Frontiera dintre România şi Iugoslavia a fost stabilită de Conferinţa de Pace de la Paris, pe un traseu general de la confluenţa Mureşului cu Tisa, către sud-est, până la confluenţa râului Nera cu Dunărea (lăsând în dreapta aşa-zisul astăzi Banatul Sârbesc), apoi pe şenalul navigabil al acesteia, în aval, până la Vârciorova, de unde continua pe vechea graniţă de sud a Munteniei. Frontiera de la confluenţa Mureşului cu Tisa până la Gaiul Mic a fost încredinţată pentru pază Batalionului 3 din Regimentul 4 Grăniceri, căruia i s-a stabilit garnizoana la Timişoara, iar companiile la Sânnicolau...

Citeşte articol complet...

N. 26 ianuarie 1884, la Botoşani - d. 3 martie 1945, Jászbereny (­?), Ungaria.

Activitatea din timpul războiului.

- A comandat Corpul de munte în acțiunile desfăşurate în partea de nord a Bucovinei (iunie-iulie 1941) şi la nord de Marea Azov (septembrie-octombrie 1941), dovedind „cele mai frumoase virtuți războinice şi acte de bravură excepțională cu care tot ce este vânător de munte se vor mândri de-a pururi”, aşa cum aprecia generalul Petre Dumitrescu.

- În perioada noiembrie 1941 - iulie 1942 a condus Corpul de munte în acțiunile militare din Crimeea, inclusiv la Sevastopol, fiind...

Citeşte articol complet...

Am avut privilegiul să-l cunosc pe distinsul diplomat și istoric Vasile Buga, în vara anului 1995, când mă pregăteam să plec în misiune dipomatică pe termen lung în Republica Polonă. Domnia sa îndeplinea funcția de director adjunct la Direcția pentru relațiile cu țările central-răsăritene din M.A.E. M-a impresionat de la început prin competența profesională deosebită, tactul și delicatețea modului de abordare a relațiilor de serviciu. Pentru o perioadă, drumurile noastre s-au despărțit. Eu am plecat la Varșovia, iar Domnul Vasile Buga la Ambasada României din Federația Rusă, apoi, la cea din...

Citeşte articol complet...

„Îl văd şi azi, cum mi s-a imprimat întâia oară în memorie, în primele mele săptămâni ca student la Cernăuţi: intrând cu mers precipitat în aula festivă a Universităţii Bucovinei, îmbrăcat cu talerul şi boneta sa de rector magnific, de statură aproape înaltă, legat la corp, drept ca un falnic brad al codrilor măreţei Aboroasa, un om de o distinctă frumuseţe bărbătească". (Vianor Bendescu).

A fost o Vreme de Aur a Frumoasei noastre Bucovine, cu satele gătite-n sărbătoare, cu cetăţile impunătoare, cu voievozi apărători de ţară, cu vlădici jertfitori pentru Dumnezeu şi Neam, cu boieri de viţă...

Citeşte articol complet...

Craiu Vasile, era un adolescent mic de statură, permanent în mişcare şi dornic de a realiza imposibilul, soarta l-a dus la un moment dat lângă un aerodrom. A fost fascinat de aparatele de zbor, dorind cu toată fiinţa lui să zboare. Prietenul şi colegul său de şcoală militară, Jean Papudoff, l-a caracterizat într-o notă din jurnalul personal, în dreptul datei de 14 octombrie 1916: „Constat pe timp ce trece că prietenul Vasile [Craiu] este deosebit faţă de noi, pot spune ieşit din rând, răspândeşte permanent în jurul său o lumină foarte intensă, îmi este teamă că se va mistui mult prea repede...

Citeşte articol complet...

„Sunt convins că acțiunea care începe azi va fi pentru soldatul nostru un titlu de glorie și pentru țară, de mândrie". (Mareșal Alexandru Averescu)

Sunt adnotările generalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei a II-a Române, înaintea marilor bătălii de la Mărăști și Oituz, ale unui om care prin determinarea sa a reușit să insufle tuturor, și mai ales combatanților, încrederea în victorie. Nu a fost soldat de pe front care să nu-l fi văzut măcar odată și să nu fi fost electrizat de încrederea și hotărârea care l-a făcut atât de faimos, sau în clipele de deznădejde să nu-l invoce ca pe...

Citeşte articol complet...

„Dumnezeu să ne ajute pe toți - sunt gata pentru tot ce mi se cere - dar trebuie ca aceasta să fie pentru binele țării, a scumpei mele țărișoare pe care o iubesc" (Regina Maria)

„Regina Idealului Național", așa o numea viitorul nostru savant Grigore T Popa, patronul spiritual de astăzi al Universității de Medicină și Farmacie din Iași, care a făcut în întregime războiul „a scris despre război în timpul războiului" (Subt impresia focului) și a văzut-o în acțiune pe cea care și-a pus amprenta pe marile evenimente care au precedat, s-au derulat și au succedat Primului Război Mondial. „Mama...

Citeşte articol complet...

„Acum sunt bine, sunt sublocotenent și plec din nou să caut glonțul pe care va scrie glorie, sau...moarte pentru Țară". (Ecaterina Teodoroiu)

În vremuri de restriște, de care poporul nostru a avut parte cu asupra de măsură în istoria sa multimilenară, apar personalități de o asemenea anvergură încât reușesc prin devotamentul lor, prin dăruirea și identificarea lor cu aspirațiile cele mai intime ale poporului nostru, să întruchipeze un ideal, o speranță și cel mai adesea perspectiva unui viitor mai bun. Pentru Regatul României și pentru aspirațiile românilor de a se regăsi în granițele unui...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Academicianul Dinu C. Giurescu, un ultim străjer al istoriei românilor a fost chemat ieri, marți, 24 aprilie 2018, să vegheze din înălțimea astrelor la destinul și veșnicia neamului nostru. Prin plecarea din lumea pământeană a marelui dascăl, poporul din a cărui istorie și-a făcut crezul suprem al vieții sale, își pierde unul dintre cele mai de seamă repere morale. Într-o lume profund bulversată, cu ordinea valorilor răsturnată și cu orizonturile încețoșate, mintea limpede și vocea fermă a academicianului Dinu C. Giurescu răspândea și întărea speranța în regăsirea, reafirmarea și apărarea...

Citeşte articol complet...

Având în vedere faptul că Franța a avut, chiar din debutul Conferinței de Pace din 1919-1920, o poziție politică favorabilă României[46], membrii Comisiei teritoriale franceze, prin reprezentantul ei cel mai de seamă, prof. Emmanuel de Martonne, au contribuit în mod esențial la argumentarea științifică a apartenenței Basarabiei la spațiul de cultură și civilizație românească. Astfel, cu excepția câtorva personalități notorii care au pledat constant pentru anularea consecințelor raptului teritorial săvârșit de Rusia țaristă la 16 mai 1812 în detrimentul Principatelor dunărene (Zamfir Arbore...

Citeşte articol complet...

Țările apărute după 1918 au fost, inclusiv, rezultate ale reinterpretării geografiei și a reprezentării ei, a suprapunerii vechilor hărți și a noilor metode de trasare a spațiilor culturale. Tratatele de pace de după 1918 s-au încheiat pe baza câtorva tipare de hărți mentale, politice, fizice, etnografice, în care cele din urmă au cântărit cel mai greu în deciziile finale ale actorilor politici. Politica a avut nevoie de știință, iar intelectualii, mai ales istoricii și geografii, au devenit actori politici la rândul lor prin oferirea de expertiză pentru argumente și opinii influente. La...

Citeşte articol complet...

„La Roumanie Nouvelle montre que les régions naturelles ne sont plus mutilées par le tracé des frontières. Nous avons affaire à un État bien conditionné, un pays complet, possédant à la fois des montagnes, des plaines, des collines, des régions forestières et découvertes, agricoles, pastorales et industrielles". (Emmanuel de Martonne, La terre Roumaine - 1919)[1].

La 27 martie (stil vechi)/9 aprilie (stil nou) 2018 se împlinesc 100 de ani din ziua istorică în care Sfatul Țării - organul suprem legislativ reprezentativ și electiv al Basarabiei, constituit la 20 octombrie 1917 prin delegarea...

Citeşte articol complet...

Oameni de cultură, scriitori, ziariști și bibliotecari s-au întrunit ieri la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu" pentru a-i aduce un omagiu scriitorului și ziaristului Vlad Pohilă, publicist, traducător, lingvist și redactor de carte, deținător al „Ordinului Republicii", laureat al mai multor premii literare, la 65 de ani de la naștere, informează Moldopres. În alocuțiunea sa, ex-directorul instituției, doctorul conferențiar Lidia Kulikovski a menționat că întotdeauna a avut o colaborare frumoasă cu distinsul om de cultură Vlad Pohilă, care din 2003 până în prezent este redactor-şef al...

Citeşte articol complet...

Spre sfârșitul Primului Război Mondial în cadrul armatelor imperiale ruse erau circa 300.000 de soldați și ofițeri români-moldoveni de peste Prut. Basarabia, în 1917, intrase conștient în revoluție. Militarii moldoveni, împreună cu rușii, ucrainenii și alte minorități naționale s-au încadrat în lupta antimonarhică. Începând cu luna aprilie al acelui an, direcția s-a schimbat radical spre o Mișcare de Eliberare Națională. Liderii Mișcării, și în primul rând militarii și patrioții români-moldoveni, în punctul culminant al bătăliei spre independență și Unire cu Țara, au cerut Guvernului...

Citeşte articol complet...

Ion Pelivan s-a născut la 1 aprilie 1876 în satul Răzeni (pe atunci în județul Lăpușna), în familia lui Gheorghe Pelivan, cântăreț la biserica din sat, și a Eugeniei Titica. Încă din copilărie, Ion Pelivan era fascinat de vechea limbă română a textelor bisericești și de literatura orală transmisă din generație în generație. După absolvirea școlii primare din satul natal, a fost trimis la școala de băieți din Chișinău, ulterior fiind înmatriculat la Seminarul Teologic. Aici a stabilit primele contacte cu personalități ce urmau să joace un rol important în evenimentele ce au determinat cursul...

Citeşte articol complet...

Gheorghe Tătărescu, politician important în perioada interbelică, președinte al Consiliului de Miniștri, în două rânduri, avea un regret. Acela de a nu fi îmbrățișat cariera armelor, care l-a pasionat cu adevărat, cum o dovedesc tentativele sale din Campania în Bulgaria și din timpul Primului Război Mondial. În plus, era fiul generalului Nicolae Tătărescu, participant în Războiul pentru Independență, la luptele de la Grivița, bucurându-se de o bună reputație în carieră (a făcut parte din comisia de pace cu turcii și a fost șef al Statului major al armatei române). Avea amintirea copilăriei...

Citeşte articol complet...

21 octombrie 1944: „Am fost arestat, într-o seară, la domiciliu, ca un borfaș de rând... Oare crezul nostru, atunci ca și acum, nu a fost el tot reîntregirea granițelor țării? Atunci, de ce roșim de ceea ce am făcut? Există vreun francez, fie el chiar comunist, care să se lepede de epopeea napoleoniană sau de secolul Regelui Soare? Există vreun rus astăzi care să se rușineze de epoca lui Petru cel Mare?".

Am fost arestat... Nu mi s-a dat nici un motiv al arestării mele
Uimit și indignat de ce i se întâmplase la 21 octombrie 1944, când fusese arestat, generalul Radu Korne, unul dintre cei mai...

Citeşte articol complet...

Alexandru Predescu - Scriitor, București

Iorga și Vrâncioaia

„Pentru cei aflați sub ocupație dușmană, primăvara lui 1918 aducea zvon de pace, în care lacrimile bucuriei se amestecau cu cele ale durerii. Urmau să se întoarcă ai noștri de pe front, dar nemții rămâneau. Pe chipurile bătrânilor citeam o adâncă mâhnire, auzindu-i vorbind uneori despre nu știu ce mișelie urzită de vrăjmaș, la București, cu hotarele țării. Poate că nici ei nu știau prea mult, sau, poate că, la cei cinci ani ai mei, mă socoteau prea necopt pentru înțelegerea marilor dureri. Rămâneam doar cu cele pe care le trăiam...

Citeşte articol complet...

Am încercat să arăt unui om de cultură francez că avem în limba noastră un concept special pentru libertate: neatârnare. Străinului i s-a părut simplu să replice că-l au mai toate limbile şi în primul rând limba franceză, cu indépendance. Dar cuvântul nostru nu înseamnă numai ne pas dépendre, ci şi: ne pas pendre, să nu atârni - am spus - şi atunci ceva se schimbă în ideea de libertate, sau ea se îmbogăţeşte cu un sens nou.

Libertatea obişnuită se sparge repede în „libertăţi", pierzându-şi astfel tăria, oricâtă îndreptăţire ar păstra în pulverizarea ei; pe când neatârnarea n-are plural, în...

Citeşte articol complet...

„Oamenii lipsiţi de memoria trecutului pot fi mai uşor manipulaţi şi transformaţi în slugi ascultătoare de stăpân, în duşmani ai fraţilor şi surorilor, ai părinţilor şi strămoşilor lor. Clio, muza istoriei, a fost batjocorită şi înlocuită cu o altă muză, cea a falsificării trecutului, ce urmărea un singur scop, să ne zdruncine temelia spiritualităţii româneşti. Dintr-un mijloc de luminare, de cultivare a individului, istoria românilor a fost transformată de colonizatori într-un instrument de traumatizare a românilor din stânga Prutului. Istoricilor obiectivi le revine nobila misiune de a...

Citeşte articol complet...

Receptarea lui Mihail Kogălniceanu în R.S.S. Moldovenească - Studiu de caz: Ion Soroca

„În istoria fiecărui popor, mare sau mic, există personalități, care prin activitatea lor reflectă, mai mult sau mai puțin, epoca în care ele au trăit și au muncit. O astfel de personalitate în istoria poporului nostru este cea a lui Mihail Kogălniceanu", - astfel își începe prefața la „Opere alese" de Mihail Kogălniceanu (Editura de Stat a Moldovei, Chișinău, 1958) cercetătorul științific Ion Soroca, angajat al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Ștințe a U.R.S.S., Filiala R.S.S.M. Peste 8...

Citeşte articol complet...

Se împlinesc 148 de ani de la naşterea savantului, prilej cu care vă prezentăm un colaj biografic despre un nedreptăţit - nu doar al sorţii, ci, premeditat, al purtătorilor ilegali de creiere - marele binefăcător al umanităţii, românul Nicolae Paulescu. După trecerea unui veac de la marea descoperire a lui Paulescu, încă se mai găsesc „idioţi utili" (care nu au nimic de-a face cu ştiinţa), cărora, nici realitatea faptelor, nici timpul scurs n-au reuşit să le tempereze mânia idiosincrasică. Continuă să arunce ouă clocite spre nivelele la care niciodată nu vor putea ajunge. Invidie ? Prostie...

Citeşte articol complet...

Acad. Nicolae Iorga - Tabel cronologic (3)

1928. În prima parte a anului pleacă în Franţa pentru a susţine cursuri la Sorbona şi la Institutul francez de limbi orientale. Merge apoi în Spania, unde ţine conferinţe la Residencia de Estudiente, Circolo Filologico ş.a. Vizitează Madrid, Lisabona, Evora, Coimbra, Porto şi Milano. Are întrevederi cu regele Spaniei, Santos Bastos, Raymond Bernard ș. a. Dintre conferinţele ţinute în străinătate amintim: France de Cypre, Slavii în Peninsula Balcanică, Le decouvertes de la Commission des monuments historique de Roumanie, Rapports italo-orientaux dans...

Citeşte articol complet...

Războiul, definit de teoreticianul german Clausevitz ca o „continuare a politicii cu alte mijloace", este una din marile grozăvii ale omenirii, care au produs perturbări și mutații esențiale în evoluția societății și, cu atât mai grav, victime umane și pagube materiale incomensurabile. Prima conflagrație mondială (1914-1919), prin amploarea și consecințele sale, a rămas adânc încrustată în memoria omenirii. Perioada celor cinci ani de război, care a prilejuit desfășurarea unor ample acțiuni militare pe spații terestre, maritime și aeriene imense, precum și angajarea unor resurse materiale și...

Citeşte articol complet...

Acad. Nicolae iorga - Tabel cronologic

1914. Ține conferinţe la Ploieşti, Brăila, Huşi, Câmpina, Vălenii de Munte, Bucureşti. La Academie ţine următoarele comunicări: Fundaţiile domnilor români din Epir, Un act românesc privitor la începătorul culturii bulgare Dr. Veron - fiul lui Milenco Stoicovici în Oltenia, Veneţia în Marea Neagră, Pilda bunilor domni din trecut faţă de şcoală, Scrisori inedite ale lui Tudor Vladimirescu din anii 1814-1815, Neamul Agarici, răzeşi fălticeni şi vasluieni, Imperialismul austriac şi cel rus în dezvoltarea paralelă şi Privilegiile şangăilor de la Tîrgu-Ocna...

Citeşte articol complet...

Acad. Nicolae Iorga - Tabel cronologic (1)

1871, iun. 5/17. S-a născut la Botoşani Nicu (Nicolae) Iorga, fiu al avocatului Nicu C. Iorga şi al Zulniei Iorga, născută Arghiropol. Mama avea veleităţi literare şi încerca tradu¬ceri din poezia franceză.
1876, martie 29. Moare Nicu C. Iorga, tatăl savantului de mai târziu, lăsând în urmă, pentru a-şi întreţine din greu existenţa, pe Zulnia Iorga cu cei doi copii ai lor, Nicu (Nicolae) şi George (născut în 1873).
1878, apr. 25. După o intensă pregătire în sânul fami¬liei, după lecturi premature din literatura română şi franceză, Nicolae Iorga este...

Citeşte articol complet...

„Amintiri inedite adunate și prezentate". Editura „Cuget Românesc, 2012, 273p

Nicolae Iorga a reprezentat una dintre cele mai înalte culmi la care s-a ridicat spiritualitatea românească. Acest „ambasador" al gândului şi neamului românesc a devenit cunoscut, apreciat şi admirat în multe ţări ale lumii. Istorici şi oameni de cultură, bizantinologi şi istorici ai artei, filozofi şi istorici ai literaturii de pretutindeni consideră ipotezele şi concluziile lui Nicolae Iorga adevărate jaloane ale propriei lor gândiri. Chiar dacă uneori, în timp şi spaţiu, se întâlnesc gânditori care contestă...

Citeşte articol complet...

Ion Ungureanu (n. 02.08.1935, Opaci-Căușeni, actualmente Republica Moldova - d. 28.01.2017, București).

Ministrul Ungureanu ne-a adus acasă un muzeu de istorie cu adevărat românească, iar în faţa lui ne-a înveşnicit în bronz Lupoaica de pe Capitoliu cu cei doi gemeni, Romulus şi Remus, întemeietorii Romei, precum şi demnitatea şi mândria dăltuite în bronzul istoriei de către apostolul veşniciei neamului românesc Mihai Eminescu: „Noi de la Roma venim. Din Dacia Traiană".

Chiar dacă azi unii pretinşi patrioți de pe malurile Bâcului sau ale Dâmboviţei încearcă să minimalizeze, bagatelizând-o...

Citeşte articol complet...

Ion Ungureanu (n. 02.08.1935, Opaci-Căușeni, actualmente Republica Moldova - d. 28.01.2017, București).

La sfârșitul lui ianuarie 2017, pe un pat de suferință de la spitalul „Colțea" din București, a încetat să mai bată inima marelui luptător român pentru Reîntregirea neamului și a Țării Ion Ungureanu, apostol și pilon al românismului în Basarabia, personalitate de credință și cultură aleasă, om politic și de stat, regizor, actor de teatru și film, neîntrecut orator și tribun. Deși președintele prorus al Republicii Moldova a refuzat să decreteze ziua despărțirii fizice a poporului îndurerat...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Surprize... la Jilava

Am să povestesc acum două întâmplări din închisoare, dar nu aș vrea să las cuiva impresia că am făcut pușcăria la... fără frecvență. Am executat patru ani la zi, cu toate rigorile încetățenite în locul de tristă amintire - Jilava.

Era prin iarna lui 1991-1992, nu mai țin minte exact data, pentru că în pușcărie, după o vreme, pierzi noțiunea timpului... Pe înserat, ușa celulei 318 în care eram „cazat" împreună cu Ion Dincă se deschide zgomotos și, fără ca subofițerul gardian să anunțe ceva, mă trezesc față în față cu un domn în vârstă de circa 75 de ani, pe care l-am...

Citeşte articol complet...