Evaluare utilizator: 5 / 5

Toamna vineţie a unui an nefast îmbracă în culori sumbre splendida clădire a sediului central al partidului de guvernământ. În biroul preşedintelui, adevărat templu al puterii, se află, în jurul mesei de consiliu, doisprezece oameni, adevăraţii conducători ai ţării. Acum însă bravilor conducători ai naţiei le bâţâie genunchii, iar norii de furtună din tavan se armonizează perfect cu scrâşnetele măselelor preşedintelui, dar şi cu pufniturile nervoase cu un puternic miros de pucioasă.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

N-am spus Marele adevăr (care repet, este sinuciderea, gestul studentului Ian Palah, care şi-a dat foc în 1968, după invazia Cehoslovaciei de către Trupele Tratatului de la Praga) ca să spun adevăruri. În Delirul vol I şi vol II spun asemenea mari adevăruri. Într-un roman ulterior, pe care aş vrea să-l intitulez „Cel mai iubit dintre pământeni“ voi spune adevăruri despre şi din era ticăloşilor. Ce s-a întâmplat în „era ticăloşilor“ când omul (personajul va fi un intelectual) a încercat să „dialogheze“ cu istoria, să se ia la luptă cu istoria.

În era ticăloşilor omul a fost strivit de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Eu, acuma, am descoperit cea mai mare nenorocire de-a dreptul obiectivă. Dom’le, cea mai mare nenorocire este… să nu mai ai măsele. Niciuna, nici sus, nici jos.

Și nu numai măselele, adică molarii, ci nici premolarii. Adică, să nu mai ai nimic, dincolo de canini.

Poate nu-și imaginează fiecare ce înseamnă asta, așa că încerc să ajut. Asta înseamnă să nu mai ai cu ce să mesteci mâncarea, ci doar să o molfăi între incisivi.

Never, cum zicem noi, oltenii din Deveselu, nu se va mesteca suficient. În plus, îți rănești cerul gurii, adică bolta palatină, cum se zice … nu știu unde. Iar colacul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Domnul Alosius Smith mergea îngândurat la volanul maşinii sale. Avea şi de ce. O viaţă absolut banală, cu o slujbă fără nici o perspectivă, cu o familie care se uita la el mult mai puţin decât pe ecranul smartfonului, fără prieteni şi fără pasiuni. Era tipul perfect al ratatului, o noţiune care, din păcate, se potriveşte cu aproximativ nouăzeci la sută din populaţie. Pe cele două laturi ale străzii străluceau reclamele luminoase ale diferitelor firme care ofereau orice îţi doreai. Mdaa, numai dacă aveai disponibil pe card… Dacă nu…

Şi totuşi, deşi chestia cu disponibilul pe card era doar una...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Delirul”, vol. II - un roman al iertării și al împăcării - continuare la romanul „Delirul”, vol. I al lui Marin Preda

„Aşa după cum ştim Mareşalul Ion Antonescu i-a iertat pe trădătorii şi asasinii lui, şi ai Ţării. Nu ştim dacă Marin Preda şi Nicolae Ceauşescu i-au iertat pe asasinii lor. În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, această Carte, inspirată din cealaltă dimensiune de spiritul lui Marin Preda, să fie o Carte a Iertării şi a  Împăcării pentru totdeauna ! Binecuvântat şi slăvit în veci să fie Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh ! Îl rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos să...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ascult mereu Balada lui Ciprian Porumbescu, față de care am o datorie neonorată; audiția mă liniștește, mă sensibilizează, uneori mă mulțumește, dar nu aș spune că mă bine-dispune, dimpotrivă îmi relevă imagini ale trecutului, o nostalgie neutră sentimental, nici de regrete nici de bucurii.  Imaginile cu potecile din munții Bucovinei, pe care, în parte, le-am călcat, apar feeric, cu brazii verzi scăldați în soare sau neguri lăptoase, dar falnici. Tablouri în mișcare însoțite de melodia fermecată a baladei, plutesc, se derulează filmic, o creație construită de subconștientul mental, încât...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Pandemia făcea ravagii pe planetă fiind bine susţinută de presă, indiferent de culoarea sau orientarea acesteia. Eram asiguraţi că peste 50% am murit deja, iar ceilalţi abia mai respiră, per total fiind vorba de peste 300% morţi numai în acest prim val. Desigur erau şi unele excepţii printre aceste fiind ştiriştii de orice fel, întrucât astfel se salva inteligenţa speciei. Groaza cutremura stâlpii lumii!

Numai că, industria farmaceutică, cea care are drept lege fundamentală binele omenirii, făcu anunţul salvator: s-a descoperit remediul! Un vaccin apăru aproape peste noapte arăta preocuparea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nunta fusese un real succes. Chiar dacă se desfăşurase de la ora 12.00 la 21.00 punct. Erau vremuri când conducerea de partid avea grijă ca oamenii să stea cu gândul la producţie nu la paranghelii mistice complet lipsite de motivaţie ideologică. Restaurantul era unul central și plin de faimă, vinul fusese adus de socrul mare de la o cramă specială unde lucra de altfel. Invitații, lume bună care nu se descălțase pe sub masă ca să-și răcorească monturile, nu se făcuseră hore nesfârșite, nu se furase mireasa, nici rachiul roșu nu intrase în program, de tradiționalele bătăi nici nu putea fi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Satul Bârda e tot mai tăcut, tot mai bătrân, tot mai singur și tot mai mic. Cu fiecare înmormântare mai rămâne câte o casă pustie. Cu fiecare înmormântare satul scade și cimitirul crește! Sunt zone ale satului, unde găsești grupuri de câte cinci-șase case pustii. Altele mai sunt vizitate de câteva ori pe an de copii sau nepoți veniți de departe ca să ia roadele câte unui pom sau bucăți de vie. Casele au îmbătrânit și ele și au început să se ruineze. Rar mai vezi pe câte cineva care mai construiește. Drumurile sunt așa cum sunt, apa o vezi doar când plouă, ori când o aduci cu bidonul ori cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

E 7 dimineață și a ajuns deja. Au chemat-o pentru 8, dar a zis să fie acolo, să nu aștepte oamenii după ea. Portarul a privit-o cu neîncredere, nu părea a fi o sursă de venit… În sala de așteptare friguroasă și întunecată apar, încet încet, alți bolnavi. Unii dintre ei, norocoșii, sunt însoțiți de copii. Ai ei sunt ocupați cu serviciul, iar nora sa nici nu vrea să audă de ea.

Pe la 8.30 apare o asistentă. E tare nervoasă și strigă la ea, de ce nu are pregătit buletinul? Și cuponul de pensie? Nu e de luna asta, nu e bun. Nu am primit pensia luna asta… Nu contează!

Pe la 12 ajunge în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Din clipa Înălţării Lui Iisus Hristos la Cer, omenirea s-a aflat timp de două milenii sub Împărăţia Mântuirii, a Legii Celei Noi, dată prin Binecuvântarea Lui Dumnezeu, de la care „totul este posibil”. Aceasta însemnând că toate păcatele Lumii le-a luat asupra Lui Fiul Lui Dumnezeu - Mântuitorul Iisus Hristos. Aşadar, Răstignirea Lui Iisus Hristos, pe Cruce, Îngroparea şi Învierea Lui, au însemnat sfârşitul unei perioade şi totodată începutul alteia: a vieţuirii pe Pământ sub Legea Mântuirii, bazată pe iubire, iertare şi libertate pentru fiecare de a-şi croi modul de viaţă, deşi se naştere cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu-mi plac proștii. Am scris un tratat de prostologie și am arătat acolo motivele pentru care nu-i suport. Asta nu înseamnă că nu trăiesc printre ei, că nu fac tot felul de compromisuri cu ei, că nu le dau atenția necesară.

Proștii au darul de a se comporta uneori ceva mia bine decât deștepții... Să te ferească Dumnezeu, însă de „prostul-deștept”! Am cunoscut destui, am trăit și printre asemenea specimene, am experiențe de neuitat.

Dacă prostul-prost îți mai lasă o șansă de „înțelegere”, „prostul-deștept” te epuizează. Ăsta are pretenții, are o stare de „intelectual rasat” peste care n-ai...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Şarlatani şi şarlatanii au existat dintotdeauna. După revoluţie s-au manifestat în voie şi abia atunci ne-am putut da seama cât de mare este grădina lui Dumnezeu. Dacă unii au apelat la înşelăciuni, falsuri, evaziuni fiscale, trafic de mărfuri ilicite, arme, droguri, compromisuri, şantaje, chiar crime pentru a-şi rotunji veniturile, o altă categorie a apelat la credulitatea, naivitatea şi prostia multora. Şi nici această din urmă categorie nu se poate plânge că a sărăcit. Dimpotrivă! Numeroasele jocuri de tip „Caritas” au dovedit cu prisosinţă că mai are nevoie poporul acesta de multă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ani de zile, bizonul mioritic a fost „pios”. Și-a descoperit latura profund creștină, motiv pentru care a năvălit constant la Prislop, pentru o doză sfântă de mici și manele. Asaltat, bietul locaș mânăstiresc s-a transformat, fără voia lui, într-un festival al ipocriziei și prostului gust.

Nevoia de a fi în trend l-a determinat pe bizon să o chinuie pe mă-sa mare, care a fost silită să mute mobila prin bucătărie, să tragă frigiderul, doar-doar găsește chipul călugărului pe pătrățica murdară și uleioasă de faianță. Între timp subiectul a căzut în desuetudine, așa încât era nevoie de alt...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sub titlul „Cioclii Apocalipsei” circulă în spațiul virtual versuri atribuite Luceafărului Național.  „Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului” și să felicităm autoarea reală - Eliana Popa - pentru slovele care ne re-amintesc mesajele Poetului Național: „Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii… Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,/ Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu” (Redacția)

„Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,/ Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,/ Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,/ Zornăiți în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În anumite zile din săptămână, la marginea orașelor noastre se organizează adevărate târguri ale disperării. În Severin, spre exemplu, este un asemenea târg sâmbăta și dumineca, în Craiova este lunea. Puhoi de lume se duce acolo să vândă, puhoi de lume se duce să vadă sau să cumpere. La astfel de târguri găsești tot ce e pe lume: de la ace cu gămălie, până la autoturisme, camioane, tractoare și remorci. Vin particulari din toate categoriile sociale să vândă orice găsesc pe acasă. Vezi acolo obiecte vechi și noi, unele chiar antichități; vezi acolo lucruri casnice alături de cărți, de plăci de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

E verde-n jur și spicele-s gata de rod, e aur în lan. Și Ielele încearcă să-ți facă vrăji, să te ademenească-n hora lor, să te-nvețe să joci Drăgaica, să-ți prindă coroniță din flori de Sânziene. Înmiresmate și firave, sânzienele înfloresc de cele mai multe ori de sărbătoarea nașterii Sf. Ioan Botezătorul, tinerele noastre fete le culeg și se-mpodobesc, își „gătesc” cu ele și casa, cu sânzienele.

Nume de floare, nume de zi, nume de sărbătoare și de obicei, sânzienele trec dintr-o zonă într-alta a țării, îmbracă alte veșminte, dar ca manifestre nu se deosebesc prea mult.

Cunoscută și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În Grădina Ghetsimani un tânăr de vreo 30 și de ani se tot ruga, Iuda trăgea cu ochiul. Pe străzile Wasinghtonului lumea se ruga, pe străzile Bruxellesului neînțeleșii se rugau, pe străzile Hong Kongului necomuniștii strigau, în București tineretul „Rap-dansa”, întreg pământul urla.

V-am lăsat, v-am primit, v-am adăpostit și v-am ajutat să vă simțiți ca acasă, să vă rezolvați problemele de familie și spirituale și ca răsplată îmi înfigeți pumnalul în spate și mă trădați? Nu mai am dreptul să-mi apăr limba și cultura, tradițiile strămoșești și istoria? Dreptul de a sta vertical și a crede în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

E o mare trădare a omenirii să îi susținem pe mincinoși și pe manipulatori. În toate domeniile nu doar în politică și istorie, dar și în credință și spiritualitate. Le-am dăruit încrederea noastră celor din instituții ca să ne administreze viețile cu trecutul și viitorul familiilor; să ne protejeze cultura, cunoștințele și talentul creativ, nu să le exploateze și să le falsifice în scopuri personale. Sistemul primitiv de guvernământ pe care îl avem le permite sustragerea de fonduri din foruri, împuternicindu-l să-și mențină controlul asupra evoluției conștiinței și spiritului omenesc. E mare...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Moartea nu există, iar dacă vei înțelege asta frica de ea va dispărea. Și amintește-ți: niciunul dintre oamenii cei care au existat nu au murit. Ei s-au transformat în lumină și continuă să existe în această formă” (Nicolae Tesla)

M-am reîntors cu bucurie la fabrică. Înăuntru Sonia m-a primit zâmbind cu brațele larg deschise. Am observat că documentele și hârțoagele mele nu mai erau la mine pe birou. Ea a sesizat șocul meu și mi-a arătat că le-a mutat la ea în birou. Asta nu mi s-a părut un semn bun. Am tras ușa după mine și i-am explicat că aș dori să mai lucrez, fie și sporadic pentru...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Era prin anii 1948-1950. Vremuri grele pentru țarã, dar mai ales pentru țărănime. Despãgubirile derăzboi erau imense. Unii socotesc și azi că țara noastră ar mai fi avut resurse să mai poarte un rãzboi, dar n-ar mai fi avut posibilitãți să suporte o „eliberare”. Cotele erau înrobitoare. Dădeai din toate, mai mult decât produceai. Nu te întreba nimeni dacă îți mai rãmâne ceva să pui pe masă la copii. Vorbeau cei care se mai întorceau din război că se vor face și la noi colhozuri, că toți vor trece „la gamelă”, adică vor primi rația demâncare, fără să mai aibã nimic al lor. Propaganda era în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La câteva case de noi în drumul spre biserică locuia un bătrân despre care vecinii spuneau că e singuratec, ursuz şi „sărac la vorbă”. Nouă nu ni se părea deloc aşa, poate şi pentru faptul că pe noi, din când în când, ne vizita. „Noi” însemnând eu şi mama mea. Nu era bunicul, dar îi spuneam Tataie.  Pe tata nu l-am cunoscut, dar îl purtam tot timpul cu mine. Locuia în cea mai frumoasă poveste din câte auzisem. Era frumos, înalt, puternic şi făcea numai lcruri bune şi pline de zîmbet. Omul acela minunat de care, mai meru, mama îmi vorbea, era tatăl meu. 

Tatăl...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Alergam bucuros prin curtea unde bunica ajutată de mama și tușica duseseră o masă lungă de lemn și câteva scaune. Petrecerea de familie se anunța plină de voioșia revederii între rudele noastre. Era aprilie-mai și peste pământul mai mult rece și înghețat decât reavăn un soare albicios-gălbui încerca să reverse puține raze generoase. În dimineața aceasta era cam frig. Se pregătiseră  câteva farfurii întinse cu gustările obișnuite în atare situații: slănină afumată moale și dulce ca untul, brânză telemea din cea de oaie, gălbuie și grasă foarte, niște cârnați uscați de casă, ouă fierte...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Preşedintele Suprem al Galaxiei salută cu un zâmbet larg popoarele planetelor şi intră în marea sală a Tronului Suprem. Rămase pe dinafară, popoarele galactice începură să vorbească tâmpenii despre misiunea noului preşedinte: democraţie, prosperitate, drepturile omului şi instaurarea păcii în întreaga galaxie, aşa cum le promisese în timpul campaniei electorale. Prin urmare, ce bine o vor duce ei, adică noroadele, fiindcă nu vor mai pleca prin cine ştie ce pustiuri să se bată cu toţi bahaburezii care nu voiau să înţeleagă cu nici un chip ce-i cu vrăjeala aia de democraţie, libertate şi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

A fost odată un Om! A fost ca niciodată, că altfel nu s-ar fi povestit!  S-a născut la începuturile lumilor ce urmau să vie! Un strigăt uriaș a fost nașterea lui, precum acum orice naștere, precum orice lumină!  Tăcerea era peste tot, în ea sunt gândurile Cerului!  Lumina pregătea neantul! Așa au apărut anotimpurile! Câte puţin din toate a primit Pământul! Trebuia să aibă ceea ce pentru trebuințele noastre acum există! După primii paşi Omul s-a uitat în jur, a privit, a înţeles, a zâmbit.  Din zâmbetul lui primea Cerul veşti! Munţi, ape, câmpii  au fost  aşezate...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

E a doua zi de Crăciun, 26 decembrie 2020. Soția s-a întors acasă de la cumpăraturi, unde fusese împreună cu fiul și era disperată că a pierdut un cercel din jad verde primit cadou din Pekin. Și mă roagă să merg cu ea pe urmele făcute cu speranța de a-l găsi. Ce gândire puerilă! Adică un întreg centru comercial cu supermarket „Coles”, aprozare, delicatese etc. Este imposibil ce îți dorești, îi zic. Îți dau bani să-ți cumperi alții. Nu, pentru că este un cadou special și această piatră de jad nu se găsește în altă parte. Hai să-i fac plăcerea că oricum îmi place Aventura, ne urcăm în mașină și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sunt Vasilică, am 5 ani și anul ăsta am petrecut prima oară Crăciunul cu părinții. Până acuma. de Crăciun mă trimiteau la bunici, un an la ai lu' tati  și un an la ai lu' mami, pe rând, dar acuma mi-au spus că nu îi mai lasă. Nu mi-au spus cine. Nici nu am întrebat pentru că în ultimul timp, am observant că multă lume nu mai are voie să mai facă multe lucruri pe care le făcea până acum. Gigel, vecinul de la 3  nu poate să o mai pupe pe Florica, vecina de la parter când duce gunoiul, că  nu îl mai lasă, îi e frică de Covid. Probabil așa îl cheamă pe tatăl ei, cred că i-a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Dragă Moș Crăciun,

Sunt foarte tristă! Bunicul meu mi-a vorbit foarte mult despre tine, despre sufletul tău bun, despre grija şi dragostea  pe care o ai pentru copii. Îmi spunea că tu eşti Dumnezeul nostru al copiilor, că tu ne înţelegi cu adevărat, că tu ne înveţi despre iubire, iertare şi ne faci şi pe noi să fim aşa cum eşti tu, adică buni, înţelegători, harnici, respectoşi, cuminţi... Într-o zi un copil mi-a spus că tu nu exişti, că părinţii ne cumpără cadourile pe care le primim ca şi cum ar fi de la ei, că cineva se îmbracă ca tine şi că suntem minţiţi. I-am spus bunicului meu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Eram cu Lopița pe scările de la intrarea în marele palat al Ecaterinei cea Mare a Rusiei, din Sankt Petersburg. Mă aflam la câțiva metri de ușă, în spatele ei, dar era mare înghesuială la intrare. Aveam în mâini pungile cu floricele și răcoritoare, așa cum aveau mai toți spectatorii care trecuseră pe la casa de bilete. Și cum ne îngrămădeam, așa deodată îmi scapă cheile din mână și aud zgomotul când au ajuns jos. Dând să le ridic, cineva întinde o mână neagră, mi le ia și-mi râde în nas. Mă uit atent și văd fața unui negru cu buze și urechi mari, parcă din filmele hollywoodiene, un fel de...

Citeşte articol complet...