Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

CopilRomâne, să fii bun!

…Încă am mânuțele mici; atât de mici încât sunt mult prea stângace ca să îmi fac patul singur, să arunc mingea sau să desenez frumos, linii drepte, perfecte. Te rog, nu te aștepta să le fac pe toate perfect pentru că sunt încă atât de mic! Te rog, atunci când îmi dai treabă, lasă-mă s-o fac singur și te mai rog să nu o mai faci încă o dată. Pentru că astfel voi simți că te-am dezamăgit și că nu am făcut față așteptărilor tale. Te-aș ruga să vezi partea bună a lucrurilor - m-am chinuit să-mi leg șireturile ghetuțelor singur, chiar dacă a rezultat doar un nod greu de...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Naşterea lui Iisus„Dragă Doamne, sunt Oana! Tu mă ştii de la bunicul, care acum e acolo în lumea Ta. Ştiu că Ţi-a vorbit despre mine şi Te-a tot rugat să mă ajuţi şi să ai grijă de grijile mele. Ce mult îmi vorbea despre Tine! Mai ales seara, sau când ningea, sau când era Crăciunul, sau când eram tristă... Sau când se însera şi mă cuibăream la pieptul lui pentru a-mi lua porţia de mângâiat! Îmi vorbea despre Tine şi atunci când întrebam despre părinţii mei: unde sunt, cum arată, când vor veni? Ştii ce îmi spunea? Că i-ai luat Tu, la Tine sus! Aşa-mi spunea! Atunci mă linişteam, mă simţeam mândră de părinţii mei...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Ion Marin Almăjan, art-emisSunt născut într-o localitate din Banatul montan într-o familie ai cărei membri au fost ţărani cu câteva clase primare. Astfel că nu pot justifica visul meu, mărturisit încă din anii copilăriei, de a ajunge scriitor, prin influenţa educaţiei familiale şi nici a şcolii, care, imediat după război, mai ales în aşezări izolate ca cea din care mă trag, avea dascăli puţini şi nu totdeauna calificaţi. Pot spune deci că acest vis s-a născut odată cu mine şi sigur vom muri împreună. De ce neapărat scriitor, când sunt sau mai exact spus erau atâtea meserii mult mai spectaculoase şi mai bine văzute de...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
IarnaNe împărţim existenţa între speranţă şi deşertăciune
 
Ultimele zile ale acestui an cad peste noi precum cuminţenia zăpezilor lumii! Ultimele zile din ceea ce a însemnat 2013 se retrag în nevinovăţia amintirilor. Nu mai facem, ca altădată în asemenea momente, bilanţuri. Oare de ce? Nu avem pentru ce, de ce, ori inerţia deşertei aşteptări ne face inutilă orice tentativă de a pune un calificativ valoric acestui an ce simţim că ne părăseşte precum fondul anemic al unei pierderi de sânge? Ne împărţim existenţa între speranţă şi deşertăciune! Între ceea ce fiecare zi aparţinătoare unui anotimp...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Ioan Florin Stanciu, art-emisHaosul este starea de lucruri care ne convine cel mai mult. (F. E. Dzerjinski)
                                                  
Abia acum încep să-nţeleg că a vorbi despre impostură, în România de azi, e ca şi cum te-ai plimba cu o lumânare aprinsă printr-un depozit cu praf de puşcă. Deoarece impostura nici nu poate fi imaginată în afara complicităţii publice - sau în afara consensului naţional,după cum numea această ocrotitoare complicitate însuşi părintele ei postrevoluţionar, care (dacă nu din latină, măcar din indo-europeană) tot trebuie să fi aflat câte ceva despre străvechiul...

Conspiraţia Prostiei Organizate - 5.0 out of 5 based on 1 vote

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Adrian PăunescuVremuri mari de crimă, fraudă şi noapte

Ai febră, ţara mea, şi ai frisoane,/ Şi grănicerii tăi de boală zac,/ Mai suntem numai nişte milioane,/ Atâţia au fugit, că nu ai leac [...] E libertate câtă poţi cuprinde,/ E libertate ca un handicap,/ E libertatea naţiei murinde,/ E libertatea de-a ne da în cap.//[1]

Măştile se schimbă, „contra” zice „pro”,/ [...] Vin din nou alegeri, lupta e urâtă/ Iar se umple scena de cretini vicleni. [...]

Impozite şi taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit/ Şi birul progresiv pe sărăcie?/ De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?/ Impo...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Emil Proşcan, art-emisFiecare din noi avem momente în care ne punem   întrebări despre viaţă, despre rostul nostru în Univers, despre felul în care ne raportăm la tot ce există, despre importanţa noastră, despre felul în care am ajuns în această ipostază de OM printre atâtea şi atâtea alte fiinţe. Este greu de asumat răspunsuri şi cu atât mai greu de verificat. Tentativele noastre de a emite ipoteze despre tot ce există, ne duc într-un inevitabil moment de neputinţă în a afla mai multe despre noi. Incursiunile, de acest gen, duc într-un neant în care toate pârghiile de logică, căutare, discernere şi tot ce ar putea...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Medgidia-CauşaniÎntâia dată mi s-a pus această întrebare, undeva în Republica Moldova, într-un orăşel, Căuşeni, ce îndrăzneşte să dateze de pe la 1455. Asta doar documentar, dacă stăm să ne gândim ar putea fi cu mult mai vechi, iar la vremea atestării nici Măria Sa, Ştefan nu se urcase încă pe tronul Moldovei. Ideea era că ori de câte ori am fost dincolo de graniţe am fost întrebat în alt fel: „de unde sunteţi?” „din ce ţară veniţi?” Pe când acolo, într-o dimineaţă în care mergeam aiurea printr-o piaţă agro-alimentară, cu tarabe de tablă, cu pătrunjel, borş, castraveţi şi roşii, sporovăind între noi...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Constantin Noica la PăltinişSpre sfârşitul verii şi începutul iernii anului 1986, printr-un fericit concurs de împrejurări am avut privilegiul de a-l vizita la Păltiniş-Sibiu şi de a sta de vorbă cu renumitul filosof, poet, eseist, publicist şi scriitor, Constantin Noica, personalitate ştiinţifică de marcă a secolului al XX-lea, apreciat şi dezaprobat în egală măsură de contemporani. Fiind desemnat să însoţesc la Păltiniş un demnitar, apropiat al lui Noica, am fost de faţă când acesta din urmă a insistat să se transmită la Bucureşti necesitatea de a da mai multă libertate, hrană şi căldură românilor, cât şi reproşul că...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Iia româneascăCunună vie pentru graiul ce îmbracă sufletul celor drepți-dintotdeuna
 
Am primit acest titlu aproape fără să mă gândesc, apoi mi-am zis că este bine să mă adresez celor care au înțeles şi nu s-au lăsat plecați. Textul pe care il citiți a suferit o serie de transformări şi nu credeam să ajung într-un timp scurt să-mi modific concepţiile deplin ancorate. De exemplu nu m-am gândit niciodată la importanţa capitală şi legătura ce se stabileste între „cei șapte ani de acasă”, ca experientă personală si marii voevozi ai neamului. Mă explic- este deosebit de importantă dezvoltarea copilului sub...

Iia românescă, cămașa neamului cel drept dintotdeauna - 5.0 out of 5 based on 1 vote

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Dan Şerbanescu, art-emisDacă vrei să te instalezi pe-un scaun de bar bun, trebuie să simți că locul este magic. Barul trebuie să fie cum se cuvine, cu glamour de filme vechi americane sau franțuzești: scaunele înalte, zincul confortabil, preferabil fără tonomat, iar barmanul serviabil dar blazat, indiferent. Dacă ai o percepție mai latino, poți să te crezi la un rodeo: călcâiele fixate pe barele scaunului, coatele puse ferm pe zinc şi privind caleidoscopul nenumăratelor sticle, dublate de oglinzi; barmanul mi-a povestit despre un client, care după ce s-a legănat timp de trei tequila, la a patra a căzut din...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Monica Ligia Corleanca, art-emisMă sculam dimineața cu ochii la icoanele bunicii agățate deasupra patului, alături de fotografia tatălui meu îmbrăcat în haine militare , făcută înainte de a fi trimis la război ca ofițer de rezervă. Nu-l cunoscusem bine, dar privind la poza lui mă simțeam în siguranță, crezând că am două chipuri sfințite și pe tata, care era pentru mine icoana cea mai prețioasă. Icoana cea mai mare era a Maicii Domnului (Sfânta Maria cu pruncul), o pictură veche de o rară frumusețe, încadrată în argint frumos modelat, totul așezat într-o ramă prețioasă grea, lucrată artistic. Mie mi se părea impresionantă...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Dan Şerbănescu, art-emisDomnișoara avea șaptesprezece ani și era elevă de liceu; era frumoasă, înaltă și cu picioare lungi, brună cu ochi albaștri. Locuia la părinții ei, în cartierul Vitan. Eu aveam douăzecișiunu de ani, eram student la politehnică în anul doi; locuiam împreună cu alți cinci colegi în aceeași cameră, la căminul „303” din Cotroceni. Ne vedeam pentru a doua oară într-o casă splendidă de la Kogălniceanu, unde amfitrionul primea cu bucurie vreo două duzini de prieteni, cât de cât aleși(!); noi băieții aveam de obicei câte-o sticlă de „Stolicinaia” sau „Moskowskaia” în buzunar și vreun disc-două de 45 de...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Ioan Marian, art-emisAdevăratul izvor al democraţiei

„Bulină”: Acest articol poate fi citit de copiii politicienilor numai dacă îşi obligã şi părinţii să-l citească!

Circulă pe net un fel de fabulă, în care personajele sunt diverse componente ale organismului uman, sau produse ale acestora, care se luptă pentru poziţia de şef. Numai pentru cei care nu au citit-o, menţionez că, în final, rahatul a obţinut acest post, în detrimentul inimii, al creierului, al celorlalte „personaje”. Argumentul rahatului a fost acela că, atunci când el s-a încăpăţânat şi n-a mai vrut să-şi urmeze destinul, toate celelalte s-au...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Nina Gonţa, IoanaDimineaţa zilei de 22 nu prevestea nimic deosebit. Vasile, vecinul, le-a bătut în poartă şi l-a chemat pe Petru la el în ogradă. La întoarcere, Ioana l-a văzut schimbat la faţă:
- Ce ai, ţi-e rău ? Ce ţi-a spus Vasile, de ce te-a chemat ?
- A început războiul. Azi noapte. Ruşii cu nemţii. Nemţii au năvălit asupra uniunii, asta, sovietică. România este de partea nemţilor. S-a dat cu ei pentru a recăpăta Basarabia.
- Atunci e bine, o să vină românii înapoi.
- Nu ştiu cât de bine poate fi, dacă e război. Cred că ne vor lua, zilele astea. Mi-a zis Vasile că se umblă prin sat, îi cheamă pe...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Cheorean Mihai, art-emisEra ultima ei noapte, o noapte teribilă, o noapte cu lună plină, cu tânguit de greieri și-o ploaie teribilă de stele. Era singură, toți o uitaseră, era o srăbunică părăsită de copii, de nepoți și stănepoți. Avusese încredere în D.A. își împărții apartamentul, pensia, și ce mai avea cu acestă doamnă. D.A. era o roșcată cu pistrui cu un nas coroiat și șugubăț. Venise în țară imediat după „revoluție”, și neavând unde să stea, profită de ospitalitatea bunei doamne, în schimbul unei chirii modice, una de fapt așa doar să fie. Bătrâna îi încredința pensia, iar târguielile și toate plățile le făcea...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Nina Gonţa - IoanaIoana a hotărât să meargă singură la câmp. Nu era un lot mare, va isprăvi până la prânz, cu toate că nu se simţea prea bine încă de dimineaţă. A dus câteva rânduri de porumb până la capăt şi s-a îndreptat de şale. Ridicându-şi privirea, a observat că pe linia ferată circulau azi mai multe trenuri ca de obicei. A început să le numere. Treceau aproape unul după altul, şi toate, spre Ungheni. Pline cu soldaţi şi muniţie. La început, n-a dat mare atenţie, mai apoi însă a cuprins-o o nelinişte. Ce-o fi, atât de multe trenuri şi toate cu armament! Mai avea câteva rânduri de prăşit şi termina, dar n-a...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă

Braila de altădatăCând Panait Istrati a scris Chira Chiralina sau Nerantsoula, ne-a prezentat cartierele brăilene cu parfumurile semi-orientale și confruntările stradale specifice locului; unele povești le-am auzit și eu, chiar încoace târziu, după război, când localnicii din vechea generație mai trăiau din amintirile vremurilor de glorie ale acelui oraș. Chiar dacă m-am născut în război am mai inhalat ceva din aromele reminiscente ale unor timpuri pierdute, dar am și colindat cu prietenii și colegii de școală prin cartierele bogătașilor, ca și prin cele rău famate, să văd ce mai rămăsese din ele, să repun în...

Cu şapcă-n cinci colţuri şi pantofi cu „scârţ” - 5.0 out of 5 based on 1 vote

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Dan Şerbanescu, art-emisPrin ’68, m-a luat deoparte un tehnician de la serviciul Plan de la slujba mea; s-a uitat în jur și mi s-a destăinuit: „Domnu’ inginer, n-o să citiți în ziare, e ultrasecret, eu am un cumnat la Statu’ Major care a fost informat că acum trei zile a fost dus de la I.F.A. Măgurele laserul lor, cu care au pulverizat zece tancuri ungurești care voiau să treacă frontiera. Zob le-a făcut!” Este evident că n-am difuzat această știre, nu numai fiindcă i-am promis „confesatului” nedivulgarea. Aveam mulți colegi care lucrau la I.F.A. și ei, măgarii, nu-mi spuseseră nimic. ...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Emil Proşcan, art-emisExistă o erarhizare în toate lumile din Univers! În lumea animalelor, cele mai feroce exemplare, prin teroare şi forţă, deţin supremaţia faţă de celelalte. Această ierarhizare, adică împărţirea unei lumi în puternici şi slabi, în buni şi răi, în harnici şi leneşi, în avuţi şi săraci, se face după alte criterii decât cele legate de bunătatea sufletului, înţelepciune, conştiinţă faţă de adevăr, dreptate, înţelegere, bun simţ. La fel şi în lumea peştilor, a păsărilor, a furnicilor, a târâtoarelor... Lumea copacilor, se pare că ar face excepţie de la această, să-i zicem, regulă. Copacii mai falnici...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Prof. univ. dr. George Anca, art-emisPentru Alexandra

Stăpânește-mă, limbă, nu mă muscăli, când ți-a fi mai greu de chin, să fii ca mine străin, să te văd umblând pribeag, în opincă și toiag, cerând milă de la prag.

16 (28) mai 1812: Prutul, din locul unde acest râu pătrunde în Moldova până la întâlnirea sa cu Dunărea, apoi pornind din acest loc, țărmul stâng al acestui din urmă fluviu până la Chilia și până la vărsarea în Marea Neagră, vor face hotarul celor două împărății.

(2002). Conferința plănuită pentru 15 ianuarie, cât n-ar putea fi tăcută, bine, oarecare inrostire / decomunicare. Zăpada lunecă de pe tabla...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Monica Ligia Corleanca - montajPlecasem la sfârşitul verii din Bucureşti spre Tulcea, traversând toată Dobrogea de la sud la nord. Praful şi căldura ne copleşiseră, fiindcă aerul condiţionat al maşinii era defect, iar curentul de la geamurile deschise ne răvăşea părul şi ne supăra ochii; drumul părea lung şi plicticos precum o traversare de deşert, fără niciun haz. Şoferul conducea ca un automat, iar eu moţăiam cu gândul la un duş răcoritor şi un pahar cu bragă sau bere rece. Treceam pe lângă, sau prin sate cu nume turceşti pe care eu le identificam pe hartă: Atmagea, Başchioi, Ortachioi, Sarichioi, Medanchioi, Islam...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Cultură-viaţăCultură e viaţa - trăiește și este vie. Suntem de-o credință ce crede în viața-Înviere, chiar dacă toate indicatoarele ne anunță un final de moarte!... suntem dintotdeauna pe acelaşi ogor și am primit multe și minunate daruri-parcă înadins hărăzite celor chemați pentru a locui acele plaiuri de vis... Dar o să vă spun o poveste frumoasă din trăirea omului care încearcă a înțelege....! Se spune că Dumnezeu a poruncit Sfântului Petru să împartă tuturor neamurilor câte o bucată de pământ, numai că cei din neamul nostru au rămas în aşteptare. „Doamne, ce ne facem, lor ce le dăm?" Şi atunci se zice că...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Monica Ligia Corleanca, art-emisDin „State" ajungi la Malaga via aeroportul Londra, după ce sigur ți s-au rătăcit bagajele, care mai ajung sau nu, după câteva zile, la adresa lăsata pe geamantan. Din Malaga mai iei un autobuz sau taxi, dacă găsești, până la Nerja, unde începi să simți că altfel bate briza mediteraneană, iar inima tresaltă și ea mai veselă la ceace simte venind din eter. Paradisul din sudul Spaniei mai are egale doar insulele grecești și Hawaii, după părerea mea. Cum ai călcat acel pământ parcă prinzi viață, ai vrea să cucerești lumea zburând peste mări și țări, să-ți umpli sufletul cu frumusețea florilor...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Nicolae RotaruCe bine ar fi dacă aş putea să spun: Aici mi-a fost dor să trăiesc, să visez şi să-mi plantez florile şi pomii! Ce bine ar fi fost! Dar nu s-a putut. N-a fost să fie. Reîntoarcerea în Adâncata natală din Lerodenii care m-au ales cetăţean de onoare, cum a făcut-o şi judeţul din care fac parte, a rămas un vis mereu reportat. Chemările urbanizării şi delirul scrisului mi-au interzis să mai fiu eu însumi. Mi s-a părut că m-a transformat într-un eu înşivă. Cu alte cuvinte, m-am dăruit. Vouă, tuturor! Vouă, vă, vi, cum mă-nvăţa profesorul de limbă natală, Vasile Lica. Lui i-am dăruit prima mea...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Prof. univ. dr. h.c. Gheorghe C. Mihai, art-emisAtrăgătoare, în textul de mai jos, e partea lui finală, dar ca să ajung acolo mi se pare cool să o iau pe înconjuratelea, cu incursiuni motivate istorico-geografic, ostenindu-mă să fac aluzii temerare de natură politico-ideologică. Vă place să duhăniți, să beți bere pe datorie, să umblați alandala, să sperați în disperări fără repere și să munciți cât mai nespornic? Vă ofer ceva captivant, un hic et nunc valabil omni et soli cu puțină imaginație și oarece informație în spațiul actual carpato-dunăreano-pontic. Veri-ficarea vă aparține În vara anului 2000 revenisem din Franța, unde fusesem...

Ciclova Română - 5.0 out of 5 based on 1 vote

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Emil Proşcan, art-emisCând este toamnă, frunzele, iarba, aerul şi gândurile se îngălbenesc, semn că vremea întoarcerii a sosit. Urmele verii se zvârcolesc peste tot, oamenii simt şi strâng toate câte se întâmplă, în ei. Ştiu ce va urma şi privesc cu înţelegere. Şi regretul pentru tot ce a fost e primit cu înţelegere. Totul e cuprins de înţelegere! Soarele îl zărim cu greu în cazna de a fi a luminii. Oamenii, copacii, dimineţile şi întreg pământul ştiu, simt, acceptă, se supun. Anotimpurilor nu le comandăm venirea sau plecarea, avem doar libertatea de a le dori sau regreta, după cum sunt în noi.
...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Nicolae BălaşaNeamestecul „unşilor" în găleata cu jumări

O vreme, după ce am lansat volumul „Lacrimi şi bani" sau ceţuri peste plaiuri mioritice, subtilu sugerat de profesorul George Sorescu şi împărtăşit de subsemnatul, am încercat să filtrez şi altfel lumea, prin sufletul şi mintea mea. Nu totul pare a fi macabru, nu totul este supus destrămării - mi-am zis - deşi cunosc bine principiul termodinamicii, principiu conform căruia, „tot ce este structurat în univers tinde spre destructurare şi dezorganizare". Cu alte cuvinte, mi-am zis că nu tot ce reprezintă o formă de energie „împachetată" (omul este o astfel...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Ioan Marian, art-emisNu mai ţin minte cum arătau pădurile de pe aici pe vremea când eram mai mult daci şi mai puţin... ce om mai fi acuma. Mă uit, însă la cum arată acuma. Oare ce le-o fi fãcut să ajungă aşa? Pe vremea aia, pădurile erau alcătuite din copaci care înţelegeau să se lase sacrificaţi pentru a deveni baraje în calea năvălitorilor, sau adăposturi pentru cei care îngrijeau pădurile, sau plute. Sigur, acceptau ei să devină şi lemne de foc, dar atunci se revolta ceva în ei astfel că, dacă le cădeai în flăcări, te cam prăjeau.

Dar acum? Acum, după ce au trecut pe aici ba romanii, ba hunii, ba leşii, ba...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Ioan Florin StanciuNiciun fer nu e mai tare/ Ca salcâmu', frăţioare (Cântec dobrogean)

După ce, în 1949, tancurile sovietice, în trecere spre punctul strategic Capul Midia, prăvăliseră, intenţionat, din greşeală, moscheea geamiei Murat-Sultan, de la Caraharman, construcţia cea mai înaltă de pe-acolo, rămăsese clopotniţa bisericii mocăneşti, ridicată pe-un gorgan natural al podişului, din trunchiuri zvelte şi drepte de salcâm, frumos şlefuite şi văruite în fiecare primăvară, dar mai tari decât piatra, din moment ce nici tancurile eliberatoare şi nici pustii¬toarele vânturi de nord nu reuşiseră să le clintească...

ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

Academia Romana
AOSR
Arhiepiscopia Ramnicului
Boromir
Ziarul Natiunea
Clipa.com
Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania
Diana
Grand Hotel Sofianu
UAP Valcea
Editura Fortuna
Muzeul de Arta Craiova

Please publish modules in offcanvas position.