Această pasăre, banală până la disperare, se bucură de un renume cel puțin ciudat. Este socotită un simbol perfect al fidelității, drăgălășeniei, tandreței și al sensibilității. Este drept că de vină pentru această licență sunt poeții arabi timpurii, mai ales cei aflați în zona Buharei sau a Samarkandu-lui, la vremea când a cânta vinul nu era un mare păcat. Prin urmare, o parte din mister dispare dacă îi socotim pe acești barzi ai iubirii asemenea celor de astăzi, adică foarte capabili să vadă, după vreo beție, orice altceva decât realitatea. Ca să nu mai vorbim de faptul că o comparație între această pasăre și ciorile, vulturii ho-itari sau coțofenele din fauna acelor grele timpuri, le dădea totuși câștig de cauză. Oricum, tradiția folclorică autohtonă valorifică acest registru al sensibilității specifice și combină sentimental turturi-ca, la modul destul de nefiresc, cu alte păsărele pe bază de compatibilități destul de bizare.

În realitate, turturica, în afara faptului că împrumută patronimul, ca nume de familie, unor masculi fără nici o urmă de drăgălășenie (numiții turturoi, horribile dictu!), iar în perioadele de tulburare hormonală, bărbații le numesc pe iubitele lor: „turturico” pe un ton atât de uleios încât îți vine să vomiți, nu prea mai are alte calități. Dacă nu socotim calitate faptul că gângurește toată ziua, nu știm, nici noi, nici ea, ce și de ce, iar când dă de un turturoi suficient de slab de cap pentru a o lua în seamă, se pune pe clocit fără întrerupere, dar și fără să-și abandoneze deprinderea de bază, gânguritul. Ceea ce are un efect ciudat! Turturoiul se imbecilizează rapid și, renunțând la orice altă activitate colaterală, cum ar fi la noi oamenii: șprițul, meciurile, intratul încălțat în dormitor, biliardul la cârciumă sau salivatul în fața fetelor care fac gimnastică la bară, mun-ce ște până își dă duhul, hrănind conști-incios generații întregi de turturei. Iar aceștia, la rândul lor, având bine întipărit în puțina lor memorie comportamentul părinților, fac la fel când ajung maturi. Doamne, ferește-ne!

În consecință, dacă oamenii ar cunoaș-te turturica și altfel decât din poeziile de dragoste vehiculate, mai ales în rural, s-ar feri ca de pensia alimentară de asemenea formule cleioase pentru a-și dezmierda iubitele. Cum însă cultura nu este chiar punctul forte al tinerilor îndrăgostiți, considerăm că-și merită soarta, identică în timp, cu a extrem de fericitului turturoi. Este totuși vizibil faptul că planul divin îngăduie asta, deci orice schimbare poate fi nefastă. Așadar, nu este cazul să ne facem griji din pricina turturicii.

Conform proverbului că vacii fără coadă, Domnul îi ia musca de pe spate, această pasăre va viețui și după venirea asteroidului, a cometei, a cutremurelor devastatoare, a încălzirii globale, a deșertificării, a glaciațiunilor a prăbușirii sistemului bancar sau a vulcanismului total (şi a gogoşii pandemice - n.r.) Un prost va fi totdeauna gata să se sacrifice pentru ea. Bravo, bravo, de trei ori, bravo!