21 octombrie 1944: „Am fost arestat, într-o seară, la domiciliu, ca un borfaș de rând... Oare crezul nostru, atunci ca și acum, nu a fost el tot reîntregirea granițelor țării? Atunci, de ce roșim de ceea ce am făcut? Există vreun francez, fie el chiar comunist, care să se lepede de epopeea napoleoniană sau de secolul Regelui Soare? Există vreun rus astăzi care să se rușineze de epoca lui Petru cel Mare?".

Am fost arestat... Nu mi s-a dat nici un motiv al arestării mele
Uimit și indignat de ce i se întâmplase la 21 octombrie 1944, când fusese arestat, generalul Radu Korne, unul dintre cei mai distinși și competenți ofițeri ai armatei române, se adresa astfel generalului Constantin Sănătescu, prim-ministru și ministru ad-interim la Ministerul de Război, într-un Memoriu din 16 noiembrie 1944. „Am fost arestat, într-o seară, la domiciliu, ca un borfaș de rând, ca și cum trecutul și purtarea unei vieți întregi ar fi putut îndreptăți teama ca nu cumva generalul Korne să nu dispară ca un răufăcător. Nu mi s-a dat nici un motiv al arestării mele, ba mai mult, însuși domnul procuror general al Curții Militare de Casare și Justiție mi-a afirmat pe cuvânt că nu-l cunoaște".

Încercând să explice noii conduceri politico-statale marea greșeală care se făcea prin arestarea sa și a altor generali români, el continua: „Nu cred că poate intra în mintea cuiva încercarea de a discredita și de a pedepsi pe aceia care, indiferent de făgașul politicii de stat, nu și-au făcut decât datoria. La noi nu au existat sciziuni în organismul minunat al Oștirii noastre. Nu au existat lupte fratricide nici atunci când ni s-a ordonat să trecem Prutul și nici atunci când ni s-a ordonat să trecem Carpații. La noi, cel puțin în Oștire, nu se poate pune chestiunea autorilor vinovați de dezastrul țării, cum s-ar putea pune în acele țări care și-au despărțit armata în două tabere, căci la noi ne-am mișcat la aceeași poruncă. Iar în ceea ce privește chestiunea criminalilor de război, ea nu poate să înglobeze decât pe aceia care au comis în exercițiul funcțiunii lor fapte reprobabile și bine cunoscute, condamnate de legile române, care au vătămat interesul Națiunilor cu care am fost în război".

În finalul Memoriului, întreba: „Care fapte de asemenea natură mi s-ar putea imputa mie când, până azi, nu cunosc - și nu cunoaște nimeni - motivul arestării mele?"

Oameni care, acum câteva luni, se luptau și se jertfeau pentru el, sub același rege sunt urmăriți, arestați, epurați
În aceeași zi, din închisoarea Poliției judiciare militare, generalul Radu Korne sintetiza astfel drama corpului de comandă al armatei române, declanșată prin arestările din octombrie 1944: „Cu durere trebuie să mărturisesc că pe calea pe care ne-am angajat, dacă lucrurile vor continua astfel, se va destrăma sufletul oștirii și vom pierde tot ce avem mai curat în mult încercata noastră țară. Ceea ce se petrece astăzi la noi este fără precedent în istorie. S-au văzut desigur deblocări și licențieri de corp în masă, s-au văzut arestări și deportări, execuții etc., dar acolo unde erau două tabere care se războiau, sau acolo unde factorul suprem al unui stat era înlocuit prin altul. Era firesc ca bonapartiștii să fie urmăriți de Bourboni, care răsturnaseră pe Napoleon. Era, de asemenea, de înțeles ca după căderea țarului, revoluționarii să desființeze pe monarhiștii ruși etc. Dar este neauzit ca în această țară, sub același rege, pe care din fericire soarta ni l-a păstrat până acum, să fie urmăriți, arestați, epurați, licențiați etc. aceiași oameni care, acum câteva luni, se luptau și se jertfeau pentru el, și din care nici unul, nu a pregetat să răspundă la chemarea lui atunci când a înțeles să schimbe orientarea politicii noastre. Există o tendință care, din nenorocire, numai binele țării nu-l urmărește, de a demonetiza, de a bagateliza, ba mai mult de a prezenta ca vinovați pe aceia care timp de trei ani și-au făcut datoria, ca și când istoria s-ar fi oprit în loc la 22 iunie 1941 și nu și-ar fi reluat firul decât la 23 august din acest an, ca și când atunci, ca și acum, nu ne-am fi bătut pentru același mit - Regele nostru, și pentru același ideal - Țara noastră".

Cei mai devotați ostași ai țării umplu azi închisorile. Decorațiile care le împodobesc piepturile au fost conferite de același rege

„Regimurile trec - continua generalul Korne - dar permanențele rămân. Pentru aceste permanențe s-au jertfit și au suferit atâția dintre noi timp de trei ani de zile. Oare decorațiile care împodobesc piepturile atâtor bravi nu ne-au fost conferite de același rege care ne conduce destinele și azi? Oare sforțările supraomenești și atât de scump plătite care ne-au dus în Stepa Kalmucă și în Caucaz nu au constituit ele o epopee unică în istoria poporului român, indiferent de rezultat, indiferent de justificarea lor? Oare crezul nostru, atunci ca și acum, nu a fost el tot reîntregirea granițelor țării? Atunci, de ce roșim de ceea ce am făcut? Există vreun francez, fie el chiar comunist, care să se lepede de epopeea napoleoniană sau de secolul Regelui Soare? Există vreun rus astăzi care să se rușineze de epoca lui Petru cel Mare?".

În final, punea primului-ministru întrebarea extrem de dureroasă nu numai pentru corpul de comandă al armatei, ci pentru întreaga națiune română: „De ce umplu azi închisorile cei mai devotați ostași ai țării?".

Epurările și licențierile, arestările și vexațiunile, la care suntem supuși, nu au alt scop decât de a înlătura tot ceea ce neamul are mai curat și de încredere

Crezând sau sperând, în buna-credință a generalului Constantin Sănătescu, Radu Korne continua să i se adreseze: „Mult stimate domnule general. Mi-am permis să vă dezvălui adâncul sufletului meu pentru că am avut cinstea și fericirea să vă cunosc și pentru că am impresia că am cunoscut și sufletul domniei voastre. Ar fi păcat ca, contrar intențiunilor atât de curate pe care știm cu toții că le aveți, să se creeze o stare de spirit care ar putea să zdruncine din temelii atât armata cât și țara. Epurările și licențierile, astfel cum se procedează, arestările și vexațiunile, la care atâția dintre noi suntem supuși, nu au alt scop decât de a înlătura tot ceea ce neamul și regele au mai curat și de încredere în serviciul lor, pentru a face loc, în majoritatea cazurilor, celor care nu vor avea autoritatea și nici pregătirea să-i înlocuiască și care, conștient sau nu, vor săpa la temelie edificiul statului".

Știindu-l nevinovat, generalul Constantin Sănătescu a solicitat sovieticilor aprobarea privind eliberarea generalului Radu Korne (și altor câțiva). Fără succes însă!
Ca urmare, în primăvara anului 1945 (19 martie) a fost pus pe lista celor bănuiți de crime de război, imputându-i-se (14 mai) că a condus „o divizie blindată în Crimeea" (în realitate un detașament motomecanizat care i-a purtat numele), că a făcut „propagandă la radio", că a spus că „mareșalul Antonescu este cel mai destoinic ofițer din armata română" și că a făcut printre ofițeri „propagandă antisovietică".

Neputând dovedi aceste lucruri, acuzatorul public al Cabinetului 3 instrucție al Tribunalului Poporului, a decis (20 iunie) scoaterea sa de sub urmărire penală întrucât „faptele imputate nu sunt dovedite". Spre stupefacția tuturor, acuzatorul public șef Robescu a reținut actul de neurmărire și l-a repartizat „spre completarea cercetărilor" altui cabinet de instrucție. Căutându-se noi probe incriminatoare, la 24 martie 1948, i s-a percheziționat domiciliul pentru „a găsi material ce interesează ordinea publică și siguranța statului". În baza „corpurilor delicte găsite" :
- 1. Buletin de populație pe numele Constantinescu Petre Nicolae ;
- 2. Una agendă cu diferite notări;
- 3. Una notă spiritism;
- 4. Patrusprezece fotografii reprezentând oficialitățile germane la Berlin, împreună cu cel în cauză, în anul 1943) a fost arestat și depus la arestul Direcției Generale a Siguranței Statului, fiind acuzat de „uneltire contra siguranței statului". Apoi a fost închis la Jilava, unde starea sănătății sale s-a înrăutățit rapid, decedând la 28 aprilie 1949, la orele 13, la Spitalul central nr. 1 Văcărești, de „neoplasm pulmonar", așa cum consemnează documentul de deces.

Astfel și-a încheiat cariera și viața generalul Radu Korne, unul dintre cei mai competenți și apreciați comandanți ai armatei române, elogiat de toate comandamentele superioare române și germane, respectat și stimat de colegi și de subordonați.

Notă: Mai mult în: Alesandru Duțu, Florica Dobre, Drama generalilor, 1944-1964, Editura Enciclopedică, București, 1997. Subtitlurile au fost extrase din text.