Alergam bucuros prin curtea unde bunica ajutată de mama și tușica duseseră o masă lungă de lemn și câteva scaune. Petrecerea de familie se anunța plină de voioșia revederii între rudele noastre. Era aprilie-mai și peste pământul mai mult rece și înghețat decât reavăn un soare albicios-gălbui încerca să reverse puține raze generoase. În dimineața aceasta era cam frig. Se pregătiseră  câteva farfurii întinse cu gustările obișnuite în atare situații: slănină afumată moale și dulce ca untul, brânză telemea din cea de oaie, gălbuie și grasă foarte, niște cârnați uscați de casă, ouă fierte, ceapă albă și ridichi roz din acelea pietroase și care pocneau crănțănite în dinți. Și unchiul adusese niște țuică potrivit de moale, în timp ce moșul venise din pivniță cu un clondir pântecos plin cu vin galben de Târnave, gros ca uleiul de măsline și parfumat parcă cu tămâile Orientului. Lipsea tata, care din nu se știe ce cauze rămăsese la oraș.

Gândul la veselia care va urma mă umplea de bucurie. Așa că alergam prin curte singur ca un țap supărat că a rămas fără căprițe. Ba, de câteva ori m-am împiedicat de masă lovindu-mă strașnic în fluierele picioarelor. Hector, câinele lui moșu, îmbărbătat de chiotele și alergările mele începuse a-mi ține isonul cu niște lătrături atât de fioroase încât Mițulai, pisica, se refugie în fața ușii de la bucătărie, unde începu să miaune rugător cerșind protecție și găzduire. Ei și cum îmi petreceam vremea pe afară, dintr-o dată, se adunară niște nori care acoperiră lumina soarelui. Pe urmă se porni un vânt strașnic și friguros care suflă florile albe ale cireșilor din curtea bunicii.

O ploaie de petale albe porni o sarabandă nebunească ca într-un glob de cristal cu imaginea Crăciunului când minusculele albe fragmente de parafină se prind în vârtejuri imitând ninsoarea. Situația asta mi-a dat un avânt și mai puternic și deși cu pielea înroșită și zgribulită de frig, m-am lăsat furat de iluzia unei perpetue treceri într-o zi polară. De data asta țopăiam cu o exaltare ingenuă și țipetele mele de admirație pentru fenomenul natural care se asemăna atât de mult cu ninsoarea începură a se face auzite prin vecini. Ninge! Ninge! Deodată, un gând vesel puse stăpânire pe mine. Și ce-ar fi dacă aș chema-o pe mama afară și i-aș spune că ninge? „Mamă, ninge afară!”.

Întreruptă de la cafeaua cu țigară și discuția plăcută cu mătușica, intrigată de afirmația mea și trasă de-a binelea de mână, mama ieși cu mine afară. Dar, ce să vezi ? În scurtul răstimp, norii fugiseră, soarele își făcuse din nou apariția și doar petalele albe încremenite acolo pe țărâna neagră  mai aduceau aminte de reveria mea.
- Unde ninge, Milucule? - a spus mama -  Tu minți? Și pleosc și pleosc m-a binecuvântat cu niște zdravene perechi de palme.
Am izbucnit în plâns și încă nu-mi dădeam prea bine seama ce se întâmplase. Am trăit o metaforă frumoasă pe care mama n-a înțeles-o. Prima mea metaforă.

Emil Pop - Notă biografică

S-a născut în data de 24.10.1953 Galați, județul Galați.
Originar din comuna Valea Lungă, județul Alba.
Absolvent al Școlii Miitare de Ofițeri de Rachete și Artilerie Antiaeriană, promoția 1976
Repartizat în anul 1976 ca ofițer, comandant de pluton de tragere la Regimentul 89 Artilerie Antiaeriană calibru mic din comuna Florești, județul Cluj. A activat în Brigada 5 Artilerie Antiaeriană până în luna aprilie 2003 când a fost trecut în rezervă.
Absolvent al Facultății de sociologie, jurnalistică, filosofie din cadrul Universității particulare „Avram Iancu” din Cluj-Napoca, promoția 1997; Licențiat în filosofie și antropologie  la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, 1998.
Absolvent al studiilor academice postuniversitare de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București, specialitatea „comunicare și relații publice”, promoția 2002. Curs de comunicare în turism la Camera de Comerț și Industrie din Marsilia, 2006. Curs de perfecționare de lungă durată în comunicare la Universitatea Tehnică din Clujz-Napoca.
A scris ocazional articole cu teme social-politice, culturale si reportaje turistice la „Mesagerul Transilvan”, „Făclia”, Transilvania Reporter”, Monitorul de Cluj”, Timpul (de București). În 2018, s-a înscris în Cenaclul literar-artistic al cadrelor didactice din Cluj -Napoca unde și-a perfecționat o mai veche pasiune: scrisul. Scrie poezie lirică și proză scurtă. A debutat cu o proză scurtă în antologia „Ecoul singurătății”, publicată de editura Ecou Transilvan.
Locuiește în Cluj-Napoca.