Evaluare utilizator: 5 / 5

Sub titlul „Cioclii Apocalipsei” circulă în spațiul virtual versuri atribuite Luceafărului Național.  „Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului” și să felicităm autoarea reală - Eliana Popa - pentru slovele care ne re-amintesc mesajele Poetului Național: „Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii… Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,/ Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu” (Redacția)

„Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,/ Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,/ Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,/ Zornăiți în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În anumite zile din săptămână, la marginea orașelor noastre se organizează adevărate târguri ale disperării. În Severin, spre exemplu, este un asemenea târg sâmbăta și dumineca, în Craiova este lunea. Puhoi de lume se duce acolo să vândă, puhoi de lume se duce să vadă sau să cumpere. La astfel de târguri găsești tot ce e pe lume: de la ace cu gămălie, până la autoturisme, camioane, tractoare și remorci. Vin particulari din toate categoriile sociale să vândă orice găsesc pe acasă. Vezi acolo obiecte vechi și noi, unele chiar antichități; vezi acolo lucruri casnice alături de cărți, de plăci de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

E verde-n jur și spicele-s gata de rod, e aur în lan. Și Ielele încearcă să-ți facă vrăji, să te ademenească-n hora lor, să te-nvețe să joci Drăgaica, să-ți prindă coroniță din flori de Sânziene. Înmiresmate și firave, sânzienele înfloresc de cele mai multe ori de sărbătoarea nașterii Sf. Ioan Botezătorul, tinerele noastre fete le culeg și se-mpodobesc, își „gătesc” cu ele și casa, cu sânzienele.

Nume de floare, nume de zi, nume de sărbătoare și de obicei, sânzienele trec dintr-o zonă într-alta a țării, îmbracă alte veșminte, dar ca manifestre nu se deosebesc prea mult.

Cunoscută și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În Grădina Ghetsimani un tânăr de vreo 30 și de ani se tot ruga, Iuda trăgea cu ochiul. Pe străzile Wasinghtonului lumea se ruga, pe străzile Bruxellesului neînțeleșii se rugau, pe străzile Hong Kongului necomuniștii strigau, în București tineretul „Rap-dansa”, întreg pământul urla.

V-am lăsat, v-am primit, v-am adăpostit și v-am ajutat să vă simțiți ca acasă, să vă rezolvați problemele de familie și spirituale și ca răsplată îmi înfigeți pumnalul în spate și mă trădați? Nu mai am dreptul să-mi apăr limba și cultura, tradițiile strămoșești și istoria? Dreptul de a sta vertical și a crede în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

E o mare trădare a omenirii să îi susținem pe mincinoși și pe manipulatori. În toate domeniile nu doar în politică și istorie, dar și în credință și spiritualitate. Le-am dăruit încrederea noastră celor din instituții ca să ne administreze viețile cu trecutul și viitorul familiilor; să ne protejeze cultura, cunoștințele și talentul creativ, nu să le exploateze și să le falsifice în scopuri personale. Sistemul primitiv de guvernământ pe care îl avem le permite sustragerea de fonduri din foruri, împuternicindu-l să-și mențină controlul asupra evoluției conștiinței și spiritului omenesc. E mare...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Moartea nu există, iar dacă vei înțelege asta frica de ea va dispărea. Și amintește-ți: niciunul dintre oamenii cei care au existat nu au murit. Ei s-au transformat în lumină și continuă să existe în această formă” (Nicolae Tesla)

M-am reîntors cu bucurie la fabrică. Înăuntru Sonia m-a primit zâmbind cu brațele larg deschise. Am observat că documentele și hârțoagele mele nu mai erau la mine pe birou. Ea a sesizat șocul meu și mi-a arătat că le-a mutat la ea în birou. Asta nu mi s-a părut un semn bun. Am tras ușa după mine și i-am explicat că aș dori să mai lucrez, fie și sporadic pentru...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Era prin anii 1948-1950. Vremuri grele pentru țarã, dar mai ales pentru țărănime. Despãgubirile derăzboi erau imense. Unii socotesc și azi că țara noastră ar mai fi avut resurse să mai poarte un rãzboi, dar n-ar mai fi avut posibilitãți să suporte o „eliberare”. Cotele erau înrobitoare. Dădeai din toate, mai mult decât produceai. Nu te întreba nimeni dacă îți mai rãmâne ceva să pui pe masă la copii. Vorbeau cei care se mai întorceau din război că se vor face și la noi colhozuri, că toți vor trece „la gamelă”, adică vor primi rația demâncare, fără să mai aibã nimic al lor. Propaganda era în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La câteva case de noi în drumul spre biserică locuia un bătrân despre care vecinii spuneau că e singuratec, ursuz şi „sărac la vorbă”. Nouă nu ni se părea deloc aşa, poate şi pentru faptul că pe noi, din când în când, ne vizita. „Noi” însemnând eu şi mama mea. Nu era bunicul, dar îi spuneam Tataie.  Pe tata nu l-am cunoscut, dar îl purtam tot timpul cu mine. Locuia în cea mai frumoasă poveste din câte auzisem. Era frumos, înalt, puternic şi făcea numai lcruri bune şi pline de zîmbet. Omul acela minunat de care, mai meru, mama îmi vorbea, era tatăl meu. 

Tatăl...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Alergam bucuros prin curtea unde bunica ajutată de mama și tușica duseseră o masă lungă de lemn și câteva scaune. Petrecerea de familie se anunța plină de voioșia revederii între rudele noastre. Era aprilie-mai și peste pământul mai mult rece și înghețat decât reavăn un soare albicios-gălbui încerca să reverse puține raze generoase. În dimineața aceasta era cam frig. Se pregătiseră  câteva farfurii întinse cu gustările obișnuite în atare situații: slănină afumată moale și dulce ca untul, brânză telemea din cea de oaie, gălbuie și grasă foarte, niște cârnați uscați de casă, ouă fierte...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Preşedintele Suprem al Galaxiei salută cu un zâmbet larg popoarele planetelor şi intră în marea sală a Tronului Suprem. Rămase pe dinafară, popoarele galactice începură să vorbească tâmpenii despre misiunea noului preşedinte: democraţie, prosperitate, drepturile omului şi instaurarea păcii în întreaga galaxie, aşa cum le promisese în timpul campaniei electorale. Prin urmare, ce bine o vor duce ei, adică noroadele, fiindcă nu vor mai pleca prin cine ştie ce pustiuri să se bată cu toţi bahaburezii care nu voiau să înţeleagă cu nici un chip ce-i cu vrăjeala aia de democraţie, libertate şi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

A fost odată un Om! A fost ca niciodată, că altfel nu s-ar fi povestit!  S-a născut la începuturile lumilor ce urmau să vie! Un strigăt uriaș a fost nașterea lui, precum acum orice naștere, precum orice lumină!  Tăcerea era peste tot, în ea sunt gândurile Cerului!  Lumina pregătea neantul! Așa au apărut anotimpurile! Câte puţin din toate a primit Pământul! Trebuia să aibă ceea ce pentru trebuințele noastre acum există! După primii paşi Omul s-a uitat în jur, a privit, a înţeles, a zâmbit.  Din zâmbetul lui primea Cerul veşti! Munţi, ape, câmpii  au fost  aşezate...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

E a doua zi de Crăciun, 26 decembrie 2020. Soția s-a întors acasă de la cumpăraturi, unde fusese împreună cu fiul și era disperată că a pierdut un cercel din jad verde primit cadou din Pekin. Și mă roagă să merg cu ea pe urmele făcute cu speranța de a-l găsi. Ce gândire puerilă! Adică un întreg centru comercial cu supermarket „Coles”, aprozare, delicatese etc. Este imposibil ce îți dorești, îi zic. Îți dau bani să-ți cumperi alții. Nu, pentru că este un cadou special și această piatră de jad nu se găsește în altă parte. Hai să-i fac plăcerea că oricum îmi place Aventura, ne urcăm în mașină și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sunt Vasilică, am 5 ani și anul ăsta am petrecut prima oară Crăciunul cu părinții. Până acuma. de Crăciun mă trimiteau la bunici, un an la ai lu' tati  și un an la ai lu' mami, pe rând, dar acuma mi-au spus că nu îi mai lasă. Nu mi-au spus cine. Nici nu am întrebat pentru că în ultimul timp, am observant că multă lume nu mai are voie să mai facă multe lucruri pe care le făcea până acum. Gigel, vecinul de la 3  nu poate să o mai pupe pe Florica, vecina de la parter când duce gunoiul, că  nu îl mai lasă, îi e frică de Covid. Probabil așa îl cheamă pe tatăl ei, cred că i-a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Dragă Moș Crăciun,

Sunt foarte tristă! Bunicul meu mi-a vorbit foarte mult despre tine, despre sufletul tău bun, despre grija şi dragostea  pe care o ai pentru copii. Îmi spunea că tu eşti Dumnezeul nostru al copiilor, că tu ne înţelegi cu adevărat, că tu ne înveţi despre iubire, iertare şi ne faci şi pe noi să fim aşa cum eşti tu, adică buni, înţelegători, harnici, respectoşi, cuminţi... Într-o zi un copil mi-a spus că tu nu exişti, că părinţii ne cumpără cadourile pe care le primim ca şi cum ar fi de la ei, că cineva se îmbracă ca tine şi că suntem minţiţi. I-am spus bunicului meu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Eram cu Lopița pe scările de la intrarea în marele palat al Ecaterinei cea Mare a Rusiei, din Sankt Petersburg. Mă aflam la câțiva metri de ușă, în spatele ei, dar era mare înghesuială la intrare. Aveam în mâini pungile cu floricele și răcoritoare, așa cum aveau mai toți spectatorii care trecuseră pe la casa de bilete. Și cum ne îngrămădeam, așa deodată îmi scapă cheile din mână și aud zgomotul când au ajuns jos. Dând să le ridic, cineva întinde o mână neagră, mi le ia și-mi râde în nas. Mă uit atent și văd fața unui negru cu buze și urechi mari, parcă din filmele hollywoodiene, un fel de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O poartă a vitejilor daci, materia neagră și fluidă a universului care ne poate purta constelația dintr-o dimensiune în alta. Ce este universul, ce suntem noi decât închipuiri ale conștiinței noastre, care ne joacă într-o scenă shakespeareană a unei realități create. Nimic nu e adevărat, doar reprezentări matematice ale subconștientului observator și dibaci, care se hrănește cu violența pentru a fi rege. Există un sistem care ne generează pe noi și experiențele nostre. Realitatea netrăită nu te satisfice și atunci o inventezi. Îți place chinul? Moartea? Noi suntem personajul din povestea pe...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cei crescuți cu tableta în mână și biberonul în gură nu au emoții pentru că ele vin din adâncul inimii de părinte - din părinte. Nu mai știm să vorbim cu sufletul. Nu mai avem timp să vorbim cu copiii noştri, nu mai avem timp să le creăm personalitatea. Noua politică îi înnebunește și mai tare cu educația și confuzia sexuală. Ne-am rupt de natură. Ne-am bătut joc de societate, de planetă !

„Viața noastră” e un lucru uitat în aceste zile și s-ar putea să dispară. Am descoperit-o azi pe Diana Ankudinova, o cântăreață de 17 ani la vocea Rusiei. Vibrația sunetelor vocii ei naturale a produs...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Această pasăre, banală până la disperare, se bucură de un renume cel puțin ciudat. Este socotită un simbol perfect al fidelității, drăgălășeniei, tandreței și al sensibilității. Este drept că de vină pentru această licență sunt poeții arabi timpurii, mai ales cei aflați în zona Buharei sau a Samarkandu-lui, la vremea când a cânta vinul nu era un mare păcat. Prin urmare, o parte din mister dispare dacă îi socotim pe acești barzi ai iubirii asemenea celor de astăzi, adică foarte capabili să vadă, după vreo beție, orice altceva decât realitatea. Ca să nu mai vorbim de faptul că o comparație...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Atunci, trăiam normal! Și acum putem trăi la fel, dacă nu lăsăm demonul fricii să ne pătrundă prin porțile simțurilor. Normalitatea vine, totuși, ca toate celelalte... din interior! Lucrurile care se întâmplă în exterior au valoarea pe care noi le-o dăm: o funie poate fi luată drept șarpe, un virus drept exterminatorul omenirii etc. Bau-bau există doar dacă noi îi dăm puterea de a exista, altfel este o biată formă de gând...

- Atunci ce îl face pe un homosexual homosexual? E un act actoricesc?

- Când te apropii sufletește de un asemenea om damnat și începi să-i cunoști prima copilărie, îi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

E noapte. Mă ustură ochii. Nu mai pot citi. La televizor...tâmpenii. Deși merge, stă aprins de dimineața până noaptea, nu mă uit la el decât în treacăt. Surprind câte o imagine, două peste care trec repede. De ce să mă enervez degeaba? Noroc cu emisiunile sportive, cu viața animalelor, cu emisiunile geografice, altfel...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu, nu este nici-o eroare. Nu despre Parfumul străzilor vreau să scriu, ci despre prostia străzilor. Parfumul, la final[1].

În urmă cu multe sute de ani, în Tokyo, pe un deal, s-a ridicat o moară. Firesc, cei interesați au început să se ducă la moară. S-a creat o potecă, poteca s-a lărgit cu trecerea timpului și creșterea numărului de trecători. Cu timpul a devenit stradă, în înțelesul modern al acelor vremuri. Stradă cunoscută de toată lumea ca „Strada care coboară de la moară”. Au trecut acele multe sute de ani, nu știu dacă moara mai există, dar locuitorii din Tokyo, tot atâția câți...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Cum controlezi masele împotriva emoțiilor și reacțiilor naturale?

Puteți să le considerați conspirații, însă în armata română unde serviciul era obligatoriu circula zvonul că ni se pune bromură în cafea ca să nu umblăm după fete. În vest se spune că în lacurile de acumulare, în apa potabilă se pun chimicale care să calmeze populația, în altele se folosește ciomagul și așa mai departe. După cum vedeți, guvernele folosesc tot felul de rețete pentru control și înrobire a maselor cu scopul exploatării muncii lor. Cel mai lacom și necruțător dintre ele acaparează țările mai slabe pentru resursele...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

 „Acolo, departe, în singurătatea munţilor şi a codrilor, m-am regăsit şi mi-am purificat viaţa”. (Petru C. Baciu)

 „Ca şi pildele fără autor şi fără de vîrstă, acestea îşi află locul între alcătuirile ieşite de la sine din tainele fără istorie, precum pădurile de brazi ale munţilor Carpaţi”. (Artur Gabriel Silvestri)

Muntele - taină de foc, suiş mistic, cetate de neclintit, cu cărărui temerare, cu ascunzişuri prăpăstioase, flămând de cer, însetat de pământ, anotimp al veşniciei înveşmântat în brocartul tinereţii şi-n hlamida albă a înţelepciunii, cu pietre răsfirate sub luciul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cu ceva timp în urmă, pe vremea când Ţuţea încă mai era în viaţă, uluit de cele câteva cărţi ale sale (Între Dumnezeu şi neamul meu, Filosofia nuanţelor, Lumea ca teatru etc.), dar mai ales de imaginea unui Socrate al momentului şi al românilor în special, m-am apucat, asemenea maestrului, să scriu o piesă de teatru. Omul ! Şi asta pentru că, din punc­tul meu de vedere, intenţia cărturarului român de a împinge demersul său spre concept în Lumea ca teatru (o idee mai veche a lui Platon) a eşuat. În consecinţă, ideea spre care m-am aventurat, Omul - în toată splendoarea şi natura sa...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La Borşa, de Cluj, o să vă surprindă, oamenii nu se salută! Borşenii nu îndeplinesc acea formalitate seacă, care le-a intrat oamenilor în reflexul cotidian. La Borşa „Oamenii îşi dau bineţe!” Fiecare îi dăruieşte celuilalt semen „binele”, tot „binele” posibil să-l primească, binele ce îi poate aduce o viaţă mai bună, de ce nu, îmbelşugată. Cel puţin aşa era pe timpul meu. Cam demult, e drept!

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dintotdeauna mi-a plăcut literatura S-F, dar nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge să scriu eu ceva S.F. Totuși… viața bate și imaginația, nu numai filmul… Văzând că românii au dat-o încă de pe întâi de mai pe relaxarea anunțată să înceapă pe 15 mai, m-am relaxat și eu. Am plecat de acasă fără mască. Adică, numai cu masca pe care mi-a dat-o Dumnezeu, dar fără aia care e la modă acum. Că pe mine nu mă interesează deloc să fiu la modă, așa că nu văd de ce aș purta și eu mască d-aia sub barbă. Am umblat prin cartier. Kufland, Auchan, Megaimage, Dr. Max, Reiffeisen, toate duduiau. A avut...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, a fost o cetate mare numită mai nou Bucurstadt, așezată de Dumnezeu la încrucișarea drumurilor dintre Soare Apune și Soare Răsare. Și în cetatea aceea era un mic palat numit Cotropeni. Frumos, îndestulat, împrejmuit cu zid nici mare, nici mic, exact cât trebuie pentru un loc unde oamenii se bucurau cândva de toate anotimpurile. În palat erau săli mari, luminoase, cu mese, scaune și multe obiecte meșteșugit lucrate, să fie pe placul tuturor invitaților stăpânului.

Despre stăpânul palatului începuse de multă vreme să umble în popor...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Stăvărache luă secera, se sui pe scară şi tăie vârfurile joardelor de la bolta de viţă de vie, din bătătură. Ca să se uite soarele la toţi strugurii, la fel. Mai era un pic până la Sântă Mărie şi nu se cădea să nu aibă struguri copţi, măcar pentru pus pe colaci, de sufletele morţilor, după obicei, într-un an o dată. Cu mâna tremurândă, atârnă secera de pălimarul prispei de la casa a mică şi se lăsă ca bolovanul pe scaun, de parcă răsturnase pământul. Îşi zise în gândul lui: „Nu mai sunt om deloc! Am ajuns mai rău ca o gloabă!”.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Încerc din toate puterile, dar degeaba. De câteva zile nu reușesc să mă ridic. Sunt căzut pe jos. Sunt la pământ. Mă uit în jur, în sus, din nou în jur ca să găsesc ceva de care să mă agăț pentru a mă ridica din nou în picioare și nu găsesc nimic. Mă târăsc cu greu fără o țintă anume, numai ca să îmi demonstrez mie că încă nu sunt mort, că încă mă pot mișca. Mă opresc derutat după câțiva metri de mers dea bușilea, mă uit din nou în jur și nu știu nici încotro să o apuc nici încotro să mă uit. În jurul meu o agitație browniană care e gata să mă calce în picioare. Oamenii aleargă în toate...

Citeşte articol complet...