N. 26 ianuarie 1884, la Botoşani - d. 3 martie 1945, Jászbereny (­?), Ungaria.

Activitatea din timpul războiului.

- A comandat Corpul de munte în acțiunile desfăşurate în partea de nord a Bucovinei (iunie-iulie 1941) şi la nord de Marea Azov (septembrie-octombrie 1941), dovedind „cele mai frumoase virtuți războinice şi acte de bravură excepțională cu care tot ce este vânător de munte se vor mândri de-a pururi”, aşa cum aprecia generalul Petre Dumitrescu.

- În perioada noiembrie 1941 - iulie 1942 a condus Corpul de munte în acțiunile militare din Crimeea, inclusiv la Sevastopol, fiind apreciat de acelaşi generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, ca un „comandant și om de război desăvârșit”, cu o „pricepere deosebită, o înțelegere perfectă a situațiilor de război. Știe să ia soluții clare, logice, oportune. O judecată sănătoasă, un simț tactic și strategic dezvoltat. Calm, ponderat, cu mult sânge rece și perfect stăpân pe sine în cele mai grele situațiuni de război. Necontenit în imediata apropiere a trupelor pentru a cunoaște situația și nevoile și a avea imaginea realității, neimpresionându-se de pericole și dând la timp impulsul necesar subordonaților cărora le-a fost tot timpul , prin persoana sa, exemplu viu de curaj, liniște și voință neșovăită”.

- După 23 august 1944 a comandat Armata 4 română în operațile miltare din partea de nord-vest a României (septembrie - octombrie 1944), Ungaria (octombrie-decembrie 1944) şi Cehoslovacia (decembrie 1944 - martie 1945).

- Apreciat de șefi și iubit de subordonați, generalul Gheorghe Avramescu și-a atras și stima populației locale pe care a ajutat-o, celebra „Cantină de la Simferopol” fiind elocventă în acest sens.

- A manifestat demnitate în relațile aliaţii, protestând atunci când a considerat că este cazul, împotriva abuzurilor acestora (la Sevastopol, în ianuarie 1942, cu germanii, la Dealul Sângeorgiu, în 1944, şi în munţii din estul Cehoslovaciei, în 1945, cu sovieticii).

Arestarea și decesul.

- La 2 martie 1945 (orele 13.00), în timp ce comanda Armata 4 română pe frontul din Cehoslovacia, generalul Gheorghe Avramescu a fost chemat și arestat la postul de comandă al Armatei 40 sovietice, împreună cu generalul Nicolae Dragomir, șeful de stat major al Armatei 4.

- Arestarea comenzii Armatei 4 de către sovietici, în plină campanie militară, fără ca Înaltul Comandament Român să fie înștiințat, a provocat mari nedumeriri și o stare de spirit deprimantă în rândurile ofițerilor și trupei.

- Referitor la acuzațiile aduse, sigur este doar faptul că în toamna anului 1944 prin dispozitivul de luptă al Armatei 4 a trecut la inamic (2 noiembrie), ginerele generalului (Ilie Vlad Sturdza, fiul fostului ministru legionar din prima parte a guvernării Antonescu) și, apoi, profesorul Ion Sângeorgiu (care avea să devină ministrul Instrucțiunii în guvernul legionar condus de Horia Sima), că în cercurile legionare se conta pe sprijinul lui Gheorghe Avramescu în încercarea de a realiza, împreună cu germanii, o întoarcere de front în cazul unei contraofensive a Wehrmacht-ului. Acest lucru îl știau și sovieticii prin agenții lor dubli.

- În situaţia în care împlicarea generalului Gheorghe Avramescu ar fi fost reală, acțiunea sa putea avea, eventual, oarecari șanse de succes în toamna anului 1944, când Armata 4 se afla în apropierea granițelor, acționând într-un teren cât de cât accesibil.
- munţii din estul Cehoslovaciei, într-o gravă criză de efective, muniţii, aprovizionare (criză provocată de sovietici), în imposibilitate de a efectua o întoarcere de front, chiar și dacă o bună parte din militari ar fi dorit aceasta.

- „Întorcerea de arme” a fost, în realitate, doar o dorinţă a conducerii militare germane, a conducerii mişcării legionare şi a altor grupări din ţară, nemulţumite de intensificarea influenței partidului comunist și abuzurilor sovietice, în ţară şi pe front.

- O „defecțiune” a Armatei 4 române, în contextul dat, ar fi reprezentat un pretext excelent pentru sovietici, care, și așa, acuzau guvernul român că nu îndeplinește cum trebuie prevederile Convenției de Armistițiu din 12 septembrie 1944, și un motiv serios de a trece la ocuparea militară, propriu-zisă, a țării.

- Chiar dacă ar fi știut despre contraofensiva pregătită de Wehrmacht (care s-a declanșat și a eșuat rapid în aprilie 1945), generalul Gheorghe Avramescu cunoştea foarte bine situația extrem de dificilă în care se afla armata pe care o comanda, care anula orice şansă de succes, acțiunea având doar un efect simbolic, constituind (în cazul în care s-ar fi produs) prima mare acțiune militară românească antisovietică și anticomunistă.
- Genealul Gheorghe Avramescu era însă conștient de riscurile și pericolele pe care le implica o asemenea acțiune asupra întregii țări.

- De altfel, arestarea generalului Gheorghe Avramescu a fost bine planificată, fiind folosită ca un excelent pretext de acuzare a armatei române şi de şantajare a regelui pentru numirea dr. Petru Groza în fruntea noului guvern român impus de Moscova, la 6 martie 1945.

- După ce a fost arestat (2 martie 1945), în România nu s-a mai ştiut nimic despre soarta generalului Gheorghe Avramescu.

- Nicio autoritate a statului român (regele Mihai I, prim-ministrul dr. Petru Groza, ministrul de Război, generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu şi cei care i-au urmat) nu s-a mai interesat de fostul comandant al Armatei 4, multă vreme cazul rămânând o enigmă. Ca și cum generalul nu existase.

- Informații despre ce s-a întâmplat au apărut doar după ce Adela Avramescu (soţia generalului, revenită din prizonieratul sovetic în 1956), în vârstă și bolnavă de inimă, a solicitat autorităţilor politice şi militare române acordarea unei pensii de urmaș.

- Ca urmare, la 4 februarie 1963, generalul Gheorghe Cetină, şeful Direcţei Financiare a Ministerului Forţelor Armate, a solicitat Ministerului Justiţiei, Direcţia Coordonării Judiciare, să intervină la Tribunalul Suprem al U.R.S.S. pentru „obţinerea datelor” în legătură cu „dispariţia” generalului Gheorghe Avramescu pe frontul antihitlerist.

- Răspunsul Crucii Roşii a U.R.S.S. a sosit în vara anului 1963 şi a fost următorul: „Generalul de armată Avramescu Gheorghe, născut în anul 1884, a decedat la 3 martie 1945 în apropiere de oraşul Iasbereni, în urma unui bombardament al aviaţiei germane.

El a fost înmormântat la Soshalom, un cartier al oraşului Budapesta”.

- Cu acelaşi prilej a fost pusă la dispoziţie şi o fotografie cu mormântul generalului şi s-a comunicat că Felicia Sturdza (fiica generalului) „s-a sinucis la 6 martie 1945”, fără a se cunoaşte unde a fost înmormântată.

- În toamna anului 2000 osemintele generalului Gheorghe Avramescu, unul dintre cei mai apreciați și iubiți militari ai armatei române, au fost aduse în România şi reînhumate în Cimitirul eroilor din Cluj-Napoca, în cadrul unei impresionante ceremonii militare.

Bibliografie: