Evaluare utilizator: 4 / 5

E a doua zi de Crăciun, 26 decembrie 2020. Soția s-a întors acasă de la cumpăraturi, unde fusese împreună cu fiul și era disperată că a pierdut un cercel din jad verde primit cadou din Pekin. Și mă roagă să merg cu ea pe urmele făcute cu speranța de a-l găsi. Ce gândire puerilă! Adică un întreg centru comercial cu supermarket „Coles”, aprozare, delicatese etc. Este imposibil ce îți dorești, îi zic. Îți dau bani să-ți cumperi alții. Nu, pentru că este un cadou special și această piatră de jad nu se găsește în altă parte. Hai să-i fac plăcerea că oricum îmi place Aventura, ne urcăm în mașină și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sunt Vasilică, am 5 ani și anul ăsta am petrecut prima oară Crăciunul cu părinții. Până acuma. de Crăciun mă trimiteau la bunici, un an la ai lu' tati  și un an la ai lu' mami, pe rând, dar acuma mi-au spus că nu îi mai lasă. Nu mi-au spus cine. Nici nu am întrebat pentru că în ultimul timp, am observant că multă lume nu mai are voie să mai facă multe lucruri pe care le făcea până acum. Gigel, vecinul de la 3  nu poate să o mai pupe pe Florica, vecina de la parter când duce gunoiul, că  nu îl mai lasă, îi e frică de Covid. Probabil așa îl cheamă pe tatăl ei, cred că i-a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Dragă Moș Crăciun,

Sunt foarte tristă! Bunicul meu mi-a vorbit foarte mult despre tine, despre sufletul tău bun, despre grija şi dragostea  pe care o ai pentru copii. Îmi spunea că tu eşti Dumnezeul nostru al copiilor, că tu ne înţelegi cu adevărat, că tu ne înveţi despre iubire, iertare şi ne faci şi pe noi să fim aşa cum eşti tu, adică buni, înţelegători, harnici, respectoşi, cuminţi... Într-o zi un copil mi-a spus că tu nu exişti, că părinţii ne cumpără cadourile pe care le primim ca şi cum ar fi de la ei, că cineva se îmbracă ca tine şi că suntem minţiţi. I-am spus bunicului meu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Eram cu Lopița pe scările de la intrarea în marele palat al Ecaterinei cea Mare a Rusiei, din Sankt Petersburg. Mă aflam la câțiva metri de ușă, în spatele ei, dar era mare înghesuială la intrare. Aveam în mâini pungile cu floricele și răcoritoare, așa cum aveau mai toți spectatorii care trecuseră pe la casa de bilete. Și cum ne îngrămădeam, așa deodată îmi scapă cheile din mână și aud zgomotul când au ajuns jos. Dând să le ridic, cineva întinde o mână neagră, mi le ia și-mi râde în nas. Mă uit atent și văd fața unui negru cu buze și urechi mari, parcă din filmele hollywoodiene, un fel de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O poartă a vitejilor daci, materia neagră și fluidă a universului care ne poate purta constelația dintr-o dimensiune în alta. Ce este universul, ce suntem noi decât închipuiri ale conștiinței noastre, care ne joacă într-o scenă shakespeareană a unei realități create. Nimic nu e adevărat, doar reprezentări matematice ale subconștientului observator și dibaci, care se hrănește cu violența pentru a fi rege. Există un sistem care ne generează pe noi și experiențele nostre. Realitatea netrăită nu te satisfice și atunci o inventezi. Îți place chinul? Moartea? Noi suntem personajul din povestea pe...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cei crescuți cu tableta în mână și biberonul în gură nu au emoții pentru că ele vin din adâncul inimii de părinte - din părinte. Nu mai știm să vorbim cu sufletul. Nu mai avem timp să vorbim cu copiii noştri, nu mai avem timp să le creăm personalitatea. Noua politică îi înnebunește și mai tare cu educația și confuzia sexuală. Ne-am rupt de natură. Ne-am bătut joc de societate, de planetă !

„Viața noastră” e un lucru uitat în aceste zile și s-ar putea să dispară. Am descoperit-o azi pe Diana Ankudinova, o cântăreață de 17 ani la vocea Rusiei. Vibrația sunetelor vocii ei naturale a produs...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Această pasăre, banală până la disperare, se bucură de un renume cel puțin ciudat. Este socotită un simbol perfect al fidelității, drăgălășeniei, tandreței și al sensibilității. Este drept că de vină pentru această licență sunt poeții arabi timpurii, mai ales cei aflați în zona Buharei sau a Samarkandu-lui, la vremea când a cânta vinul nu era un mare păcat. Prin urmare, o parte din mister dispare dacă îi socotim pe acești barzi ai iubirii asemenea celor de astăzi, adică foarte capabili să vadă, după vreo beție, orice altceva decât realitatea. Ca să nu mai vorbim de faptul că o comparație...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Atunci, trăiam normal! Și acum putem trăi la fel, dacă nu lăsăm demonul fricii să ne pătrundă prin porțile simțurilor. Normalitatea vine, totuși, ca toate celelalte... din interior! Lucrurile care se întâmplă în exterior au valoarea pe care noi le-o dăm: o funie poate fi luată drept șarpe, un virus drept exterminatorul omenirii etc. Bau-bau există doar dacă noi îi dăm puterea de a exista, altfel este o biată formă de gând...

- Atunci ce îl face pe un homosexual homosexual? E un act actoricesc?

- Când te apropii sufletește de un asemenea om damnat și începi să-i cunoști prima copilărie, îi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

E noapte. Mă ustură ochii. Nu mai pot citi. La televizor...tâmpenii. Deși merge, stă aprins de dimineața până noaptea, nu mă uit la el decât în treacăt. Surprind câte o imagine, două peste care trec repede. De ce să mă enervez degeaba? Noroc cu emisiunile sportive, cu viața animalelor, cu emisiunile geografice, altfel...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Nu, nu este nici-o eroare. Nu despre Parfumul străzilor vreau să scriu, ci despre prostia străzilor. Parfumul, la final[1].

În urmă cu multe sute de ani, în Tokyo, pe un deal, s-a ridicat o moară. Firesc, cei interesați au început să se ducă la moară. S-a creat o potecă, poteca s-a lărgit cu trecerea timpului și creșterea numărului de trecători. Cu timpul a devenit stradă, în înțelesul modern al acelor vremuri. Stradă cunoscută de toată lumea ca „Strada care coboară de la moară”. Au trecut acele multe sute de ani, nu știu dacă moara mai există, dar locuitorii din Tokyo, tot atâția câți...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Cum controlezi masele împotriva emoțiilor și reacțiilor naturale?

Puteți să le considerați conspirații, însă în armata română unde serviciul era obligatoriu circula zvonul că ni se pune bromură în cafea ca să nu umblăm după fete. În vest se spune că în lacurile de acumulare, în apa potabilă se pun chimicale care să calmeze populația, în altele se folosește ciomagul și așa mai departe. După cum vedeți, guvernele folosesc tot felul de rețete pentru control și înrobire a maselor cu scopul exploatării muncii lor. Cel mai lacom și necruțător dintre ele acaparează țările mai slabe pentru resursele...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

 „Acolo, departe, în singurătatea munţilor şi a codrilor, m-am regăsit şi mi-am purificat viaţa”. (Petru C. Baciu)

 „Ca şi pildele fără autor şi fără de vîrstă, acestea îşi află locul între alcătuirile ieşite de la sine din tainele fără istorie, precum pădurile de brazi ale munţilor Carpaţi”. (Artur Gabriel Silvestri)

Muntele - taină de foc, suiş mistic, cetate de neclintit, cu cărărui temerare, cu ascunzişuri prăpăstioase, flămând de cer, însetat de pământ, anotimp al veşniciei înveşmântat în brocartul tinereţii şi-n hlamida albă a înţelepciunii, cu pietre răsfirate sub luciul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cu ceva timp în urmă, pe vremea când Ţuţea încă mai era în viaţă, uluit de cele câteva cărţi ale sale (Între Dumnezeu şi neamul meu, Filosofia nuanţelor, Lumea ca teatru etc.), dar mai ales de imaginea unui Socrate al momentului şi al românilor în special, m-am apucat, asemenea maestrului, să scriu o piesă de teatru. Omul ! Şi asta pentru că, din punc­tul meu de vedere, intenţia cărturarului român de a împinge demersul său spre concept în Lumea ca teatru (o idee mai veche a lui Platon) a eşuat. În consecinţă, ideea spre care m-am aventurat, Omul - în toată splendoarea şi natura sa...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La Borşa, de Cluj, o să vă surprindă, oamenii nu se salută! Borşenii nu îndeplinesc acea formalitate seacă, care le-a intrat oamenilor în reflexul cotidian. La Borşa „Oamenii îşi dau bineţe!” Fiecare îi dăruieşte celuilalt semen „binele”, tot „binele” posibil să-l primească, binele ce îi poate aduce o viaţă mai bună, de ce nu, îmbelşugată. Cel puţin aşa era pe timpul meu. Cam demult, e drept!

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dintotdeauna mi-a plăcut literatura S-F, dar nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge să scriu eu ceva S.F. Totuși… viața bate și imaginația, nu numai filmul… Văzând că românii au dat-o încă de pe întâi de mai pe relaxarea anunțată să înceapă pe 15 mai, m-am relaxat și eu. Am plecat de acasă fără mască. Adică, numai cu masca pe care mi-a dat-o Dumnezeu, dar fără aia care e la modă acum. Că pe mine nu mă interesează deloc să fiu la modă, așa că nu văd de ce aș purta și eu mască d-aia sub barbă. Am umblat prin cartier. Kufland, Auchan, Megaimage, Dr. Max, Reiffeisen, toate duduiau. A avut...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, a fost o cetate mare numită mai nou Bucurstadt, așezată de Dumnezeu la încrucișarea drumurilor dintre Soare Apune și Soare Răsare. Și în cetatea aceea era un mic palat numit Cotropeni. Frumos, îndestulat, împrejmuit cu zid nici mare, nici mic, exact cât trebuie pentru un loc unde oamenii se bucurau cândva de toate anotimpurile. În palat erau săli mari, luminoase, cu mese, scaune și multe obiecte meșteșugit lucrate, să fie pe placul tuturor invitaților stăpânului.

Despre stăpânul palatului începuse de multă vreme să umble în popor...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Stăvărache luă secera, se sui pe scară şi tăie vârfurile joardelor de la bolta de viţă de vie, din bătătură. Ca să se uite soarele la toţi strugurii, la fel. Mai era un pic până la Sântă Mărie şi nu se cădea să nu aibă struguri copţi, măcar pentru pus pe colaci, de sufletele morţilor, după obicei, într-un an o dată. Cu mâna tremurândă, atârnă secera de pălimarul prispei de la casa a mică şi se lăsă ca bolovanul pe scaun, de parcă răsturnase pământul. Îşi zise în gândul lui: „Nu mai sunt om deloc! Am ajuns mai rău ca o gloabă!”.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Încerc din toate puterile, dar degeaba. De câteva zile nu reușesc să mă ridic. Sunt căzut pe jos. Sunt la pământ. Mă uit în jur, în sus, din nou în jur ca să găsesc ceva de care să mă agăț pentru a mă ridica din nou în picioare și nu găsesc nimic. Mă târăsc cu greu fără o țintă anume, numai ca să îmi demonstrez mie că încă nu sunt mort, că încă mă pot mișca. Mă opresc derutat după câțiva metri de mers dea bușilea, mă uit din nou în jur și nu știu nici încotro să o apuc nici încotro să mă uit. În jurul meu o agitație browniană care e gata să mă calce în picioare. Oamenii aleargă în toate...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Azi noapte eram în burta unui dinozaur de oțel turnat. Imaginați-vă un bloc de o sută de metri lungime și vreo 20 lățime, poate un submarin atomic din care se demontaseră toate părțile mișcătoare, butoane, cabluri, furtunuri pneumatice și hidraulice de control, calculatoare, capace și alte componente care completează un schelet și îl aduce la forma unei nave sau robot extraterestru. Pluteam prin el deși era doar aer, gravitația pământului de afară lipsea în acest interior și înotam cumva atras de vocea unui card inamic imbecil care venea de undeva din față. Orificiile mari dintre încăperi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

O cheamă Ioana! Locuiește într-un fost vagon de tren, transformat, prin bunăvoința unor oameni, într-o baracă rudimentară pe roți, prin care, cu toată împotrivirea unor folii de plastic, vântul se încăpățânează să pătrundă. O masă, un aragaz vechi, două paturi, un godin, un braț de coceni, o candelă, câteva lucruri de îmbrăcăminte, icoane, cărți… și multă singurătate.

Pe fereastră se văd câmpul, dealurile și cerul. Bătrâna stă chircită, lângă godin, privind, cu ochii orbi, undeva, departe… Nu mai are nimic și pe nimeni. Câțiva oameni milostivi au lăsat-o să locuiască aici și îi aduceau, din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Toată viața mi-am văzut-o filmic, chiar și atunci când am visat.

E o caldură și liniște nebună în Ciudanovița în fața garajului. Nu e țipenie de om prin prejur și doresc nespus să merg la alimentara de sus, de lângă puțul din apropierea turnului de răciere al compresoarelor miniere. Am de ridicat o cutie cu ceva important și nu trece nici o mașină ca să merg cu o ocazie. Unde or fi plecat toți? Mă întreb. Deodată se aude un motor de motoretă și mă bucur. Iată-l, vine de la cinematograf în jos, îi fac semn și se oprește. Îi explic depre ce-i vorba și îmi răspunde că nu are cum și se întoarce...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Eroii şi Martirii valahi nu se plâng niciodată, nu se regretă nicicând, ci se slăvesc continuu, mândrindu-ne cu ei întotdeauna şi urmându-i permanent !

Naţiunea creştină Daco-Română,fiind cea mai încercată dintre încarceratele şi mai prigonitele dintre Naţiunile lumii, şi-a împletit logodna veşniciei, pecetluindu-şi Destinul cu sângele mucenicesc pe Hrisovul heruvimic: în dor şi suferinţă, în crez şi îndurare, în chin şi sărbătoare, în frângeri şi înălţări, în tăceri şi mărturisiri, în aşteptări şi împliniri, în înfricoşări şi extazuri, în  bocete şi psalmi, în apusuri şi răsărituri, în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

De pe la patru după-amiaza o senzație de greață puse stăpânire pe Vicențiu fără să își dea seama de ce. Luă o pară, o spălă atent în jetul de apă rece, o curăță bine de sâmburi și de partea tare din jurul sâmburilor și iar o spălă. Apoi o tăie în patru și așeză pe o farfurioară albă de porțelan de Cluj. De Cluj sau de Alba Iulia, oricum din acelea din care astăzi nu se mai fac pentru că fabricile nu mai există. Para, tăiată în patru și curățată, albă, așezată pe farfurioara de porțelan alb. O imagine de tablou de sufragerie. Tablou nesemnat, cumpărat într-un anticariat de cartier, ca cele din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Termenul decadență provine de la latinescul decadentia - decadență. Sinonime: degradare, decădere, declin, scăpătare, secătuire. A fost utilizat referitor la societate, literatură, artă, modă, creatori. Uneori, cuvântul decadență este aplicat în sens biologic, avându-se în vedere semne patologice de degenerare psiho-fizică. În literatura diferitor țări, putem găsi ici-colo creații care mărturisesc despre starea de decadență mintală a creatorilor lor. Dacă are răbdare să ajungă la sfârșitul cărții, cititorul exclamă adesea: „Naiba știe ce!”.

La sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am plecat din România cu un tablou național pe care erau brodate încrustate o Nadia Comăneci, un Ilie Năstase, un Ion Creangă, un Eminescu, Ispirescu, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, un Vlad Tepeș, un Decebal, un Făt Frumos, o Ileana Cosanzeană și o Punguță cu doi bani, Mama și Tata, Fratele și Sora, un Munte și o Mare, chiar Neagră dar o aveam, era a noastră că de aceea învățasem la școală. Țara Noastră - Casa Noastră, Colegii și Dascalii mei, Blocul, Cinematograful, Școala și Șantierul Minier Ciudanovița. Am uitat să amintesc de Ceaușești, dar și pe aceștia i-au împușcat de Crăciun și nu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Că omul, în general, ar fi putut trece, la propriu, într-o altă dimensiune, într-un alt spațiu, un alt timp, într-o altă inteligență și o altă formă de viață, în ziua de astăzi, nu ar mai mira pe nimeni. Știința a mers până acolo unde mintea umană, cantonată, totuși, până mai ieri, în canoanele determinismului, a ajuns acum unde nimeni nu ar fi putut gândi. „Experimentul Philadelphia”, din informațiile puse în circulație, se pare că ar fi fost la propriu. Nedeslușite sunt urmările sale de atunci. Nu se știe sau nu au fost date publicității suferințele marinarilor ce  se aflau pe marele...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cu ani în urmă - deja prea mulţi adunaţi - în clasele primare se preda copiilor Istoria Românilor. Cea adevărată, cu bunele şi mai puţin bunele ei, dar cu care ne putem mândri. Astăzi, programa şcolară alcătuită la ordinul celor de peste mări şi ţări de către nevrednicii postdecembrişti puşi la conducerea ministerului (ne)educaţiei au scos din programele şcolare disciplina „Istoria Românilor”. A rămas doar „Istoria”… nu se ştie prea bine a cui, cât este de „curat” aşternută în manualele şcolare alternative şi  cui foloseşte. Am socotit de datoria noastră să amintim tuturor...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Inima unui Sfinx are formă de romb”

„Imaginea reală simte nevoia unui suport mental; oricât de versat ar fi el, trebuie să fie în stare să construiască realul. Nu reuşeşte, atunci înseamnă că totuşi cel de-al treilea ochi pe care fiecare dintre noi îl avem, devine inutil, ba mai mult, ne-ncurcă: priveşte fără să vadă şi vede fără să ştie. Păcat vechi de când lumea şi pământul, supralicitarea ca mângâiere a orgoliului naşte de cele mai multe ori o aură a sublimului şi atunci iată cum apare efectul bumerang. Aş fi vrut să-ţi trimit o scrisoare frumoasă după atâtea săptămâni de tăcere, dar de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sunt sigur că, până la miezul nopții, acest articol va fi accesat de 389.215.107 cititoare. Celelalte îl vor accesa mâine, azi fiind la salonul de înfrumusețare, fiindcă nu apucaseră să citească metoda mea.

În ultimele zile, soția îmi tot spune, plină de entuziasm, ba că a văzut niște cățeluși foarte frumușei, cu niște… și cu niște…, ba că a văzut niște bebeluși tare frumoși, cu niște… și cu niște…, ba niște pisoiași frumoși foc, cu niște… și cu niște…

Chestia asta mi-a amintit că, nu cu foarte mulți ani în urmă, într-una din scrierile mele despre fericire și despre frumusețe, ziceam că și...

Citeşte articol complet...