Evaluare utilizator: 5 / 5

Vremuri grele… O nenorocită de gripă fusese transformată de industria zvonurilor în pandemie, iar asta introdusese o groază de nedescris în rândul popoarelor, dar şi câştiguri fabuloase pentru producătorii de vaccinuri şi medicamente. O sărăcie generalizată ameninţă lumea, preţurile tuturor mărfurilor explodează, inflaţia ia forme aberante, frigul, întunericul şi foamea se strecoară pe sub uşa fiecăruia, iar la graniţe troncănesc nervoase şenilele unui război cu mari perspective de a se întinde peste tot continentul.

Milioane de refugiaţi întră în ţară doar pentru a admira marea noastră...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La vremea când plopul nu mai face pere, nici răchita micşunele, iar cap în cap nu se mai bat munţii ci tutele din studiourile de televiziune, există o împărăţie unde toţi oamenii sunt fericiţi. Da, da, spre marea uimire a tuturor, există şi aşa ceva!

Primul împărat care a adus fericirea pe aceste meleaguri a fost Împăratul Roşu, cel obsedat de putere şi care a făcut totul pentru a o avea. A urmat apoi Împăratul Galben, cel care nu a făcut nici o brânză fiindcă era o mămăligă. După el a venit Împăratul Albastru, un chefliu certăreţ şi mare băgător de strâmbe care a domnit cu glorie un deceniu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Zilele astea, un amic cam constănțean după așezare, nu după naștere, acuza mizerabilele manipulări făcute de televiziuni. Când l-am întrebat de ce dracu se uită la televizor, la altceva decât meciuri, filme, clasic music, omul mi-a răspuns că se uită la „Historia” și a constatat că, până și acolo, se manipulează. Așa mi-am adus aminte cât de exact i-am definit eu pe unii istorici și, firesc, produsele lor. Nimic nu mi-a schimbat opinia. Nimic!

Ca să nu mă întrebe vreun cititor „Da de unde ştii tu, bă, toate astea?” voi începe prin a expune periplul meu pe aceastã planetă, în format „fiinţă”...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ora trei dimineața. Pașii mei nocturni, alunecând pe coridoarele spitalului, îmi rasună în urechi și în tâmplele obosite. Alerg între etaje, saloane și bolnavi, fug între viață și moarte. Asta e menirea mea, o goană fără sfârșit, un drum fără oprire, urcuș și coborâș între pământ și cer, o alegorie între tulnic și clopot! Trec învolburată pe lângă siluete prăbușite pe băncile de așteptare. Câte cărări, câte poteci, câte urme de pași...Dar gleznele mele trebuie să fie mai iuți decât gleznele ei iscusite, iar respirația mea, mai năvalnică decât respirația ei.

șuierătoare, atlet neobosit...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Șeful de cabinet apăsă pe butonul roşu şi rosti, foarte clar şi apăsat, o comandă fermă:

- La C+15, protocol zero, traseu patru!

- Am înţeles! La capătul celălalt al firului generalul, şeful Direcţiei Protecţie şi Pază Demnitari, răspunse calm şi precis. Era obişnuit! Zilnic organiza cam câte zece astfel de misiuni şi avea capacităţi, oameni şi maşini, pentru încă o sută, dacă ar fi fost cazul. 

În consecinţă, la C+10, jos, la baza scărilor ministerului, se afla coloana oficială iar pe traseu se aflau în dispozitiv atât lunetiştii cât şi agenţii de poliţie pentru dirijarea circulaţiei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Fetița desculță, cu gene de chibrite arse, privește lumea din vârful leagănului de nuiele. Pescărușul i se așează pe umeri, iar ea scoate din trăistuță ultimul coltuc de pâine. Ciocul pescărușului zăbovește un pic în palma ei, iar ea îi mângâie aripa lăsată peste rochița plină de funingine. De aici, de sus, poate privi fără frică și fără să o vadă nimeni.

E bine. Doar că este cam frig. Aici nu o deranjează șoriceii în miez de noapte. Doar luna o fece să tresară cu frumusețea ei de zână... Bunica ei nu e bunica ei. I-a spus ei o fată mai mare, care stă la două case mai jos. Bunica ei a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dacă tot am trecut într-un nou an, bine ar fi să ne detașăm de celălalt,  să aruncăm în groapa universului tot ce a fost rău, îngrădire, izolare, spaimă și mai ales cădere din noi. Spun cădere, nu de alta, dar chiar și atunci, la începuturile lumii, în Geneză, azvârlirea din Rai s-ar fi datorat tot unui căderi, unui fel de faliment al omului, urmare a acelei păguboase afaceri pe care a făcut-o, dând nemurirea pe trudă, venin și chin, până în veacul vecurilor, când va fi reevaluat și, eventual, lăsat în plata cerului.

Pedepse de genul celor petrecute în Sodoma și Gomora sau  aceea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Grişenka deschise ochii, se ridică cu greu din patul de fier aflat în birou şi ieşi afară. O sete cumplită îi ardea gâtlejul, iar capul şi-l simţea de mărimea unui tanc mijlociu. Nu putea face alte comparaţii deoarece el, toată viaţa, fusese tanchist, iar în dimineaţa asta, în faţa ochilor, avea tot tancuri. Unele grele, din acelea cu care era dotată divizia pe care o comanda, altele mijlocii, sau mici, fiindcă acelea mari nu-i încăpeau sub bonetă. Îşi trată setea arzătoare cu încă un gât de vodcă şi hotărî că e timpul să facă o mică alergare pentru a mai alunga mahmureala. Era însă un tip...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Biroul domnului ministru al Muncii şi Protecţiei sociale părea la această oră a dimineţii precum un cumulonimbus încărcat cu electricitate în aşa măsură încât dacă intrai şi te trăsnea nici măcar nu aveai de ce să fii uimit. În context, domnul ministru părea o tornadă în formare, iar mugetele pe care le scotea însoţite de nişte ochi scoşi din orbite şi nişte năprasnice arsuri pe gâtlej erau de natură să dea fiori de groază în întreaga instituţie.

Încerca, având puţine şanse se succes, să-şi stingă văpăile care-l cuprinseseră precum şi durerea de cap sorbind pe îndelete din paharul în care...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Marele Imperiu, denumit acum din motive de făţărnicie, Uniunea Statelor Libere, îşi trăia din plin adrenalina unui coşmar ce părea că nu se mai termină. O pandemie bine instrumentată mediatic băgase în criză sistemul sanitar, provocase cheltuieli exorbitante care nu dăduseră nici un rezultat, o criză economică, financiară şi socială se adâncea zi de zi, mari surse de venituri bugetare precum turismul sau transporturile secătuiseră de mult, o dezastruoasă politică agricolă prognoza deja criza alimentară, graniţele pârâiau sub presiunea migranţilor ilegali, la est un război cât se poate de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

I-a înghițit Volga 'ntr-o vară...

Cei mai frumoși ani ai tinereții mele s-au risipit ca florile și ca frunzele anotimpurilor. Treisprezece ani am stat îmbrăcat în haine militare și în haine de prizonier. Și-n toți anii aceștia, nu știu dacă, noaptea, am visat vreodată măcar un singur vis frumos, ori să mă bucur și eu de ceva!... M-a luat în armată la 22 de ani, când mi-era și mie drag să-mi trăiesc tinerețile, alături de femeia mea și de copiii mei, că aveam deja trei; m-am însurat mai devreme, fiindcă simțeam eu că pot să fac copii și să întrețin o familie. Eram înalt și voinic! Nu mă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

De doi ani, Omenirea urcă pe un Drum al Golgotei. Un drum greu, anevoios, cu hârtoape și cu o Cruce grea în spate. Fiecare pe cărarea sa, merge poticnindu-se, căzând, arareori vine cineva să ajute. Curge sudoarea, curge sângele, curg lacrimile, curge deznădejdea, curge însingurarea, curge batjocora, curg palmele, curg suduielile și icnirile.

Pe o cărare îngustă, intră cei care au îndrăznit să iubească sincer, sa ființeze sincer, să ajute sincer, să-si iubească aproapele ca pe sine. Intră pe cărarea îngustă cei care cred.  Singuri, in bătaia biciului, in huiduielile mulțimilor care cer...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Delirul”, vol. II - un roman al iertării și al împăcării - continuare la romanul „Delirul”, vol. I al lui Marin Preda

După poticnirile armatei germane, după prima mare înfrângere suferită în faţa Moscovei, Ştefan aveau o impresie ciudată. Ca şi cum ar fi început să sufle dinspre nesfârşitele stepe un suflu al morţii. În biroul lui îşi aşezase o hartă pe peretele de la nord, iar pe hartă însemna cu un bold şi cu o mică bucată de hârtie albastră sau roşie victoriile şi înfrângerile (cu roşie erau însemnate localităţile sau forţele armatei sovietice).

Mai putea acum la sfârşitul lui...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Orice am face, primul păcat înfăptuit de noi ne urmărește până la sfârșitul vieții. Primul păcat nu seamănă cu următorul. Pe măsură ce-l ascunzi crește în tine ca o avalanșă. Pe măsură ce plătești pentru el, datoria ți se mărește. Fiindcă nu poți plăti singur prețul primului păcat. Pe măsură ce tu fugi de el, mereu plătesc alții acel preț, cu dobândă. Primul păcat îți târăște toate victimile in iad împreună cu tine. Faci pe toți apropiați ție, pe cei pe care-i iubești, să trăiască iadul.

In jocul vieții nu are importanță cine câștigă. Important este să știi cine a pierdut atunci, că să afli...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Toamna vineţie a unui an nefast îmbracă în culori sumbre splendida clădire a sediului central al partidului de guvernământ. În biroul preşedintelui, adevărat templu al puterii, se află, în jurul mesei de consiliu, doisprezece oameni, adevăraţii conducători ai ţării. Acum însă bravilor conducători ai naţiei le bâţâie genunchii, iar norii de furtună din tavan se armonizează perfect cu scrâşnetele măselelor preşedintelui, dar şi cu pufniturile nervoase cu un puternic miros de pucioasă.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

N-am spus Marele adevăr (care repet, este sinuciderea, gestul studentului Ian Palah, care şi-a dat foc în 1968, după invazia Cehoslovaciei de către Trupele Tratatului de la Praga) ca să spun adevăruri. În Delirul vol I şi vol II spun asemenea mari adevăruri. Într-un roman ulterior, pe care aş vrea să-l intitulez „Cel mai iubit dintre pământeni“ voi spune adevăruri despre şi din era ticăloşilor. Ce s-a întâmplat în „era ticăloşilor“ când omul (personajul va fi un intelectual) a încercat să „dialogheze“ cu istoria, să se ia la luptă cu istoria.

În era ticăloşilor omul a fost strivit de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Eu, acuma, am descoperit cea mai mare nenorocire de-a dreptul obiectivă. Dom’le, cea mai mare nenorocire este… să nu mai ai măsele. Niciuna, nici sus, nici jos.

Și nu numai măselele, adică molarii, ci nici premolarii. Adică, să nu mai ai nimic, dincolo de canini.

Poate nu-și imaginează fiecare ce înseamnă asta, așa că încerc să ajut. Asta înseamnă să nu mai ai cu ce să mesteci mâncarea, ci doar să o molfăi între incisivi.

Never, cum zicem noi, oltenii din Deveselu, nu se va mesteca suficient. În plus, îți rănești cerul gurii, adică bolta palatină, cum se zice … nu știu unde. Iar colacul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Domnul Alosius Smith mergea îngândurat la volanul maşinii sale. Avea şi de ce. O viaţă absolut banală, cu o slujbă fără nici o perspectivă, cu o familie care se uita la el mult mai puţin decât pe ecranul smartfonului, fără prieteni şi fără pasiuni. Era tipul perfect al ratatului, o noţiune care, din păcate, se potriveşte cu aproximativ nouăzeci la sută din populaţie. Pe cele două laturi ale străzii străluceau reclamele luminoase ale diferitelor firme care ofereau orice îţi doreai. Mdaa, numai dacă aveai disponibil pe card… Dacă nu…

Şi totuşi, deşi chestia cu disponibilul pe card era doar una...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Delirul”, vol. II - un roman al iertării și al împăcării - continuare la romanul „Delirul”, vol. I al lui Marin Preda

„Aşa după cum ştim Mareşalul Ion Antonescu i-a iertat pe trădătorii şi asasinii lui, şi ai Ţării. Nu ştim dacă Marin Preda şi Nicolae Ceauşescu i-au iertat pe asasinii lor. În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, această Carte, inspirată din cealaltă dimensiune de spiritul lui Marin Preda, să fie o Carte a Iertării şi a  Împăcării pentru totdeauna ! Binecuvântat şi slăvit în veci să fie Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh ! Îl rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos să...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ascult mereu Balada lui Ciprian Porumbescu, față de care am o datorie neonorată; audiția mă liniștește, mă sensibilizează, uneori mă mulțumește, dar nu aș spune că mă bine-dispune, dimpotrivă îmi relevă imagini ale trecutului, o nostalgie neutră sentimental, nici de regrete nici de bucurii.  Imaginile cu potecile din munții Bucovinei, pe care, în parte, le-am călcat, apar feeric, cu brazii verzi scăldați în soare sau neguri lăptoase, dar falnici. Tablouri în mișcare însoțite de melodia fermecată a baladei, plutesc, se derulează filmic, o creație construită de subconștientul mental, încât...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Pandemia făcea ravagii pe planetă fiind bine susţinută de presă, indiferent de culoarea sau orientarea acesteia. Eram asiguraţi că peste 50% am murit deja, iar ceilalţi abia mai respiră, per total fiind vorba de peste 300% morţi numai în acest prim val. Desigur erau şi unele excepţii printre aceste fiind ştiriştii de orice fel, întrucât astfel se salva inteligenţa speciei. Groaza cutremura stâlpii lumii!

Numai că, industria farmaceutică, cea care are drept lege fundamentală binele omenirii, făcu anunţul salvator: s-a descoperit remediul! Un vaccin apăru aproape peste noapte arăta preocuparea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nunta fusese un real succes. Chiar dacă se desfăşurase de la ora 12.00 la 21.00 punct. Erau vremuri când conducerea de partid avea grijă ca oamenii să stea cu gândul la producţie nu la paranghelii mistice complet lipsite de motivaţie ideologică. Restaurantul era unul central și plin de faimă, vinul fusese adus de socrul mare de la o cramă specială unde lucra de altfel. Invitații, lume bună care nu se descălțase pe sub masă ca să-și răcorească monturile, nu se făcuseră hore nesfârșite, nu se furase mireasa, nici rachiul roșu nu intrase în program, de tradiționalele bătăi nici nu putea fi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Satul Bârda e tot mai tăcut, tot mai bătrân, tot mai singur și tot mai mic. Cu fiecare înmormântare mai rămâne câte o casă pustie. Cu fiecare înmormântare satul scade și cimitirul crește! Sunt zone ale satului, unde găsești grupuri de câte cinci-șase case pustii. Altele mai sunt vizitate de câteva ori pe an de copii sau nepoți veniți de departe ca să ia roadele câte unui pom sau bucăți de vie. Casele au îmbătrânit și ele și au început să se ruineze. Rar mai vezi pe câte cineva care mai construiește. Drumurile sunt așa cum sunt, apa o vezi doar când plouă, ori când o aduci cu bidonul ori cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

E 7 dimineață și a ajuns deja. Au chemat-o pentru 8, dar a zis să fie acolo, să nu aștepte oamenii după ea. Portarul a privit-o cu neîncredere, nu părea a fi o sursă de venit… În sala de așteptare friguroasă și întunecată apar, încet încet, alți bolnavi. Unii dintre ei, norocoșii, sunt însoțiți de copii. Ai ei sunt ocupați cu serviciul, iar nora sa nici nu vrea să audă de ea.

Pe la 8.30 apare o asistentă. E tare nervoasă și strigă la ea, de ce nu are pregătit buletinul? Și cuponul de pensie? Nu e de luna asta, nu e bun. Nu am primit pensia luna asta… Nu contează!

Pe la 12 ajunge în...

Citeşte articol complet...