Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Ioan Marian, art-emisNu mai ţin minte cum arătau pădurile de pe aici pe vremea când eram mai mult daci şi mai puţin... ce om mai fi acuma. Mă uit, însă la cum arată acuma. Oare ce le-o fi fãcut să ajungă aşa? Pe vremea aia, pădurile erau alcătuite din copaci care înţelegeau să se lase sacrificaţi pentru a deveni baraje în calea năvălitorilor, sau adăposturi pentru cei care îngrijeau pădurile, sau plute. Sigur, acceptau ei să devină şi lemne de foc, dar atunci se revolta ceva în ei astfel că, dacă le cădeai în flăcări, te cam prăjeau.

Dar acum? Acum, după ce au trecut pe aici ba romanii, ba hunii, ba leşii, ba...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Ioan Florin StanciuNiciun fer nu e mai tare/ Ca salcâmu', frăţioare (Cântec dobrogean)

După ce, în 1949, tancurile sovietice, în trecere spre punctul strategic Capul Midia, prăvăliseră, intenţionat, din greşeală, moscheea geamiei Murat-Sultan, de la Caraharman, construcţia cea mai înaltă de pe-acolo, rămăsese clopotniţa bisericii mocăneşti, ridicată pe-un gorgan natural al podişului, din trunchiuri zvelte şi drepte de salcâm, frumos şlefuite şi văruite în fiecare primăvară, dar mai tari decât piatra, din moment ce nici tancurile eliberatoare şi nici pustii¬toarele vânturi de nord nu reuşiseră să le clintească...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Emil Proşcan, art-emisIon s-a născut demult, foarte demult! A fost dorinţa Pământului! Cineva trebuia să-l înveţe limba tăcerii, să-i poarte de griji şi să-i fie prieten. Copacii, munţii, câmpiile, păsările şi toate celelalte fiinţe, au simţit rostul mâinilor, i s-au s-au supus şi au învăţat despre dragoste! Ion şi-a construit casa cu fereastra spre anotimpuri. Şi ele, anotimpurile, aveau nevoie de un sprijin, de un rost. Deaceea sufletul lui era lumină! Nopţile erau pentru odihna gândurilor, a plimbărilor prin Cer şi aducerea dimineţilor. Nu s-a lăsat niciodată păcălit! Fruntea lui se încrunta doar când scruta...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Emil Lungeanu, art-emis„Cum se poate ca dumneata, cu o privire aşa de curată şi o frunte aşa senină, să admiri pe scatologul de Arghezi?" i-a reproşat odată Iorga mai junelui Şerban Cioculescu, care i-a replicat băţos : „Domnule profesor, ştiţi, lumea face comparaţii sub raportul scatologiei între dumneavoastră şi Arghezi." „Nu zău, şi ce zice lumea?" „Zice că dumneavoastră gătiţi din respectivele materiale un singur fel, domnule profesor, pe când Arghezi prepară un meniu complet."

De acel schimb de mingi şi de jocul paronomazic „scatologic-escatologic" din repertoriul arghezian mi-am adus reflex aminte îndată ce...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Emil Proşcan, art-emisAm încercat de multe ori să-mi amintesc ceva din perioada imediat următoare naşterii mele. Oare ce gândeam, ce vedeam, la ce eram conectat atunci când, pentru ceilalţi eram doar o „mână de carne" nedeprinsă încă să vadă, să gândescă, să judece? Ce imagini mi se arătau pe sub ochii mai mult închişi între două perioade de scânceală? Cum percepeam realitatea atunci când mă „benoclam" la tot şi la toate? Dar atunci când râdeam? Dar atunci când plângeam? Dar oare râdeam cu adevărat? Plângeam cu adevărat? Redescopăr, cu destul de multă claritate, imagini şi chiar simţăminte din fascinaţia vârstei...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Nicolae BălaşaRecunosc, ani la rând, am tot stat cu ochii pe tot ce mişcă în şi deasupra lumii, scormonind când în ceruri, când în individul, pământean de sine muritor. Am tot stat, din perpetua căutare de mine, din permanenta căutare de noi, de om... Ce nu aş fi dat să vă fi spus acum: am găsit! Ştiu! Mă ştiu! În consecinţă, „omul e:" iar după cele două puncte, să fi adăugat definiţia lui, a omului, respectând măcar regulile impuse de Aristotel, adică, acele canoane ce fac referire la genul proxim şi la diferenţa specifică. M-aş fi mulţumit să vă pot spune chiar şi ceva mai puţin, însă să vă relev doar...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Ioan Marian, art-emisOamenilor le plac minciunile

Nu-mi ies din cap nişte întrebări generate de ceea ce se întâmplă prin lumea asta. Nu că m-ar interesa! Nu mă mai interesează de multã vreme ce se întâmplă în lume. Cam de când am înţeles cã degeaba mă interesează. Dar întrebări n-am cum să fac sã nu-mi mai încolţească în minte. Cred că acolo, în mintea mea, de când am început să uit pe rupte, terenul a devenit fertil pentru întrebări. Mai ales d-alea de nerăspuns:
- Pentru cine au jucat, de fapt, fioroşii antisemiţi, care, prin acţiunile lor, au generat curentul antisemit, care a făcut ce a făcut, iar la sfârşitul...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Ovidiu CureaS-a terminat vacanţa. Ne întoarcem spre Bucureşti. Pasagerii vin agitaţi şi transpiraţi pe burduful avionului. Deşi au locurile rezervate se chinuie să treacă unul în faţa celuilalt ca să intre printre primii în avion. Pe culoarul strâmt dintre rândurile de fotolii se împiedică în propriile bagaje care dintr-o dată au devenit prea mari. Din spate se aud voci nerăbdătoare şi nemulţumite că lucrurile merg prea încet. Se împinge. Cămăşile transpirate se lipesc şi se presează între ele. Colac peste pupăză stewarzii opresc intrarea în avion şi aşteaptă să se aşeze pasagerii deja intraţi. Pe burduf...

Din nou, acasă - 5.0 out of 5 based on 1 vote

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Vasile Bolboja, art-emis
„A venit aseară mama, din sătucu-i de departe/ Ca să-şi vadă pe feciorul, astăzi domn cu multă carte."
(„A venit aseară mama" - Vasile Militaru)

În urmă cu un an, (Doamne, cum mai trece timpul!) am publicat un articol prin care, cu vorbele noastre simple de ilfoveni, am adus un elogiu mamelor noastre. Ale tuturor. Cum noi ne iubim mamele, şi suntem siguri ca şi dumneavoastră stimaţi cititori, revenim apelând, de data aceasta, la marii noştri poeţi care, nici nu se putea altfel, în vremurile lor, le-au iubit...şi cântat... poetic. Versurile sunt triste. Dar „să-i dăm Cezarului ce este al...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Mama şi copilulMama - Icoana făcătoare de minuni

Încerc să vorbesc despre femeie, despre rostul ei pe Pământ şi în viaţa noastră. Privesc pe fereastră la copacii împietriţi de aşteptare, la bucata de Cer de deasupra lor, apoi mă afund în albul colii de hârtie scormonind prin viaţa mea trăirile, întâmplările şi toate acele ipostaze care să mă ajute, acum, să mă apropii de adevărul despre Ea, Femeia! Îmi aduc aminte de şcoală şi de momentele când mi se dădeau compuneri cu această temă. Nu ştiu ce reuşeam să scriu, dar îmi amintesc că mă gândeam la mama mea, la felul ei bun de a se purta cu mine, la bucuria că o...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Prof. univ. dr. George Anca, art-emis
Lui Pushi aka Rabindranath

Fă altceva după ce stai de vorbă. Le scrii pe urmă. Să ai curaj să mergi pe chestii-cheie. Vorbind, gândeşti, unii flecăresc, mă enervează. Snobism, să mă duc la vot, nici la scriitori, tabăra mea e dezorganizată, ailaltă, organizată. Ai treabă cu popii, părintele Serghei de Tolstoi. O budă de infractori, li(t)ota asta de scriitori băgaţi în faţă. Singurul scriitor e Breban.

Să nu mai vii că îmi aprind ţigara. Îşi taie venele dacă o întrebi de ce fumează. Ar trebui să-ţi arunc cuţitele, nici măcar nu sunt ascuţite. Nu ai fost bun la matematică pentru că nu s-a...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Ion UntaruCreştinii ortodocşi sărbătoresc la 30 iulie pe sfântul Valentin, episcopul Umbriei. S-a născut în anul 175, la Interamna (Terni, Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de către Sfântul Felician de Foligno şi consacrat episcop de Interamna de către Papa Victor I în anul 197. Pentru credinţa sa, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul vindecării şi al facerii de minuni. A vindecat pe fratele tribunului Frontanus de o boală foarte grea şi apoi în trecere prin Roma, pe Cherimon, fiul vestitului filozof Craton, ceea ce l-a determinat pe acesta să se creştineze împreună cu toată familia şi trei...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Ioan Marian, art-emisUrechiştii au preluat puterea

Citesc şi mã crucesc! Cică, un trimis al României la o Conferinţã a O.N.U. s-a cãrat din sală atunci când un vorbitor a zis ceva ce nu-i plãcea, în semn de protest. Probabil, acelui funcţionar nu-i spusese nimeni cã el nu este Dumnezeu ci doar un simplu reprezentant al unor autoritãţi statale, recte al celor din România. Din umilele mele cunoştinţe, ştiam cã în situaţii de aceastã naturã, trimisul la o astfel de activitate trebuie sã stea pânã la capăt, chiar dacã nu-i place ce zice vorbitorul, sau, mai ales atunci. Pentru că el, acel trimis, trebuie sã înţeleagă...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
I.L. CaragialeUn zâmbet amar

Românul a ştiut totdeauna să facă haz de necaz. Ce altceva i-a mai rămas? Versurile de la final, aparţinând poetului Adrian Păunescu, scrise cu 16 ani în urmă, sunt la fel de de actuale şi astăzi, chiar mai mult!. La finele anului care s-a scurs „aleşii" noştri şi-au reînnoit abonamentele pentru traseul Puterii şi, pentru a recepta potrivit valabilitatea şi actualitatea mesajului marelui poet dispărut, vă invităm, să citiţi mai întâi o ipotetică scrisoare, adresată neuitatului Caragiale, de către un autor necunoscut. Lectură plăcută! (Redacţia ART-EMIS)
...

„Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!” - 5.0 out of 5 based on 1 vote

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Ioan MarianMare penurie de neuroni in finanţele şi în media româneşti! Când zic media, includ şi agenţiile de publicitate. In orice bancă, adicătelea acolo unde te-ai fi aşteptat ca lucrătorii să se priceapă la toate monedele lumii, inclusiv la moneda ţării în care ei îşi câştigă existenţa, ţi se vorbeşte numai despre RON. Nimeni din băncile româneşti nu a auzit care este moneda naţională a românilor! In plus, pe toate panourile publicitare ţi se aminteşte că dacă suni la nu ştiu ce numere, ai şansa să câştigi nu ştiu câţi Ron. La fel pe la televiziuni, pe la teledonuri şi altele.

Întrucât...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Ion UntaruSă te îmbolnăveşti de trai bun, pare paradoxal cel puţin din două puncte de vedere.
În primul rând pentru că omul cade pradă unei boli oarecare dintr-o mie de motive ca de exemplu: de stres, de alergătură, venituri mici care presupun o masă mai puţin consistentă, probleme la serviciu, etc., etc. Şi mă opresc numai la acestea.
Dar să te hrăneşti ca lumea sau chiar mai bine decât restul lumii, de ce să te mai îmbolnăveşti? Ori e ceva în legătură cu „bibilica", ori o altă chestie mai ocultă, că nu e lucru curat la mijloc.
În al doilea rând, treceţi dimineaţa când mergeţi la serviciu printr-un parc...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Sergiu NicolaescuA fost un alt mare dar de la Dumnezeu ca, din cei 82 de ani ai săi, marele regizor Sergiu Nicolaescu să-şi petreacă o jumătate de oră din viaţa sa cu mine. Eram în concediu pe plaja Mării Negre de la Eforie Nord, împreună cu soţia mea Mioara. Deodată îl văd pe plajă pe deja cunoscutul regizor Sergiu Nicolaescu. Nu-mi venea a crede. Era îmbrăcat într-un costum de vară, cafea cu lapte, ţinându-şi haina peste umăr, şi păşea falnic în drumul său spre faleză. Am stat câteva momente parcă încremenit, nu-mi simţeam nici respiraţia. După ce regizorul a trecut pe lângă noi, am lăsat-o pe plajă pe...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Nicolae BălaşaDespre sentimente şi legi, am gândit, probabil, de când am conştientizat lumea înconjurătoare, un fel de spaţiu a tot, de când am văzut că trece ziua, vine noaptea, că anotimpurile, deşi îşi au locul şi rolul lor, uneori o iau razna şi ne joacă farse. Mai exact, de când am văzut că trebuie să dau din coate şi să-mi fac un loc al meu în tot ceea ce se întâmplă, prin însăşi întâmplarea de a fi. Dacă chiar o fi întâmplare! Desigur, omul, în genere, crede în scop şi mai ales în cel pe care şi-l atribuie, în condiţii de normalitate, ca făcător de bine şieşi şi semenilor, prin însăşi firea lui. La...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Adina Dumitrescu, art-emisNu închide ochii, nu ridica piciorul păşirii, nu te întoarce spre şoapta ce vine din spatele tău, stai drept, fii tu acel receptor cu simţurile treze ce nu e întreg decât nemişcat şi atent. Lasă siajul mulţimii din dreapta şi stânga, din faţa şi din spatele amintirilor ciuntite de vreme, depăşeşte amneziile trecătoare, distilează parfumul de epoci şi stări, pe cel din anotimpurile cu zăpezile albe şi toamnele roşii, fă-te stana de piatră şi închide strâns pumnul informaţiilor stocate, procesează ce-ai strâns în mintea-ţi cu o mie de iţe şi în cele din urmă, vorbeşte!
- Văd multe...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Parlament
„Parlamentarilor" necinstiţi, încă liberi

Fără de voinţa voastră, sunt încă destul de viu şi, în numele dreptăţii, m-am hotărât să vă scriu. De mulţi ani ne tot promiteţi c-o s-o ducem mult mai bine, însă ne-aţi cam stors de vlagă, fără teamă sau ruşine. Cine-n Parlamentul Ţări-i reprezintă pe ţărani? Cine apără bătrânii şi-i sprijină pe sărmani? Tribunalele sunt pline de mafioţi şi coţcari, însă intră-n puşcărie numai micii găinari. Sunteţi mai presus de lege, fiindcă-aveţi imunitate. Voi scuipaţi peste principii şi călcaţi peste dreptate! Nonşalant, minţiţi Poporul, că asta ştiţi foarte...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Emil Proşcan, art-emisUndeva, într-o scorbură a universului timpul aşteaptă îngrijorat de soarta pământului. Trei anotimpuri îi stau împrejur. Se repetă secvenţe imemoriale. Albumele prăfuite celest sunt singurul material didactic. Fumul rugăciunilor mistifică spectacolul. Trei anotimpuri supuse slujesc aşteptarea Pământului. Jos, al patrulea anotimp se copilăreşte printre oameni. Scena vieţii e Pământul. Acolo departe. O poiană a universului. Viaţa mea se derulează între două drumuri. Al plecării şi al întoarcerii. Cu resemnare, dezinteres sau ambiţii, dimineaţa îmi părăsesc camera şi merg. Merg spre partea...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Silviu Guga, art-emisFilmul este produsul unei arte şi totodată al unei industrii, cinematografia, care a cunoscut cea mai rapidă evoluţie. La ascensiunea ei au contribuit mai mulţi inventatori, un număr mare de artişti, actori, regizori, scenarişti, decoratori şi, mai ales, spectatori pentru că ei, în numar tot mai mare, încurajau producătorii şi artiştii minunându-se de miracolul care ecraniza viaţă. Printre acesti spectatori care au văzut filmul ca pe cea mai mare minune a lumii la care au şi ei acces, au fost şi locuitorii satului în care m-am născut şi am copilărit. În acest sat, pitulat pe malul Streiului...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Nicolae BalasaTitus, despre frumosul frumos şi căruţa cu mâţe împăiate

Dragii mei,

Astăzi vă ofer o pastila ce descreţeşte fruntea şi vindecă sufletul de râie. Vă spuneam, zilele trecute, câte ceva despre Republica Dominicană, despre frumosul în natură şi, pentru că încă nu am plecat din zonă, vă mai pun pe hârtie câteva rânduri. Nu înainte însă de a vă spune că, aici, mai mult ca oriunde, am constatat că mă doare tot ceea ce se întâmplă atât la noi cât şi la alte popoare. Noile conflicte din Orientul Mijlociu (de parcă nu erau destule!) nu mi-au dat pace, uneori până noaptea târziu. Palestinienii, din...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Nicolae Bălaşa, art-emisDragii mei,
De data aceasta, deşi îmi doresc să discut cu voi, aproape că nu găsesc cuvântul de început. Şi asta pentru că, pe de o parte, trecutul, vorba Sfântului Augustin, este încă trăire în prezentul, uneori parcă prea prezent, iar pe de alta, viitorul stă şi el într-un fel de acum, tremur şi grijă. Altfel spus, veşnic port cu mine şi cerul, şi pământul în întreaga s-a zvârcolire şi frământare. Nimic nu am uitat. Uneori cred că îmi ştiu chiar şi „lumea ideilor şi formelor pure", din care am coborât pe pământ, clipa în care am văzut pentru prima dată lumina zilei, apoi pe aceea în care m-au...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Nucolae Bălaşa-ART EMISDomnilor,
Trebuie să precizez de la început, ca nu cumva să fiu acuzat de rasism, că termenul „şatră", în cazul de faţă, nu face trimitere la grupul de ţigani într-o veşnică mişcare şi nici la corturile sau grupul acestora, aşezate, de obicei, la loc ferit, pe malul unei ape sau sub buza unui deal. Pentru mine, aici, în aceste rânduri, şi la general, nici termenul ţigan nu are conotaţie încărcată peiorativ, cum adesea se înţelege. Dimpotrivă, când îl rostesc, fie şi numai întâmplător, gândul îmi fuge, de obicei, la meseriaşii, la profesioniştii acestei etnii, capabilă să genereze, uneori, emoţii...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Prof. Univ. dr. George Anca-ART-EMIS
Elisabetei
1

A doua mână neagră. Carisma satanică. Şeicarişti. Nu se iubesc unii cu alţii. Corpuri găsite în orezării. Tubi. Crazy. Ştampilime. Spelled out in full. In personam. Pensan Deiseen. Purificare pupătoare de trădare urlătoare. Chiar linşată ordinara dracului. Pământul va răsuna de lemnul coşciugului tău. Zvârcolacul. Transformarea de sens. Părintele cuceritor x. Firul de mătase. Zombiţi, vă rog. Abisul. Bastarzi convulsivi. În zorii zilei de duminică. Plătitură. Răneşti aproape de moarte. Împuşcă-te. Mai bine plecaţi la pescuit. Teroare, şi Puşi nu mai sună. Frică de ce va urma...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Geo Galetaru- Vă mai amintiţi caii noştri? întreabă mama. Acum la Cenad e iarnă şi mama stă cu spatele lipit de cuptor, întotdeauna a fost ea cam friguroasă, făceam chiar haz pe socoteala ei şi-i spuneam că nu ar strica să mai dea jos de pe ea câteva kilograme, şi aşa avea cam multe la vârsta ei. „Cine e gras e şi sănătos", ne spunea ea cu convingere, cu convingerea încăpăţânată că ne transmite un mare adevăr, şi un îndemn în acelaşi timp, fără să-şi facă însă prea mari iluzii că-l vom urma.

- Vă mai amintiţi caii noştri? Întrebarea mamei suna rugător, aproape imperativ, cum să nu ni-i amintim, doar ei...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Marian-Ioan, art-emisDespre schimbare

În cartea lui Alvin Toffler intitulată „Şocul viitorului", este descris un experiment făcut în Africa. Acolo, a fost rulat un film în faţa unor băştinaşi, iar la sfârşit li s-a cerut părerea. Cei mai mulţi au spus că nu au înţeles nimic, întrucât ei nu ştiu unde s-a dus cel ce a luat-o la dreapta la începutul filmului. Acela era un personaj nesemnificativ pentru film, era un figurant, dar ei nu putuseră urmări acţiunea filmului, pentru că nu ştiau unde s-a dus ăla.

Probabil, mulţi au râs pe seama acestei întâmplări, fără să sesizeze că acest tip de a înţelege lucrurile este cel...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Pădure, toamnaMulte daruri minuni avem pe Pământ! Poate că cel mai important este existenţa anotimpurilor! Nu pentru a nu ne plictisi ni s-au dat anotimpurile! Fiecare astfel de perioadă din an aduce schimbare! Natura, temperatura, percepţia, simţurile, puterea de zâmbet, adevărul despre tot ce înseamnă viaţă şi multe altele încă neştiute de noi, trăiesc aceste schimbări! Dar ceea ce noi numim „schimbare" reprezintă, de fapt o perpetuă desăvârşire.

Natura nu se schimbă, ci doar îşi desăvârşeşte gena prefacerii în cârdăşie cu personalitatea anotimpului „de servici". Şi atitudinea noastră faţă de ceea ce...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Silviu GugaAnul 2012 a fost numit „Anul Caragiale" pentru că s-a comemorat centenarul trecerii marelui scriitor în lumea umbrelor, de fapt, al trecerii lui în eternitate. Din 1912 încoace, trebuie să recunoaştem, toţi anii au fost „anii lui Caragiale" pentru că societatea noastră, imortalizată în opera sa, nu s-a schimbat cu nimic. Trăiesc şi astăzi printre noi şi Caţavencu şi Tipătescu şi conu Zaharia Trahanache şi coana Joiţica, şi coana Veta şi jupânul Dumitrache şi Rica Venturiano şi conu Leonida şi Lefter Popescu şi Marius Chicoş Rostogan şi Pristanda care are tot „o renumeraţie după buget mică"...

ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

Academia Romana
AOSR
Arhiepiscopia Ramnicului
Boromir
Ziarul Natiunea
Clipa.com
Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania
Diana
Grand Hotel Sofianu
UAP Valcea
Editura Fortuna
Muzeul de Arta Craiova

Please publish modules in offcanvas position.