Prin înalt decret prezidenţial, director al Penitenciarului de Maximă Siguranţă din Fâlfani a fost numit generalul Ion Butcă, un om devotat oricărui guvern, lipsit total de iniţiative, idei sau opinii, omul pentru care a executa ordinele era cea mai mare onoare cu putinţă! Deci era omul perfect pentru acest deosebit de important post!

În consecinţă, a doua zi, din capitală decola un elicopter care avea ca destinaţie exact penitenciarul despre care vorbim. În elicopter erau doi pasageri: generalul şi un deţinut în uniformă portocalie cu o cagulă pe cap desenată în aşa fel încât să pară precum masca de fier a nefericitului întemniţat de Ludovic al XIV-lea la Bastilia în urmă cu vreo patru secole.

Pe timpul zborului cei doi nu au schimbat nici o vorbă deoarece generalul era, din principiu, reticent la conversaţii, însă la aterizare, în curtea interioară a penitenciarului, şase agenţi îl flancară pe deţinut şi-l duseră în interior. Generalul urcă şi el în biroul de la etaj, fu încântat de ambient şi-i dădu un telefon soţiei:

- Dragă, vineri să nu-ţi programezi nimic fiindcă vom petrece de minune la noul meu loc de muncă! Te pup!

Nu ştim cât de bucuroasă a fost soţia, dar generalul era de-a dreptul fericit. Până acum avusese numai birouri meschine prin tot felul de unităţi uitate de lume. Acum însă…

Deţinutul avea şi el un apartament ultraelegant şi foarte bine dotat ceva în genul resorturilor de cinci stele, iar gardienii se răspândiră prin diferite locuri pentru a-şi îndeplini adevăratele sarcinile ce le reveneau: bucătari, chelneri, companioni de table sau şeptic, etc…

Totul însă sub pecetea celei mai adânci taine, una care nu trebuia desluşită niciodată precum cea istorică a misterioasei măşti de fier din vechime.

Numai că timpurile, dar şi locurile, erau cu totul altele decât cele descrise pe vremuri de Alexandre Dumas.

Într-o frumoasă după amiază de toamnă la micul bufet din incinta sediului partidului aflat la guvernare, stăteau la o masă, cu o cafea în faţă, doi bărbaţi tineri având acel aer al business-man-ului de succes deşi nimic nu ar justifica o asemenea stare. Erau desigur înconjuraţi de publicaţiile apărute în ultimul timp în zonă şi chiar începură să discute pe marginea unei ştiri care părea că face carieră în ultima săptămână:

- Băi, Nelule, ai citit ce scrie în Corriere de la Strehaia despre noul penitenciar de la Fâlfani?

- Da! Da’ nu cred nimic din toată povestea aia!

- Bă, nu fii fraier că eu am vorbit direct cu nea Sandu, redactorul-şef al publicaţiei, şi mi-a confirmat totul plus unele amănunte pe care nu le poate publica!

- Daa? Şi cam cum sună povestea spusă de nea Sandu?

- Bă! Fii atent că are chichirez! Deci Putin înnebunit că nu mai are arme şi muniţii a început să sondeze prin vecini cine l-ar putea ajuta! Aici prim-ministrul nostru, oltean deci, se prinde la fază şi-l trimite pe ministrul de externe, tot oltean, să-i facă nişte propuneri lui Putin. Totul, evident, foarte în secret! Aşadar ajunge ministrul nostru la Putin şi-i spune:

- Vladimir Vladimirovici, noi avem cea mai modernă dotare dintre toate statele din jur şi, fie vorba între noi, nu prea avem la ce o folosi, aşa că, uite, putem să vă dăm nişte avioane F-16, ceva de vis, nişte tancuri nemţeşti, nişte transportoare americane, rachete tot de la ei, dar şi ceva artilerie din cea rămasă de la voi! Ce zici?

Da’ Putin, viclean cum e el, întreabă:

- Bă şi ce vreţi în schimb, că gaze sau petrol n-aveţi voie să luaţi de la noi?

- Aaa, nu mare lucru! După ce terminaţi voi treaba cu Ucraina, ne daţi sudul cu cetăţile care au fost ale noastre, Bucovina de Nord şi Maramureşul istoric! Un fleac pe lângă ce veţi ocupa voi!

Stă Putin, se gândeşte el câteva clipe şi apoi spune:

- Bă, dacă mai săriţi cu o escadrilă de F-16, plus un divizion de rachete vă dau şi Basarabia şi vă fac şi autostrada aia pe care vă câcâiţi voi s-o faceţi de treizeci de ani. Mai ales că avem studiile de fezabilitate făcute deja pentru tronsonul Moscova-Chişinău şi vrem să o prelungim până la Viena.

Ce să mai spunem!? Au bătut palma, iar Putin este acum la noi în condiţii de secret absolut pentru a semna actele care să consfinţească înţelegerea! Îţi dai seama ce avantaje avem pe viitor? Şi toate pe timpul guvernării noastre!

- Ar fi bine să fie aşa însă eu am citi şi ce scrie nea Spirică în „Caracaler Allgemeine Zeitung, iar acesta-i om serios! Deci treaba stă cam aşa! Macron, într-una din vizitele lui în unităţile dislocate la noi, a pus ochii pe o fată, o olteancă frumoasă foc şi, ce să mai spunem, iubire mare! Dar ca să nu-l prindă mămăica aia a lui cu fofârlica face escale la noi cu scopul, sanchi, de a vedea cum sunt cheltuite fondurile pentru dezvoltare oferite prin programele europene. Iar penitenciarul este o acoperire excelentă fiindcă hai să fim sinceri, cine crede că poţi petrece un sejur romantic într-o închisoare. Deci foarte deşteaptă manevra, plus faptul că-l avem acum la cârlig pe Macron care nu ne mai poate refuza nimic! Ăăă…

- Bă, s-ar putea, dar eu iau de bună şi ipoteza prezentată în International Herald Tribune din Slatina că ei au multe surse de încredere în afară şi nu-şi permit să aiureze.

- Care-i aia, că nu am citit gazeta asta?

- Păcat, că-i cea mai tare! Cică „prizonierul” este chiar doamna Ursula von der Leyen care a prins o informaţie de mare importanţă şi cum ea are un plan de restructurare a modului de hrănire a omenirii a venit aici, la noi, să verifice faptele la faţa locului. Adică femeie serioasă care nu se lasă dusă de vorbe!

- Şi despre ce-i vorba că m-ai făcut curios?

- Tu nu ai auzit de nea Mardare din Pieleşti? Vezi! Asta e! Doamna Ursula a fost informată că el este omul care are cea mai bună reţetă de ostropel din gândaci de bucătărie, dar şi de borş din râme, bine nu orice fel de râme, numai din alea de la Dăbuleni care sunt cât degetul de groase, dar nu au pic de grăsime, numai fibră pe ele, ori cum ea este o împătimită a acestor genuri de mâncare pe care le consideră mâncarea viitorului a venit la noi să vadă cu ochii ei minunea deoarece când se retrage din funcţie vrea să-şi deschidă nişte restaurante cu specific. Aşadar, ne-a pus Dumnezeu mâna pe cap! Dacă ne promovează Ursula vom sta demni în materie de gastronomie alături de Franţa sau China şi ne şi umplem de bani, că punem monopol pe râme. Ce părere ai?

- N-ar fi rău, dar eu mai iau în calcul şi informaţiile precum că la penitenciar ar fi Josef Biden care a fugit de la Washington, spunând că e bolnav de Covid, dar de fapt ca să poată şi el pune de-un chefuleţ cu ţuică adevărată, cu lăutari cu ceva bujaverci, că bietul de el de când e preşedinte nu are voie să bea decât Coca-Cola şi să asculte muzică religioasă! Vai de capul lui! Bine, mai e şi aia cu ramolitul ăla de Olaf Scholz care ar fi venit să recruteze o echipă de meseriaşi de-ai noştri că vrea să-i dea două boabe la gămălie lui Gerhard Schröder, pe o chestie de politică pe care dacă ăsta o dă pe trompă bietul Olaf merge direct la puşcărie. Cică e ceva încă de pe vremea când el vindea mere în piaţa mare din Berlin, deci e groasă!

- Treaba e că, indiferent de situaţie, oricare din aceste ipoteze duce la câştiguri fabuloase şi la un prestigiu binemeritat pentru partidul nostru!

- Salut, salut! Ce faceţi, iar citiţi minciunile ziariştilor?

Bebe, un prieten al celor doi, cunoscut pentru scepticismul său se aşeză şi el la masă, apoi întrebă:

- Ştiţi care-i ultima ispravă a lui Livache?

- Care Livache? Escrocul ăla care a intrat la chiţiboaica pentru şemnurile făcute când şi-a tras nişte insule şi lacuri pe care voia să le ducă el în curtea casei din Alexandria?

- Bă! Nu fiţi guţani! Livache este cel mai deştept om care s-a născut în ţara asta şi care a fost turnat de nevastă-sa pentru nişte amărâte de foloase, iar duşmanii politici au vrut să-l desfiinţeze. Numai că atunci când a ajuns el în faţa comisiei de anchetă, a ascultat cu răbdare tot dosarul, apoi i-a privit pe judecători, aşaaa, mai cu înţeles şi le-a spus:

- Băi, gorobeţilor, păi dacă voi daţi drumul la tâmpeniile astea pe care le ascult de juma’ de oră atunci să vedeţi câte am eu de spus la vreun tribunal! O să vă cam ia groaza că doar ştiţi şi voi cine a aprobat tot ce am făcut!

La faza asta judecătorii au cam sfeclit-o, au mai şuşotit ceva între ei şi preşedintele a luat cuvântul:            

- Livache, tu ştii că noi nu avem nimic împotriva ta, de asta am şi tras de dosarul ăsta vreo cinci ani. Da’ ne presează de sus! De suusss de tot, adică ştii tu despre cine vorbim, că nu e din interior şi nu putem face nimic!

La care Livache le spune:

- Bă, tot eu o să vin cu soluţia! Fiţi atenţi! Cereţi un împrumut nerambursabil din fonduri europene pe care îl plasăm ca investiţie strategică într-o zonă defavorizată, adică la Fâlfani că e mai aproape de casa mea. Facem un penitenciar ultramodern ceva model din Elveţia, iar voi băgaţi o condamnare de doi ani cu executare că vreau şi eu să mă mai odihnesc un timp, poate scriu şi vreo carte…

- Livache, aşa facem da’ nu scrii nimic! O să ai tot confortul, plus vizita soţiei, sanchi, de trei ori pe săptămână şi te ocupi de grădinărit. Punem nişte bonsai în cameră şi rezultă că ai lucrat efectiv pe plantaţie ceea ce scade din pedeapsă mai mult decât scrisul unor cărţi în care cine ştie ce mai spui!

- Bă, îmi convine! Aşa că mai aştept până se termină penitenciarul, aveţi grijă să fie cu piscină, teren de tenis, tot ce are nevoie un om ca să nu intre în depresie!

- Nici o grijă! Vei avea şi bucătar şi cameristă, majordom, tot ce se cere la casa unui om gospodar!

- Văd că ne înţelegem, aşa rămâne deci! Şi e bine să avem un astfel de penitenciar ca să mai astupăm gura celor care ne critică la capitolul acesta, dar şi pentru că nu se ştie cine şi când va avea nevoie de aşa ceva şi e bine să fim pregătiţi mai ales că atunci când vor înţelege esenţa problemei toţi vor fi interesaţi să finalizăm lucrarea! În primul rând, voi!

- Păi cum să nu spui că Livică e cel mai deştept om din ţara asta, singurul cu viziune asupra viitorului?

- Bă, e cazul să fim mândri de el fiindcă-i oltean de-al nostru!