Arta lui era pretutindeni o selecţie ca-n firea omului să covârşească lumina.Razele ei să picure peste corola omului de creaţie într-un surâs de azur.Taina să i se pogoare peste desfătările statorniciei, desfăşurându-şi tulpina Universului jertfirii, ce şi-o poartă cu demnitatea înălţării, zborului ce-l duce,Rugului aprins din suflet pe care pogoară slăvita Înviere din sacra lui Cruce.

Geniul lui s-a-ntrupat cu iubirea de cer a pământului dac, îndulcindu-i amarul, Adevărul nu i-a fost nici hotar şi nici culme peste care să nu se poată înălţa.

Bucuria i-a ţâşnit peste pravilele creaţiei, prin harul unde surâde mărgăritarul, revelaţiei vieţii, din spinii ce dă cununii fiorul Tainei sublime. Surâs de Învieri!

Iubirea lui s-a prelins din mirul unui sălaş serafic de înmiresmatele primăveri eliberându-şi patima peste care cântă zorile susurătoarelor izvoare de culori, logosului, slujind şi slăvind în revărsat de suflet din veşnicele sale comori.

Silvestri s-a-ncununat pe rodul dăruirii dintre răsărit înspre azururi nesfârşite,Iisusului, ce-a netezit cărări din focul Lui de raze, minunilor ce-au fost făgăduite.

Libertatea-i un Imn de laudă ce se-nalţă dalb ca fumul de smirnă în zările senine, Veşnicia s-a-mplinit în crezul Tainei divine şi-n harul Frumuseţilor Sale carpatine!

Esenţa vieţii, lin curge din nectarul Revelaţiei ce-i dă împlinirea de crez esenine.  Sorbind cuvântul de slavă din logosul ce dă căldura luminii, cântecul dimineţii,Taina scrisului lui a pătruns adânc, înflorind în flăcări de spirit şi liturgice zidirea.

Razele lui sunt pentru noi ca mâinile Mamei ce-şi strânge odorul la sânul vieţii. Icoană-i e chipul său întru Cerul străbun. Aprinsă de-apururi primindu-i lucirea!

Întru slavă cu smerite sacre cinstiri!