Dacă ar fi să încadrăm într-un curent literar activitatea jurnalistică a lui Doru Dinu Glăvan, s-ar putea spune că e de natură realistă, mereu adaptabilă la exigențele unei societăți analitice; o experiență analitică la care președintele U.Z.P.R. apelează într-o notă de expresie estetică și cu o judecată de valoare motivațională. „Ștacheta” cerințelor jurnalistice este ridicată de însăși domnia sa, reșițean din elita șaizecistă, după cum afirmă într-un interviu: „Tot ceea ce am făcut a fost să fiu primul, iniţiatorul, susţinătorul şi chiar un bun sportiv de performanţă”. Și, iată, cum, în timp, standardele au fost respectate, tânărul Doru Dinu Glăvan, obținea, în anul 1960, una dintre cele mai mari medii pentru admitere la liceu, intrare care, însă, i-a fost refuzată (din cauza dosarului bunicilor săi, plecaţi în America din 1911!); în plus, a început să publice, la vârsta de 14 ani, în ziarele naționale pentru copii; răzbește prin intemperiile vremurilor și, la vârsta de 18 ani, ajunge colaborator la presa locală și regională; mai apoi, la 19 ani, devine corespondent al ziarului „Sportul popular”, respectiv  „Gazeta sporturilor”. Credem că acesta este punctul din care destinul lui Doru Dinu Glăvan se îndreaptă spre „chemarea” de a se „împlini” și a se „dărui” într-o profesie care „construiește” convingeri, promovează adevăruri fundamentale și înnobilează sensibilităţi umane: „jurnalismul de credință românească”; determinat și cunoscător al Istoriei, exprimă cu acuratețe și sensibilitate de expresie: „[…] Vorbesc de ceea ce au făcut jurnaliștii în acea perioadă interbelică, și chiar de dinaintea Primului Război Mondial, ca mai apoi să se organizeze în această uniune jurnaliștii care au fost promotorii Marii Uniri […].”  Un raționament fin apreciat și, în același timp, reflectând o sensibilitate aparte, o predilecție către voinţă și realizare în spiritul identificării naționale.

Doru Dinu Glăvan, crainicul copilăriei și adolescenței multora dintre contemporanii săi, cei care își amintesc de Postul național de radio, dar și de criticile sportive, publicate în presa scrisă, poate fi un „model” de urmat dacă luăm seama la ceea ce afirmă: „[…] înainte de anii 60 când şi copiii aveau serbările lor, iar eu eram crainic, la aproximativ 9-10 ani. Copil fiind, îmi aduc aminte că am participat la tot ceea ce a însemnat evenimente de genul acesta. Am dansat, am cântat, am luat premii naţionale şi am făcut sport, chiar şi atletism, obligat şi de faptul că am făcut un reumatism articular prematur.” Calitățile de crainic și reporter sportiv îi sunt unanim recunoscute și apreciate, drept pentru care Radio București îl acreditează pentru a transmite și a comenta Jocurile Balcanice, Campionatele și Cupele Europene dar și Mondiale de atletism, natație și gimnastică, Jocuri Olimpice de Iarnă (Sarajevo), și nu numai, pentru că vocea inconfundabilă a lui Doru Dinu Glăvan era auzită în Europa, Asia și Australia, într-o perfectă compatibilitate cu stări și emoții, răsfrânte din ardența trăirilor pe care doar corporalitatea cuvântului le poate transmite.

Fără a deveni stânjenitori, reiterăm doar „puncte” din destinul lui Doru Dinu Glăvan: inițiază la Reșița, în calitate de co-fondator Fundația Radio Caraș-Severin (1995); apoi, după o muncă de pregătire tenace desfășurată cu profesionalism, devine ctitorul postului Radio România Reșița, care primește statut oficial de post public local al Societății Române de Radiodifuziune, și se emite primul semnal în „eter” (1996); sub conducerea directorului Doru Dinu Glăvan, ziariștii postului Radio performează profesional; Radio Reșița (Radio Reșița - Semenic, Radio Reșița - Dragostea mea) ajunge cel mai important post regional de radio, cu cea mai mare audiență, acoperind un areal impresionant - județul Caraș-Severin și părți importante din județele limitrofe, teritoriile locuite de români în Voivodina și pe Valea Timocului; adresându-se unei populații de două milioane de locuitori, fără îndoială că și emisiunile se înmulțesc și se diversifică; se emite 24 de ore din 24; grila de programe este flexibilă și se adaptează mereu cerințelor și nevoilor ascultătorilor; reușește înființarea mai multor subredacții - studiouri (Poiana Rusca la 700 m altitudine, studioul „Roman” la Băile Herculane), chiar și în afara județului Caraș-Severin; încheie contracte de colaborare cu Radio Zrenjanin din Voivodina–Serbia și Radio Tlaxcala-Mexic; „Proiectul transfrontalier Phare CBC - Cuvântul fără frontiere” aduce drept beneficiu amenajarea unui Centru Multimedia pentru Europa Centrală și de Est; se transmit regulat emisiuni în limbile ucraineană, sârbă, maghiară, germană, rromani, croată, slovacă, cehă, după cum se reiterează și într-un articol din „Certitudinea” (18.08.2017, autor Zeno Fodor). Să spunem o „geografie” a identificării unui „edificiu” jurnalistic.

Activitatea lui Doru Dinu Glăvan este apreciată și în premii și distincții, diplome, colective și personale, precum Diploma de excelență și Distincția Culturală „Gheorghe Bulic”, acordate de Societatea Literar-Artistică Tibiscus - „în semn de profundă recunoștință pentru contribuția la păstrarea și afirmarea identității cultural-naționale a românilor din Serbia”; Premiul Internațional pentru Pace (International Peace Prize), acordat de Convenția Uniunii Culturale (United Cultural Convention), din Statele Unite ale Americii – „pentru rezultate remarcabile în întreaga activitate depusă în slujba societății”; Distincția Academiei Olimpice Române - „pentru promovarea Spiritului Olimpic”; titlul de Cetățean de Onoare al localității Uzdin din Voivodina-Serbia - „în semn de profundă recunoștință pentru colaborarea prietenoasă și benefică întru slujirea limbii, spiritului și a unirii cugetului umanist și românesc și pentru merite deosebite în promovarea valorilor localității Uzdin”; titlul de Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin. Mereu adaptat la „spiritul timpului”, răspunde cu abnegație oricăror „provocări” ale timpului social, istoric și cultural, în  limitele cotidianului și temporalității „specificului național”. 

Dacă ar fi să construim din cuvinte „portretul” omului de cultură, Doru Dinu Glăvan, am putea pleca de la conotația primului prenume, atât de bine ales de mult iubiții săi părinți, un „dor” împlinit și împlinitor în consubstanțialitatea jurnalismului și jurnalistului la „timpul” prezent, cu fulgurante viziuni pentru timpul „havuz”. Spunem asta, fără a intra în vreo filozofie blagiană, ori de alt fel, doar ca idee de „concept”, și în succesiunea de momente a dualului „a fi”. Optimismul vădit în blândețea și așezarea cu grijă a cuvântului rostit, în buna intenționalitate a rostuirii, în sens leeuweian –  „a alege, a acționa, a consimți”, devine „poetica” voinței lui Doru Dinu Glăvan. Credem că nu întâmplător, în hierofania cuvântului, cel de al doilea prenume al distinsului comentator are „menirea” de a se împlini și a împlini destine în marea „familie” a „jurnalismului românesc”. Este imperios a completa că în breasla pe care Doru Dinu Glăvan o conduce cu atâta dăruire sufletească, și spunem asta pentru că președintele acestei Uniuni a „învățat” din propriul destin că „vorba” nu e simplă mutaţie în cultural, fiecare membru activ „învață” să lucreze cu dăruire în „complexul cultural”, drept pentru care  baza proiectelor sale conturează una dintre „virtuțile” creștine: respectul faţă de valori „uitate”, precum bunul simţ; ataşamentul faţă de cei ce cred în forţa naţiunii române, preţuirea pentru conaţionalii ce duc o bătălie surdă, dură, necesară pentru o Românie care să ţină fruntea sus, și nu în „colbul” vremii; dragostea pentru „aproapele”, virtutea „prin care/ pentru care și în care sunt toate lucrurile”, împlinindu-se un „dat” al ființei. Finețea spiritului creator, eleganța vorbirii rostuite, completul rafinament intelectual, și, fără îndoială, „charisma” profesională sunt doar liniile directoare, să spunem, note de noblețe înnăscute, ori abilități distinctive din personalitatea jurnalistului și omului de redacție, Dinu Doru Glăvan.

Convinși că re-alegerea în funcția de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România este meritul ce i se cuvine; cu atât mai mult, dacă 1991 este atestat de către U.Z.P.R. ca ziarist profesionist, cu 21 de ani mai târziu, ca președinte al Uniunii, se adaugă starea de a se „frământa” pentru bunul mers al Uniunii, ceea ce a însemnat și înseamnă nu numai un număr considerabil de membrii, dar și „pedagogia” de a înființa filiale cu oameni de cultură prestigioși și de a gestiona cu o deosebită acuitate proiecte europene și activități care să performeze calități și „destine” literare și jurnalistice. Fără îndoială că predilecția pentru presa militară tot aici, sub „marca” U.Z.P.R., își are ecou, pentru că președintele Dinu Doru Glăvan a văzut (și pe drept) că jurnaliștii militari „sunt bine instruiţi atât profesional, cât şi din punct de vedere al ataşamentului faţă de ţară”, după cum domnia sa mărturisea, într-o împrejurare.

O gândire profund jurnalistică și o filozofie de viață impresionantă, pe care Doru Dinu Glăvan o dovedește, împlinesc „misiunea” și „viziunea” Uniunii; buna desfășurare a activităţilor cultural-jurnalistice înnobilează caractere, în spiritul înţelepciunii, prieteniei și înţelegerii. Nobleței de suflet și dorinței de a se pune în „slujba” semenilor (afirmăm încredințați de acest fapt), se datorează colaborările foarte bune și cu ziarişti români, aflaţi în străinătate, pe de o parte, iar pe de alta, Statutului pe care UZPR îl are în contemporaneitate. Considerăm nimerit să trecem în „revistă” doar câteva legături pe care le-a stabilit dincolo de țară și de peste ocean, cum ar fi Australia, SUA, Canada; ori o filială de la Giurgiu care ar trebui să aparţină ziariştilor români din Bulgaria, dar acolo nu sunt prea mulţi; apoi, Serbia, unde la Pancevo este Casa de Editură Libertatea, cu publicaţiile Revista Tineretului, Bucuria Copiilor, Revista Lumina; Gyula, în Ungaria, unde o publicaţie apare în limba română, săptămânal; Szeged, cu ziarişti membrii ai U.Z.P.R.; Ucraina, cu un Centru de Presă, multietnic, la Ujhorod; la Graz, în Austria, un post multietnic, intitulat «Helsinki»; Chişinău, o filială cu numeroşi membrii. Implicat, documentat și chiar discret, mesager de cuvânt jurnalistic, argumentat, Dinu Doru Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, reușește o eficiență riguroasă și de bun augur în complexitatea muncii desfășurate.

Dacă atunci, în anii 90 și mai apoi, sloganul „Radio Reşiţa, Dragostea Mea!” era rostit cu „credința” de profesie, azi, sfatul președintelui Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pentru tinerii jurnaliști are limpezimea unei filozofii de viață demnă de o profesiune de credință: „Să citească mult, să învețe mult, să cunoască bine limba română, să studieze probleme juridice de viață, nu în sensul de a face Dreptul, chiar dacă în perioada interbelică prima condiție al unui jurnalist era să facă Științe juridice ca să poată să fie un jurnalist de necombătut. De asemenea, foarte important, să aibă o filosofie a vieții, să fie bătăios și, pe cât posibil, cinstit.” Alături de personalităţi marcante, agenţii de presă, publicaţii, posturi de radio şi televiziune din România, Doru Dinu Glăvan deține un manageriat devotat, prin care a evoluat gazetăria, în general, și publicațiile ziaristice, în special, un „nume” care se înscrie în Istoria presei și culturii româneşti. 

Deloc întâmplător, „Seratele” culturale – „Eminescu, jurnalistul” -, de fiecare dată, cu regal de poezie, muzică, istorie, cu invitați de renume, scriitori, poeți, jurnaliști și iubitori de artă și cultură - s-au deschis și datorită predilecției lui Doru Dinu Glăvan pentru filologie jurnalistică; simte ca o datorie de onoare să fie organizate „Seratele …”, in memoriam „Eminescu - ziaristul și jurnalistul român”, afirmând că „[…] noi, UZPR.-ul îl luăm ca model! […] Noi, U.Z.P.R.-ul, realizăm multe întâlniri cu public. Nu sunt foarte numeroase, dar tendinţa este ca încet-încet să vină cât mai mulţi invitaţi. În cadrul acestor întâlniri noi solicităm consumatorului de presă să nu se cantoneze pe un post de radio, pe un post de televiziune sau pe presa on line, de pe telefon, ci să discearnă informaţia, să cearnă şi ei puţin ce e bun şi ce nu e bun”.  Doru Dinu Glăvan, fără îndoială, empatizează prin prisma principiilor de etică și estetică a „frumosului” românesc. 

Cu modestia ce-l caracterizează, președintele U.Z.P.R. consideră că rolul Uniunii este acela de a realiza coeziunea, unitatea breslei, de a aduce împreună jurnaliştii (apreciind că „în perioada interbelică, dar şi înainte, marii scriitori ai României au fost în proporţie de 80% jurnalişti”) şi a-i face să susţină lupta pentru păstrarea independenţei şi conştiinţei naţionale. Uniunea Ziariștilor Profesionişti din România, a cărui președinte este Doru Dinu Glăvan, optimist și cerebral, organizează concursuri de specialitate, cu tematici ancorate în Istoria literară și jurnalistică, cu jurați profesioniști și laureați merituoși, într-o colaborare de prestigiu cu instituții de radio și televiziune. Astfel că la ceas aniversar, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a mărturisit: „Este ceva extraordinar. Pentru o asemenea organizație, să împlinești 100 de ani înseamnă că trebuie să cinstești în primul rând ceea ce au făcut înaintașii tăi acum un secol. Și ce au făcut ei? Au fost promotorii Marii Uniri de la 1 Decembrie. […]”. Credem că în consubstanțialitatea convingerilor sale se poate „construi” un „portret de generație” ca o „poetică” a solidarității.

Decența profesiei și a „credinței” de profesie, impresionând prin familiaritatea cuvântului rostit în „rostuirea” jurnalisticii, dovedesc personalitatea marcantă a președintelui U.Z.P.R.; originalitatea „viziunii” și „misiunii”, pe care o onorează cu „harul” și prezenţa omului de radio și al presei scrise, îl determină să concluzioneze: „Este greu să te desparţi de această meserie extraordinar de frumoasă pe care am purtat-o cu onestitate şi decenţă şi am primit înapoi, prin intermediului radioului public, o binemeritată recunoştinţă din partea ascultătorilor. Deşi mă pensionez, voi rămâne o persoană activă, permanent cu sufletul şi gândul la radio”. Și „rămâne”, în fidelitatea mărturisirii publice, cu inconfundabila „voce” de crainic sportiv, asumat jurnalistic, emoționând și inspirând tânăra generație și, nu în ultimul rând, impulsionând „viața” jurnalistică, la timpul prezent, în context cultural, educațional și moral. Doru Dinu Glăvan, intelectualul complet și complex, se afirmă în Istoria culturală românească, în spiritualitatea europeană, ca un „destin” fascinant, alături de „destine” cu care, împreună, scrie istorie jurnalistică[1].

---------------------------------