” și a constatat că, până și acolo, se manipulează. Așa mi-am adus aminte cât de exact i-am definit eu pe unii istorici și, firesc, produsele lor. Nimic nu mi-a schimbat opinia. Nimic!

Ca să nu mă întrebe vreun cititor „Da de unde ştii tu, bă, toate astea?” voi începe prin a expune periplul meu pe aceastã planetă, în format „fiinţă”...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ora trei dimineața. Pașii mei nocturni, alunecând pe coridoarele spitalului, îmi rasună în urechi și în tâmplele obosite. Alerg între etaje, saloane și bolnavi, fug între viață și moarte. Asta e menirea mea, o goană fără sfârșit, un drum fără oprire, urcuș și coborâș între pământ și cer, o alegorie între tulnic și clopot! Trec învolburată pe lângă siluete prăbușite pe băncile de așteptare. Câte cărări, câte poteci, câte urme de pași...Dar gleznele mele trebuie să fie mai iuți decât gleznele ei iscusite, iar respirația mea, mai năvalnică decât respirația ei.

șuierătoare, atlet neobosit...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Șeful de cabinet apăsă pe butonul roşu şi rosti, foarte clar şi apăsat, o comandă fermă:

- La C+15, protocol zero, traseu patru!

- Am înţeles! La capătul celălalt al firului generalul, şeful Direcţiei Protecţie şi Pază Demnitari, răspunse calm şi precis. Era obişnuit! Zilnic organiza cam câte zece astfel de misiuni şi avea capacităţi, oameni şi maşini, pentru încă o sută, dacă ar fi fost cazul. 

În consecinţă, la C+10, jos, la baza scărilor ministerului, se afla coloana oficială iar pe traseu se aflau în dispozitiv atât lunetiştii cât şi agenţii de poliţie pentru dirijarea circulaţiei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Fetița desculță, cu gene de chibrite arse, privește lumea din vârful leagănului de nuiele. Pescărușul i se așează pe umeri, iar ea scoate din trăistuță ultimul coltuc de pâine. Ciocul pescărușului zăbovește un pic în palma ei, iar ea îi mângâie aripa lăsată peste rochița plină de funingine. De aici, de sus, poate privi fără frică și fără să o vadă nimeni.

E bine. Doar că este cam frig. Aici nu o deranjează șoriceii în miez de noapte. Doar luna o fece să tresară cu frumusețea ei de zână... Bunica ei nu e bunica ei. I-a spus ei o fată mai mare, care stă la două case mai jos. Bunica ei a...

Citeşte articol complet...