Într-o lume relativă ce-a făcut şi-a desfăcut Eminescu-i remuşcarea dorului de absolut Dacă unul şi cu unu nu mai vor să facă doi Eminescu este chipul infinitului din noi. Fără el oricare lucru şi-ar urma cărarea sa, Fără el chiar steaua noastră dintre stele ar cădea, Pe pământul vechii Dacii, când mai mare când mai mic, Dacă n-ar fi Eminescu, viaţa nu ne-ar fi nimic. El Moldovei îi e fiul şi Munteniei nepot, L-a-nfiat întreg Ardealul, Eminescu-i peste tot. Într-o lume relativă mai avem un nume sfânt, Eminescu-i România tăinuită în cuvânt. (Adrian Păunescu, Dor de...