Fetița desculță, cu gene de chibrite arse, privește lumea din vârful leagănului de nuiele. Pescărușul i se așează pe umeri, iar ea scoate din trăistuță ultimul coltuc de pâine. Ciocul pescărușului zăbovește un pic în palma ei, iar ea îi mângâie aripa lăsată peste rochița plină de funingine. De aici, de sus, poate privi fără frică și fără să o vadă nimeni.
E bine. Doar că este cam frig. Aici nu o deranjează șoriceii în miez de noapte. Doar luna o fece să tresară cu frumusețea ei de zână... Bunica ei nu e bunica ei. I-a spus ei o fată mai mare, care stă la două case mai jos. Bunica ei a...