Generalul Nicolae Condeescu este unul dintre întemeietorii serviciului de informații modern al Armatei României, el şi-a pus amprenta pe întregul proces de modernizare şi de transformare a acestuia dintr-o structură de pace, fără prea mare importanţă, într-una indispensabilă obţinerii succesului în luptă. Ceea ce este și mai semnificativ, întreg acest proces s-a desfășurat concomitent cu dinamica Primului Război Mondial.

Condeescu a luat conducerea acestui serviciu când era la un nivel minim de funcționalitate și ca atare de importanță în cadrul armatei și l-a dus la nivelul de participant direct, nemijlocit, la marile victorii obținute de armata română în a doua parte a marelui război.

Prin personalitatea sa dinamică și vizionară a impus în gândirea militară a vremii rolul hotărâtor al Serviciului de informații militare în timp de pace și de război. Calitățile lui, rolul jucat în timpul Primului Război Mondial și după acesta, l-au propulsat în cariera militară și apoi politică și i-a asigurat un loc de onoare în istoria militară a României.

Nicolae Condeescu era absolvent al Şcolii de Ofiţeri (1894) şi al Şcolii Superioare de Război (1905). Din primii ani ai carierei sale s-a remarcat în cadrul unităţilor în care şi-a desfăşurat activitatea prin înalte calităţi organizatorice, ceea ce i-a determinat pe şefii săi să-l trimită la un stagiu de perfecţionare în Austria, în cadrul armatei austro-ungare (1908).

Începând din 1 aprilie 1915, maiorul Condeescu a fost numit şeful Biroului 2 informaţii din Marele Stat Major (M.St.M.), activitate în care a adus „servicii nepreţuite Secţiei III Operaţii, ţinând la curent cu mersul operaţiunilor de război pe diferitele teatre de operaţii” şi, mai ales, „prin priceperea deosebită ce depune în a clasa, centraliza şi verifica diferitele informaţii ce sosesc din multe izvoare, pentru a stabili adevărul pe diferitele fronturi operative”. Activitatea sa a fost apreciată de şeful Secţiei III Operaţii, locotenentul-colonel Ioan Răşcanu, ca având „roade nepreţuite” şi l-a propus pentru avansare, în mod excepţional, la gradul următor şi decorarea cu ordinul „Steaua României” cls. a II-a.

Odată cu mobilizarea Armatei României (15 august 1916) locotenentul-colonel Condeescu a fost numit ajutor al şefului Serviciului de informaţii din Marele Cartier General (M.C.G.), având ca sarcini centralizarea ştirilor, studiului armatelor inamice, redactarea ordinelor şi buletinelor de ştiri, organizarea şi desfăşurarea unor misiuni informative pe front. De la 12 decembrie 1916 şi până în iunie 1918, Nicolae Condeescu a fost şeful Serviciului de informaţii al armatei române, legându-şi numele „în mod elogios” de toate succesele din campaniile militare.

El este cel care a iniţiat o nouă organizare a serviciului de informaţii care „aproape nu exista” şi transformarea acestuia într-unul „din cele mai complete şi rodnice servicii din Marele Cartier General”. Sub îndrumarea sa, au fost organizate structuri informative şi contrainformative la nivelul comandamentelor şi unităților, au fost elaborate, cu sprijinul Misiunii militare franceze în România, instrucţiuni de organizare şi funcţionare, iar el personal a organizat şi condus o şcoală pentru ofiţerii destinaţi a încadra structurile de informaţii create la marile unităţi. Bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz „au consfinţit valoarea muncii inteligente şi spornice dedicată cunoaşterii situaţiei inamicului”, ceea ce a permis obţinerea rezultatelor pozitive cunoscute.

Colonelul Condeescu a dobândit „un mare succes” atât faţă de inamic, prin cunoaşterea detaliată a organizării trupelor şi a planului său strategic de acţiune în vara anului 1917, cât şi faţă de mişcarea bolşevică rusă care ameninţa ordinea de drept în România, ceea ce a permis luarea la timp a celor mai eficiente contramăsuri.

Pe un alt plan, colaborarea cu structurile similare aliate s-a intensificat, iar şeful Serviciului de informaţii român, colonelul Condeescu, a avut o contribuţie decisivă pentru câştigarea încrederii structurilor similare aliate, încredere care este esenţială în stabilirea unor astfel de relaţii. În munca de informaţii încrederea se câştigă greu şi se pierde uşor. O recunoaştere a reuşitei acestor demersuri a venit chiar din partea Cartierului General englez care a transmis mulţumirile sale Marelui Cartier General român, iar colonelul Condeescu şi mulţi dintre subordonaţii săi au fost decoraţi de guvernul britanic.

În condiţiile vitrege ale încheierii armistiţiului cu Puterile Centrale, colonelul Condeescu a fost desemnat să participe la negocierile de la Focşani şi Brăila, unde a desfăşurat o activitate apreciată de superiori, deoarece a reuşit să procure şi să transmită informaţiile necesare pentru înţelegerea corectă a intenţiilor Germaniei pentru România.

Sub-şeful M.C.G., generalul Alexandru Lupescu, l-a caracterizat pe Condeescu drept „unul din principalii factori ai războiului nostru, care concretizează acel element de succes: informaţii exacte asupra inamicului, apărare contra spionajului inamic”.

Anticipând problemele de personal cu care se va confrunta serviciul de informaţii militare în urma desfiinţării M.C.G (la 28 aprilie/11 mai 1918) şi demobilizării armatei, colonelul Condeescu a înaintat un raport prin care a propus ca în organigrama M.St.M. să se acorde o atenţie sporită încadrării şi organizării Secţiei informaţiilor militare, alcătuită din două birouri, unde să fie încadraţi ofiţerii cu experienţă şi rezultate în domeniu. În plus, una din sarcinile importante ale structurii era aceea de a cunoaşte cu exactitate unităţile la care era detaşat personalul activ ce încadrase structurile de informaţii pe timp de război, dar şi adresele rezerviştilor în cazul în care aceştia erau demobilizaţi. Şeful serviciului de informaţii înţelesese că războiul nostru nu s-a terminat şi îşi lua măsurile necesare pentru ca la nevoie să-şi mobilizeze oamenii cât mai repede. La 2 mai 1918, generalul Constantin Christescu, şeful M.C.G., înţelegând justeţea solicitărilor colonelului Condeescu a aprobat raportul, iar la 12 iunie 1918, prin Ordinul de Zi nr.191, a luat fiinţă Secţia a IV-a informaţii.

La 1 noiembrie 1918 trupele române au fost remobilizate, M.C.G. reînfiinţat iar colonelul Condeescu a revenit la funcţia de şef al Biroului informaţii, urmând ca la 15 decembrie 1918 să fie numit şeful Secţiei informaţii din Marele Stat Major.

Ca un bun analist, colonelul Condeescu a lucrat anticipativ şi a elaborat un proiect de organizare a structurii de informaţii militare potrivit noilor condiţii geopolitice, de asemeni, tot în 1919, a elaborat o nouă „Ordine de bătaie” a Secţiei informaţii. Ca element de noutate, documentul avea anexată o notă estimativă privind fondurile necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii serviciului. De remarcat că din totalul sumei necesare de 700.000 lei, considerată minimă, mai mult de jumătate era alocată activităţilor informative desfăşurate pe Frontul de Vest (Ungaria, Austria, Germania şi Slovacia) şi pe Frontul de Est (Rusia, Ucraina, Polonia), de unde rezultă interesul pentru două zone din care, şi atunci, puteau apare ameninţări la adresa securităţii României (în aprilie 1919, francul elveţian şi cel francez costau 3 respectiv 2,5 lei, în vreme ce o liră sterlină ajunsese la 66 de lei, iar dolarul la 15 lei, conform www.economica.net).

Din 1919, cariera colonelului Condeescu a intrat pe o altă orbită, una în care, în mod cert, profesionalismul dobândit şi dovedit în campania din 1916 – 1918 l-a ajutat să ocupe poziții de maximă răspundere. A fost numit adjutant al principelui moştenitor Carol şi trimis, împreună cu acesta, într-o călătorie în jurul lumii.

După război, Nicolae Condeescu a urcat treptele ierarhiei militare şi politice ajungând să deţină funcţii importante precum cea de şef al Casei Militare Regale sau cea de ministru de război în mai multe guverne ale timpului. Ulterior, a devenit inspector general al Comandamentelor Teritoriale (1931) şi membru în Consiliul Superior al Armatei (1931, 1932–1934).

Prin activitatea desfăşurată în timpul Primului Război Mondial, generalul Nicolae Condeescu s-a dovedit unul din artizanii victoriilor obţinute în anul 1917, însă numele său nu va apărea niciodată pe un frontispiciu, acolo unde ar merita cu prisosinţă. Acesta este „preţul” plătit de adevăraţii profesionişti ai „intelligence-ului”, mulţi şi necunoscuţi, care acţionează în favoarea intereselor statului în momente critice, după care cei mai mulţi sunt lăsaţi uitării şi se scufundă în anonimat.

Generalul Condescu a decedat la puţin timp după împlinirea vârstei de 60 de ani, în ziua de 11 iulie 1936, la moşia sa din Urlaţi, Prahova, lăsând în urmă amintirea unui om corect, dârz şi care nu a făcut compromisuri în cariera pe care a ales s-o urmeze.

Puţini au ştiut atunci că generalul Condeescu a fost unul din „creierele” de la Marele Cartier General român din Primul Război Mondial, artizanul unei structuri de informaţii militare capabilă să se achite cu succes de misiunile încredinţate în condiţii grele de război.

Unul din meritele cele mai mari ale generalului Condeescu a fost acela că a reuşit să restructureze şi să modernizeze serviciul de informaţii militare din mers, în condiţiile în care soarta ţării şi a armatei era critică.