Craiu Vasile, era un adolescent mic de statură, permanent în mişcare şi dornic de a realiza imposibilul, soarta l-a dus la un moment dat lângă un aerodrom. A fost fascinat de aparatele de zbor, dorind cu toată fiinţa lui să zboare. Prietenul şi colegul său de şcoală militară, Jean Papudoff, l-a caracterizat într-o notă din jurnalul personal, în dreptul datei de 14 octombrie 1916: „Constat pe timp ce trece că prietenul Vasile [Craiu] este deosebit faţă de noi, pot spune ieşit din rând, răspândeşte permanent în jurul său o lumină foarte intensă, îmi este teamă că se va mistui mult prea repede. Alegerea sa este ireversibilă. Mi-a spus: Zborul este pasiunea vieţii mele!"

Vasile Craiu, tatăl, un bănăţean originar din comuna Şiria, judeţul Arad, urmează cursurile liceale la Blaj. După bacalaureat se înscrie la cursurile facultăţii de drept din Budapesta. În anul 1872 abţine diploma de jurist şi se reântoarce la Blaj unde funcţionează ca jurist. Se înscrie în asociaţia culturală „ASTRA" (Asociaţia Transilvană pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român), înfiinţată la 4 octombrie 1861 de intelectualitatea românească din Transilvania, foarte activă împotriva politicii de dez-naţionalizare forţată dusă de guvernul Ungariei în Transilvania, anexată în 1867. Avocatul Vasile Craiu, împreună cu alţi tineri, membri „ASTRA", în semn de protest a arborat drapelul românesc tricolor pe clădirea primăriei. Asemenea manifestări erau aspru pedepsite de au¬torităţile de atunci, aşa încât tânărul avocat este nevoit să urmeze drumul multor români transil¬văneni, să se refugieze la fraţii din Ţara Românească.

În 1873, avocatul Vasile Craiu s-a stabilit la Târgu Jiu, unde s-a angajat la judecătorie, în scurt timp a obţinut cetăţenia română. S-a căsătorit cu domnişoara Maria Tîmpanariu, născută 1887, în Sălişte - Sibiu. Familia Vasile şi Maria Craiu au avut 4 copii: Maria, Tatiana, Vasile şi Ion. Copiii Craiu au învăţat de mici ce înseamnă dragostea de ţară, cinstirea a tot ce este românesc.

Vasile V. Craiu, al treilea copil al familiei Craiu, a venit pe lume la 31 decembrie 1894, în casa modestă a familiei din comuna Novaci. În anii copilăriei a fost un copil normal, fascinat de istorie, de eroii care luptau pentru dreptate. 14 martie 1910, aduce tragedia în familia Craiu, tatăl, judecătorul Vasile Craiu se stinge în urma unui accident vascular cerebral. Rămasă singură, fără nici un sprijin, mama Maria Craiu este nevoită să accepte ajutorul rudelor din Bucureşti, unde se mută împreună cu cei patru copii. La Bucureşti, Vasile urmează ulti¬mii doi ani de liceu la „Cantemir Vodă". În anii liceului, descoperă aviaţia, pentru care va face o mare pasiune. Asistă în timpul liber la zborurile demonstrative de pe aerodromul Chitila, dar şi la zborurile de pe câmpul Cotrocenilor. Vedea zilnic aeroplane pe cerul Bucureştilor. Absolvent al liceului, îşi susţine cu succes examenul de baca¬laureat la începutul verii anului 1912, iar pentru a-și sprijini familia, alege cariera militară. Dorea să devină aviator, dar în acel an aviaţia nu era încă o armă de sine stătătoare, nu avea o şcoală pregătitoare, zburătorii se recrutau din rândul cadrelor militare. Alege arma infanteriei pentru a cruţa într-un fel bugetul familiei, căci la intrarea în această şcoală nu se cereau taxe ca la artilerie sau cavalerie.

Datorită evenimentelor internaţionale, al doilea război balcanic, la 22 iunie 1913, guvernul român ordonă mobilizarea generală şi intrarea României în război contra Bulgariei. La numai 19 ani, plutonierul major elev Vasile V. Craiu este mobilizat şi trimis pe front. Datorită statutului său de elev este repartizat la un serviciu din spatele frontului. În timpul mobilizării, s-a aflat o perioadă în zona de activitate a Secţiei a II-a Aviaţie condusă de principele George Valentin Bibescu. Plin de admiraţie, nu vorbea decât despre aviatori şi aparatele lor. La 1 iulie 1914, la absolvirea Şcolii Militare, este înaintat la gradul de Sublocotenent şi repartizat la Batalionul 2 Vânători de gardă Regimentul Elisabeta. Se prezintă la unitatea situată lângă aerodromul Cotroceni, unde funcţiona Şcola Militară de Pilotaj subordonată Comandamentului Geniului. După numai şase luni de activitate ca ofiţer de infanterie, subloco¬tenentul Vasile V. Craiu a solicitat mutarea în aviaţia militară. A obţinut aprobarea mult dorită la începutul lunii ianuarie 1915.

Începe cursurile teoretice şi practice, iar în ziua de 5 iunie 1915, se prezintă în faţa comisiei de brevetare executând cu avionul „Blériot XI" monoloc evoluţiile din programul pentru examen. Este declarat reuşit (Proces Verbal nr.49/ 5 iunie 1915) și primește mult râvnitul Brevet de Pilot Militar, nr.49. După obţinerea brevetului de pilot, Craiu este repartizat în Corpul de Aviaţie, unde îşi continuă antrena¬mentul cu perseverenţă şi într-un ritm susţinut. O zi ce a produs fiori în inimile şi sufletele românilor a fost 27 august 1916, când România declară război Austro-Ungariei, angajându-se în ceea ce avea să fie cel mai mare conflict militar european de până atunci.

Craiu execută misiuni de vânătoare, recunoaştere, bombardament şi protecţia aparatelor de bombardament şi observatie. Angajează fără ezitare lupta directă, indiferent de numărul aparatelor inamice. Curând, tenacitatea sa dă roade, obţine primele vitorii aeriene. Este înaintat la gradul de locotenent la 19 octombrie 1916, şi primeşte comanda Escadrilei N.10 ce făcea parte din Grupul 3 Aeronautic Galaţi. În ziua de 15 iunie 1917, decolează cu misiunea de protecţie a unui aparat Farman 40 ce executa reglajul de tragere pentru o baterie de artilerie. 3 aparate Fokker de vânătoare germane atacă Farmanul, Craiu atacă, nu ţine cont de numărul aparatelor inamice. În lupta aeriană ce a urmat, este rănit, un glonte îi rupe clavicula dreaptă, dislocă o parte din osul omoplatului, urmată de o hemoragie putrnică.

Acest episod nefericit a dovedit extraordinara vitalitate şi stăpânire de sine a lui Craiu. Deşi foarte grav rănit, cu hemoragie puter¬nică, fără să-şi poată folosi mâna dreaptă, a acţionat lucid conti¬nuând să-şi piloteze avionul numai cu mâna stângă şi printr-un efort supraomenesc a fost în stare să execute manevrele necesare pentru aterizare, să oprească motorul; a mai avut chiar resurse fizice să iasă din carlingă şi să se culce pe pământ. Echipajul Farmanului, aterizează lângă aparatul lui Craiu, îl urcă în cabina aparatului lor şi-l transportă la Galaţi.

După o lungă spitalizare, fără recuperare, Craiu se întoarce la unitate, primeşte comanda Escadrilei N.11 din Grupul 2 Aeronautic. Continuă să lupte până la încheierea armistiţiului. Ca o recunoaştere a meritelor sale de pilot de vânătoare, la 1 septembrie 1917 Vasile V. Craiu a fost avansat la gradul de căpitan.

Aerodromul Bârlad, după-amiaza zilei de 24 august 1918, activitate de rutină, Căpitanul Vasile V. Craiu a scos din hangar avionul „Nieuport 11" nr.4027, ieşit în acea zi din reparaţie. A ordonat să fie alimentat şi a decolat. Un zbor de plăcere, apoi, sosit deasupra aerodromului, a executat toată gama de acrobaţie. La un moment dat, a luat înălţime şi a angajat avionul în vrie. După efectuarea mai multor rotaţii, pierzând vertiginos din înălţime, s-a apropiat de pământ la aproximativ 100 m, unde a scos în sfârşit avionul din evoluţie, izbutind să-l redreseze abia la 50 metri de pământ. Cei ce îi urmăreau evoluţiile au stat cu inima la gură, apoi văzând avionul ajuns în zbor orizontal, au răsuflat uşuraţi. Când credeau că peri¬colul trecuse, Craiu a angajat din nou avionul în vrie. A efectuat un singur tur, care a fost şi ultimul, avionul s-a precipitat vertiginos spre sol unde s-a înfipt cu motorul în pământ, a fost ora 18,45. Cei de pe aerodrom, martori îngroziţi ai acestei catastrofe au pornit în fugă spre locul dezastrului.

A fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul eroilor din Bârlad, ulterior, în anul 1927 este exhumat şi reânmormântat la Târgu Jiu, mormântul nu mai există. Căpitanul aviator Vasile V. Craiu a fost recompensat cu următoarele Distincţii:
- Medalia Avântul Ţării,
- Ordinul Steaua României cu spade în gradul de Cavaler,
- Ordinul Coroana României cu spade în gradul de Ofiţer,
- Ordinul Mihai Vitezul clasa a III-a,
- Ordinul Sfântul Vladimir clasa a IV-a cu spade,
- Crox de Guerre avec Palm.