Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Soltan PetruTatăl meu avea patima vânatului. Puşca lui, ca o vioară prinsă într-un chiron (cui) mare şi ruginit, în ambianţa patrontaşului şi a trăistuţei cu ineluşe de culoarea aurului, mă înnebunea. Oare când am să ajung şi eu în rând cu vânătorii, alături de Ştefănel, colegul meu de clasă, să aduc măcar un porumbel sălbatic, agăţat într-un ineluş de traistă?! Însă, de fiecare dată, refuzul dur al tatei mă făcea să adorm cu visul la acea vioară cu cei doi cucoşei. Obrazu-mi din dreapta îi strângea răcoarea ţevilor, iar degetele-mi îi netezeau stratul cela cu o fălcuţă în stânga, pe care era sculptată...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Stoica ConstantinScoasă la drumu-ăl mare, merge lin căruţa. Negrilă şi Rujan calcă alene ţărâna caldă. Nori alburii stârnesc în jurul copitelor. Rumegă boii. Ion Năbădae nu-i mai îndeamnă la drum. „I-am silit toată ziua. Le-ajunge. Ş-apăi, îmbătrâniră. Trecură dă doişpe ani". Îşi reazemă spinarea de cositura răcoroasă, cu mâinile sub cap. Priveşte departe. La capătul drumului e satul. Aprins în lumina apusului. Îi vine în minte scena unui incendiu simulat. Abia-şi mai aminteşte cuvântul. Era pe front, la o instrucţie de trageri. Prin toamna lui '916. Pe Argeş, spre Bucureşti. Locotenentul îi ordonase să...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu ClaudiuAuzind eu de la oameni şi citind în cărţi, am aflat nevoia unui învăţător. Şi cum părea că nu este niciunul împrejur, am pornit să-mi găsesc. Multe zile am rătăcit pe drumuri, căutînd printre oameni pe acela care să mă cunoască, dar străini mi-au apărut toţi şi nu a fost unul care să vădească inima mea. Atunci, văzînd în cale multe semne şi strîmtorat de tristeţea care nu-mi dădea pace şi care creştea cu fiecare pas, am luat o cărare printr-o pădure, noaptea. Cum mă aflam singur şi fără mîncare, m-am silit să ţin de potecă prin întuneric şi m-am încăpăţînat să nu dorm pînă ce dau de luminiş...

Viaţa fără saţiu - 5.0 out of 5 based on 2 votes

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Belu Capsa MarinelaMaria a trecut prin anii de liceu ba stând la internatul de fete, ba făcând naveta cu trenul, ba locuind în gazdă. Invăţa mult, nu ştia ce-i aia distracţie, reuniune tovărăşească, bal sau întâlnire cu prietenii, doar uneori se plimba duminica pe Strada Mare sau mergea la film şi atât. Prima dată când a dansat cu băieţii a fost la banchet când i-a făcut mama o rochie nouă dintr-un tergal vernil, i-a luat pantofi cu toc şi ciorapi de mătase. Şi, pentru prima dată, în seara aceea a renunţat la codiţe. I-au făcut un coc caraghios de care era tare încântată. Fostei secretare U.T.C. pe liceu...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Dalian Florentina LoredanaMaria coborî din tren printr-o săritură. Fusese gata să-şi scrântească glezna, nefiind obişnuită să poarte pantofi cu tocuri înalte. Nu exista niciun motiv pentru care să nu păşească treaptă cu treaptă. Doar că aşa simţise nevoia, să sară, de parcă săritura aceea ar fi dus-o mai repede lângă cel care-o aştepta. Cu atât mai mult cu cât, tot drumul, simţise că trenul rapid abia se târăşte.
Trăgând de bagaj, încerca să-l identifice prin mulţimea de oameni, care-o încurcau mai mult ca niciodată. Ba încă, se repezise la un bărbat care, din spate, îl asemuise cu el, luându-l de braţ, gata să-l...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu Claudiu(mărturia ascunsă a unui văzător în stare de asediu)

Mă uit la oameni şi la frica lor de moarte şi mă întreb dacă nu cumva sînt nepriceput sau dacă nu cumva sufăr de vreo boală. Căci nu mă pot îndoi de faptul că ea există şi nici de faptul că este şi o văd în tot ceea ce ei fac, în tot ceea ce ei gîndesc, crezînd că urmăresc de fapt fericirea.

Înseamnă că nu-mi dau seama de importanţa morţii şi a terorii pe care o pricinuieşte. Dar cum poate fi aşa, devreme ce şi eu am suferit cîndva, ca orice spirit treaz, tragica şi ineluctabila intransigenţă a condiţionării existenţei în timp, am trăit...

Trăieşte - 5.0 out of 5 based on 2 votes

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Bujenita Batog Mihai„Surâsul a fost inventat de un om care nu voia să se certe" (Dany Laferrier)

Umorul este definit în dicţionare ca fiind: „Înclinare spre glume şi ironii ascunse sub o aparenţă de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinaţii. (prin extindere: veselie, haz). Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilităţii şi absurdităţii laturilor unor situaţii în general fireşti." (D.E.X. Enciclopedia CARTIER) Desigur eforturile dicţionarelor pentru definirea conceptului sunt admirabile, chiar dacă, foarte puţin încununate de succes, deoarece un fenomen atât de complex...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu Claudiu(fotografie temporală a unui demers secret)

Veneam de la un om care era sigur că ştie adevărul. Nu pot să nu preiau din pasiunea unei mărturisiri atît de cuprinzătoare, pentru că omul e bun conducător de emoţie. Eu ştiu, îmi spunea, am certitudinea, nicio îndoială nu-mi mai viciază raţiunea, sînt un om fericit pentru că am ceea ce au dorit în zadar de-a lungul istoriei fraţi mai vrednici decît mine, am certitudinea; chiar dacă ştiu că am ratat momentul, sînt liber de tirania şovăielii, totul este clar: sunt vinovat de o greşeală strategică iremediabilă, nu mai pot face ceva din cauza...

Între doi paşi - 5.0 out of 5 based on 1 vote

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu Claudiu(utopie socială realizabilă)

Am avut şansa să discut cu o sursă sigură, care m-a informat asupra unor aspecte ale prezentului. Din fericire nu m-a costat nimic, singurul efort pe care l-am făcut a fost acela de a găsi întrebările elocvente, cu cea mai mare relevanţă pentru noi.

Sursa mi-a povestit de un mare politician care, printr-o serie de conjuncturi favorabile, ajunsese ministru al economiei. Avansarea lui în noua demnitate a venit ca o încununare a carierei sale politice, care începuse cu treizeci de ani în urmă. Prima mare încercare, ivită la numai o lună de la investire, a fost decizia...

Sursa modulară - 5.0 out of 5 based on 2 votes

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu Claudiu(mic editorial al unei reviste interdisciplinare)

În vremea în care, dacă te pătai de roşie, îţi luai adio de la cămaşă, trăia un om care mînca multe cereale integrale. Desigur că era plăcut în preajma lui, pentru că nu mirosea ca ceilalţi. Fiind foarte grijuliu şi iubind lucrurile care îl slujeau bine - adică mult şi eficient -, de fiecare dată cînd mînca roşii inegale ca diametru avea grijă să nu poarte cămaşă; iar dacă se întîmpla, într-o vizită sau la restaurant, să-i fie servit ceva pe bază de tomate, ori se acoperea cu un şerveţel, ori nu primea - în cazul în care nu ofensa...

Articol senzaţional despre un Om Vechi - 5.0 out of 5 based on 2 votes

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Balasa NicolaePromiteam, cu ceva timp în urmă, într-un articol, că voi reveni asupra unei chestiuni umane ce ţine de preţuirea aproapelui, în condiţiile în care iubirea sa, în sensul biblic al cuvântului, nu ne stă la îndemână. Oricum am face, ori de unde am începe, tot peste comunicare şi înţelegere dăm, iar de aici, un fel de Izvor al Tămăduirii, curge totul. Printre altele, transpunerea şi empatia. Înainte de a ajuge la aceste concepte, pentru ca firul discuţiei să aibă şi logică şi sens, trebuie să-l punem în capul mesei, de data aceasta, pe Kant, cel din Critica raţiunii practice, lucrare în care...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Belu Capsa MarinelaEra o zi de toamnă rece, cu ploaie mocănească, încât nici un câine nu sta pe afară; o vreme cu cerul de plumb şi zeci de umbrele ce alergau grăbite spre un adăpost mai călduros, numai în faţa unei clădiri înalte, dar elegante se găsea o mulţime curioasă să vadă ce se ascundea dincolo de geamurile frumos luminate.
Mihai Mladin se înghesuia prin mulţimea adunată în faţa noului teatru, curios să o descopere pe Ea. „Oare cum o mai fi arătând?" se tot întreba, încercând să-i ghicească chipul pe care nu-l mai văzuse de aproape 40 de ani. Fuseseră, cândva, frumoşi şi visători, încrezători în viitorul...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Balasa NicolaeZi de zi, pentru a fi cu ochii în lume, dar mai ales pentru a fi informat, privesc la televizor, ascult un post de radio sau răsfoiesc unul sau altul dintre tabloidele încă reavăne, gata să îmi mânjească degetele cu cerneală. Şi asta nu ar fi mare dandana! Săpun, slavă Domnului, este! Apă, la robinet, mai limpede, mai cu rugină, dar este! Aşa că, fără prea mare efort, în măsura în care vrei să fii sănătos, te speli şi mâinile îţi sunt iar curate. Plumbul, otrava nevăzută din cerneală, se duce pe apa sâmbetei. E, nu chiar pe-acolo, câtă vreme circuitul existenţei noastre înseamnă, în mare...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu ClaudiuÎn dimineaţa zilei de 5 ianuarie, anul trecut, vine directivă să mai scoatem o carte. Regula este ca directivele să fie trimise într-un plic nesigilat, sub forma unui text scris de mînă, şi să fie înmînate personal executorului de către curier. Îmi este permisă o singură citire. Scurt, banal şi frapant, enunţă scopul precis. De aici, rolul esenţial îmi este rezervat în faptul că trebuie să coordonez echipa către realizarea scopului, astfel încît să nu cunoască nici scopul, nici sursa scopului aparent. Maşinăria este foarte complexă, se derulează în mare parte pe un model ramificant, se...

Vai şi amar - 5.0 out of 5 based on 2 votes

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Hanganu ElenaCe stranie e viaţa! Conform legilor abia la vârsta de 65 de ani poţi întrerupe definitiv munca însă la 45 de ani deja ești considerat prea bătrân pentru a ţi se oferi oportunitatea de a munci. Dacă te bate Domnul cu norocul de a fi expediat de la locul de muncă taman când te găsești în pragul vârstei de 45 de ani, ai toate șansele să îngroși rândurile celor ce frecventează un bine cunoscut loc numit- cantina săracilor.
Mda! Am exact 47 de ani- "ești un domn bine!"- ar spune doamnele single care, de fapt sunt căsătorite cu locul de munca...care va să zică: cariera. Ce să vă spun?! Că totul a...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Rotaru NicolaeBuleftrica

Pe turnul său, Eiffel,
Gustav aprinde risipa
de lumini curgătoare
până, hăt, la margine
de oraş al luminilor,
exact când, la noi,
undeva, în Ţara Oaşului,
lele Mărie se osteneşte
să şteargă de funingine
sticla lămpii, cu ochii
aţintiţi spre poartă
de unde ar trebui să apară soţul ei care-i dus
după gaz, no,
că nu se ştie de-or mai fi ei
pe lumea asta
când o sosi şi-n satul lor
buleftrica adusă pe sârmă...
14.01.2010

AI CREZUT

Ţi-am lăsat ziua
sub cheie, avea
lumina completă,
puteai îmbătrâni în voie,
dar ai preferat
recursul la tristeţe,
şperaclul răsucit,
ca un fir tors
din albul unui nor...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu ClaudiuNu ştiu cum am auzit de chirurgul Grigoriu. Poate că de la vînzătoarea cu care vorbeam în vremea aceea. O cunoştinţă de-a ei ar fi auzit şi ea de Grigoriu, că era fată de avocat, şi, cînd s-a lăsat cu jale mare, s-ar fi dus la el şi l-ar fi rugat să o ajute să ascundă o bijuterie boierească de familie, o broşă de argint am impresia, foarte veche şi foarte valoroasă, care pe deasupra îi era şi dragă. Chirurgul, om de bun simţ, s-ar fi arătat foarte mirat, că de ce nu merge la un prieten de încredere, unul aşa de suflet, care să o pitească undeva în pod, sau în pămînt. Fata, că nu, că ştia ea...

Amintirea lui Grigoriu - 5.0 out of 5 based on 2 votes

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu Claudiu(pictură, în trei sectoare, a mişcării gîndului)

În ceea ce priveşte călătoria în timp, mă amuzi cu ipotezele tale. Timpul este cu adevărat singura invenţie inevitabilă a omului. Nu există timp, există numai mişcare şi informaţie[1]. Aşa că nu poţi „călători" înapoi, pentru că o mişcare înapoi nu e un timp înapoi. Nu poţi „călători" nici înainte, pentru că ar însemna să nu te mişti. Oricum, eşti bine unde te afli acum şi aici. Nu-ţi mai bate capul cu astfel de chestiuni insolvabile şi inutile. Dacă tot vrei să consumi nişte calorii, îţi propun o altă direcţie. Timpul este inexorabil legat de...

Între timp - 5.0 out of 5 based on 1 vote

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Balasa Nicolae- Fragment din romanul „Puntea frântă şi căderea spre niciunde" -

Până şi la două zile după beţie, mă simţeam răvăşit, şi un complex, faţă de mine însumi, stăruia în orice gest făcut. Faptul că nu îmi aminteam tot ce se întâmplase la restaurant, mă punea veşnic în încurcătură, şi aveam senzaţia unui om hăituit de propria-i conştiinţă. Nu acelaşi stare o avusese Iftode, Clara şi ceilalţi. Ei, aproape toţi, s-au revăzut în jurul prânzului, să se dreagă cu un pahar de coniac sau vodcă.
- Leonaş dragă, am făcut-o rău aseară! – a intrat primul pe uşă, în birou la Iftode, directorul adjunct, Lupu...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
In vizita la socrii-mariÎn anul acela era sărăcie mare. Secetă, foamete,suferinţă. Geta şi Nicolau locuiau într-o casă mică dar cochetă , într-un cartier curat şi liniştit, nu departe de uzina Electroputere, unde lucrau amândoi. El era dirijorul fanfarei, cânta şi la saxofon, ea muncea ca bobinatoare într-o hală uriaşă, unde erau asamblate locomotivele Diesel. Se cunoscuseră la un bal dat în cinstea muncitorilor fruntaşi, când el a cântat câteva cântece patriotice. Geta participa în calitate de reprezentantă a femeilor şi, fiind o femeie tare frumoasă, i-a atras atenţia profesorului care s-a îndrăgostit imediat de...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu Claudiu(Crochiul ideii în patru interviuri)

Pînă şi vulpile au vizuina lor, noi de ce nu am avea? Prima casă în care am stat a fost cea a bunicilor. Era din lut, construită pe la 1800 şi ceva. Ce mare mi se părea! Uriaşă. Mai e şi acum pe deal, lîngă vie, dar e dărăpănată. Aşa se întîmplă cînd nu trăieşte om în ea. Nu degeaba zice lumea că omul sfinţeşte locul. Aşa e, am văzut chiar eu. Cînd pleacă cineva din casa lui, începe să se urîţească, parcă îşi pierde viaţa. Şi nu e că nu mai munceşte şi nu mai face curat în casă. Cred că şi dacă ar veni cineva o dată pe săptămînă să îngrijească o casă...

Studiu: veşnicia - 5.0 out of 5 based on 2 votes

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu Claudiu(după cuvintele XLVIII, 21; LXXXI 6-7; VIII, 5-6)

I.
Leonid a fost cel mai puternic bărbat pe care l-am cunoscut. A luptat alături de tatăl meu pentru întregirea neamului în primul război. Îmi povestea că dacă Leonid apuca să intre în vreun tranşeu inamic sau în vreo întăritură de mitraliori, nu mai scăpa nimeni. Făcea minuni cu armele. Nu omorau şobolanii, puricii, broaştele, foamea, schijele sau gloanţele la fel de repede ca el. Fusese împuşcat de trei ori şi înjunghiat, dar ceruse de fiecare dată să fie trimis înapoi pe prima linie. Am şi o fotografie de pe front împreună cu tatăl meu...

Trei magi - 5.0 out of 5 based on 2 votes

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Balasa NicolaeOchii lui Găiman, îndreptaţi spre cer, au coborât pe pământul din faţa casei, apoi s-au rotit prin încăperea în care dormeau şi au rămas câtva timp parcă aşezaţi pe pat.
- Mă duc la Pastoc! Am încredere în el... De altfel, altul nici nu cunosc. Jana îl urmărise clipă cu clipă, îi înţelesese gândurile şi dorinţele de dincolo de priviri. Şi-a adus aminte despre câte ceva din tinereţe, l-a ademenit, apoi s-au dat în pat.
- Mai am încă pentru ce trăi! - i-a zis Găiman într-un târziu.
– Şi eu la fel! - l-a încurajat ea, apoi l-a întrebat când pleacă.
- De ce mă întrebi? Ca să scapi de mine, sau ţi-e...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Belu Capsa MarinelaNea Gheorghe iubea tare mult caii. Avea în curte un armăsar, o iapă şi un mânz de care era foarte mândru. Pe Mişu îl cumpărase de la o crescătorie de cai, când avea doar un an. Când l-a apucat de dârlogi, murgul s-a înălţat agitat în două picioare, nechezând şi lovind aerul cu copitele, dar bărbatul nu s-a speriat, l-a ţinut puternic de ham: „Ho, Mişule, stai cu tata că nu-ţi fac nici un rău!" şi cu vorba blândă l-a liniştit. Şi Mişu i-a rămas numele. Era un armăsar puternic de care nu se putea apropia nimeni, altfel sărea cu copitele pe orice necunoscut şi noul lui stăpân avea grijă să nu...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
Popescu Claudiu

(Scrisoare către căutătorii de aur) 

 Nicolae Doran - născut în martie ’45, pe malul drept al Dâmboviţei.

Motivele pentru care l-am publicat vor fi lesne de înţeles din punct de vedere al simptomatologiei. E vorba de o dezhidratare acută a raţiunii şi de o redoare matinală a faptelor trecute. Printre antecedentele lui familiale, un loc aparte îl ocupă curiozitatea tatălui, boală de care a suferit cu deosebită abnegaţie. Mama lui Nicolae, o femeie liniştită, n-a avut vreo patologie concretă, ci doar un disconfort sufletesc neprecizat şi permanent, care se manifesta paroxistic, sub forma...

Bilet de apariţie editorială - 5.0 out of 5 based on 2 votes

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Rotaru NicolaeCând piere de moarte bună (ce stupizenie: moarte bună!?) un om devine o amintire. Plăcută sau urâtă. Oricum, pentru cineva este un regretat. Când este ucis, un om devine caz. Un dosar şi o serie de activităţi ale altor oameni. „Cazul" se consideră rezolvat când este descoperit şi, eventual, pedepsit asasinul. Sunt, însă, şi „cazuri" rămase cu autori neidentificaţi. Atunci dosarul se consideră clasat. Şi pentru acest ultim aspect un număr de oameni (poliţişti, medici legişti, experţi criminalişti, procurori, tehnicieni etc.) au muncit. Fără rezultat. Deşi se spune că nu există crimă perfectă...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Balasa NicolaeDeşi, veşnic, ocupat peste măsură, ce-i drept, uneori, şi cu chestiuni de trei parale, deschid, întâmplător, o adresă de internet (http://prelipcean.ablog.ro/2009-02-05/nicolae-prelipceanu.html), trimisă de către un amic, persoană importantă, vorba Maestrului, şi văd scris: „Prelipcenii şi Hodorodnicenii", „Local de întâlnire al celor ce se cheamă Prelipcean". Titlul, ce să zic, nevoie mare! Mintea mi-a zburat undeva, în antichitate, la Platon (427- 347 îHr., perioada încă suportă, şi astăzi, după atâtea cercetări, aproximările), la cel care a pus, pentru prima dată, bazele învăţământului...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Liu Xiaobo
Liu Xiaobo - China
Laureat al Premiului Nobel pentru pace - 2010

Pentru soţia mea, care aşteaptă în fiecare zi

Nimic nu-ţi mai rămâne de făcut, nimic
decât să mă aştepţi, împreună cu praful casei noastre
aceste straturi
acumulate din belşug, în fiecare colţ
tu nu vrei să deschizi perdelele
să laşi lumina să le strice liniştea

pe bibliotecă, mesajul scris de mână este acoperit de praf
pe covor modelul absoarbe praful
când îmi scrii o scrisoare
şi dragoste, cu vârful peniţei plin de praf
ochii mei sunt pătrunşi de durere
tu stai acolo toată ziua
fără să îndrăzneşti să te mişti
de teamă că paşii tăi vor...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Rotaru NicolaeÎmi strecor neputinţele fizice pe aleile din parcul Ghintuita, de parc-aş fi cine ştie ce suveran francez ros de amoruri, rătăcitor prin labirinturi pentru a avea o întâlnire adulterină cu vreo favorită de la curte. Simt, pe chelia lucioasă, căciula miţoasă de parcă ar fi o perucă, la modă în Evul Mediu european. Pingelele ghetelor cercetează gheţuşul colţos şi lucitor, de parcă ar fi solzii ridicaţi fioros pe spinarea unor balauri şerpuitori printre latenţele vegetale. Bocna de beton este invadată de bocna îngheţului produs de cele 15 grade Celsius sub zero. De gura Catelei („Mai mută-ţi...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Belu Capsa MarinelaAveam doar nouă anişori când tata mă trimitea cu căruţa cu doi boi, un cal legat de loitre şi un mânz alăturea, să-i pasc pe şanţuri, la distanţă mare de casă, la fântâna lui Ilie. Tata punea jugul pe gâtul boilor înainte de răsăritul soarelui, iar eu, încă adormită, mă urcam în căruţă pe nişte haine vechi, cu biciul în mână, supărată că trebuia să stau pe câmp până seara. Boii mergeau alene, ştiau drumul şi păreau că nu vor să mă supere, se legănau aşa uşor, cu ochii trişti şi somnoroşi. Drumul era lung, praful se ridica în urma noastră, lanurile întinse de grâu sau de porumb în bătaia...

ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

Academia Romana
AOSR
Arhiepiscopia Ramnicului
Boromir
Ziarul Natiunea
Clipa.com
Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania
Diana
Ziaristi Online
Grand Hotel Sofianu
UAP Valcea
Editura Fortuna
Muzeul de Arta Craiova

Please publish modules in offcanvas position.