(23 februarie 1929 - 28 iulie 2004)

S-a născut la 23 februarie 1929 la Corabia, judeţul Olt, fiu al soţilor Enache Georgescu şi al Filofteii; copilăria şi primii ani de şcoală i-a petrecut în localitatea natală. În urma concursului premianţilor din ţară, dintre care numai 40 au reuşit, s-a înscris la Colegiul Naţional „Niculae Filipescu" de la Mânăstirea Dealu - cunoscut şi ca Liceul Militar Predeal - pe care l-a absolvit în anul 1948. Între anii 1948 şi 1952 a urmat cursurile Facultăţii de Istorie la Universitatea din Bucureşti, care pe atunci purta numele lui C. I. Parhon. În perioada 1950-1952, încă înainte de absolvirea facultăţii, a fost preparator asistent, iar după susţinerea examenului de stat, la toate cele patru materii a obţinut calificativul „foarte bine" şi diploma de licenţă. A activat în cadrul universităţii ca: asistent (1952-1955), lector (1958-1960), conferenţiar (1960-1967) şi apoi ca profesor la facultăţile de filozofie, drept şi istorie. În perioada 1954-1956 a fost secretar ştiinţific la Institutul de Istorie a Partidului, de unde, din cauza modului său de gândire, care nu coincidea cu cel al directorului de atunci - M. Roller, personajul malefic al istoriografiei româneşti - a fost eliminat până la moartea acestuia. Între timp a ocupat funcţia de redactor la Editura Ştiinţifică din Bucureşti. A revenit la universitatea bucureşteană în anul 1958, ca profesor la Facultatea de Filozofie, fiind până în anul 1970 şi secretar ştiinţific la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice. Aici şi-a adus o importantă contribuţie la selecţionarea şi promovarea, dintre foştii studenţi, a tinerilor cercetători, reuşind să schimbe nu doar compoziţia necalificată a personalului ci şi orientarea de fond a institutului. În anul 1960 a susţinut teza de doctorat intitulată „Organizaţii antifasciste şi antirăzboinice" obţinând titlul de doctor în istorie, iar începând cu 1965 a îndeplinit şi calitatea de redactor şef la revista „Anale de istorie".

1966 şi 1967 au fost anii în care profesorul Titu Georgescu a mers pentru specializare în Franţa, la Sorbona, prilej pe care l-a valorificat în scopul cercetării dosarelor Arhivelor Franţei şi a depistării a peste şase sute de documente privind istoria modernă a românilor (acestea fiind cuprinse ulterior în paginile unui volum). Alături de un grup de tineri cercetători, Titu Georgescu a iniţiat apariţia, în anul 1967, a revistei „Magazin Istoric" pe care a condus-o până la finele anului 1970 când, pentru calităţile sale dar şi pentru substanţiala contribuţie adusă la înfiinţarea Universităţii din Craiova, a fost numit rector al acesteia, unde, în cadrul Facultăţii de Istorie a predat istoria contemporană a României. Concomitent a continuat şi predarea cursurilor la Universitatea din Bucureşti. Recunoscându-i-se înalta competenţă şi vastele cunoştinţe în domeniul istoriei, în anul 1972 profesorului Titu Georgescu i-a fost acordat titlul de doctor docent, poziţie care i-a permis ulterior îndrumarea ştiinţifică şi conducerea lucrărilor pentru doctorat a peste patruzeci de doctoranzi, atât din ţară cât şi din afara ei (Grecia, Iordania, Japonia, Egipt, Israel, Iran şi Bangladesh). Începând cu 1975 a ocupat postul de prorector la Universitatea din Bucureşti, până în anul 1981, când, bănuit că ar fi fost implicat în mişcarea transcedentală s-a dispus îndepărtarea sa din această funcţie. În continuare, a activat ca profesor la Facultatea de Istorie-Filozofie a Universităţii din Bucureşti, până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Profesorul Titu Georgescu a fost iniţiatorul cursului „Probleme fundamentale ale istoriei patriei" - curs predat la insistenţele sale începând cu 1976 în toate instituţiile de învăţământ superior din ţară - dar şi altele cum ar fi „România în cel de-al doilea război mondial - regimul de autoritate militară antonescian" sau „Istoria contemporană a României după 1944". Activitatea de coordonator, îndrumător ştiinţific pentru gradu I didactic, fiind o componentă a atribuţiilor profesionale, Titu Georgescu a concretizat-o în zeci de inspecţii efectuate, recomandând profesorilor îndeosebi abordarea tematicii monografiilor locale, cu predilecţie cele săteşti. A participat activ la congrese şi reuniuni internaţionale ale istoricilor, la sesiuni de comunicări ştiinţifice şi simpozioane în ţări ale Asiei, ale Africii şi ale Europei - în mod deosebit: Italia, Polonia, Franţa, Iugoslavia, Marea Britanie, Belgia, Spania, Portugalia, URSS, Bulgaria şi altele. A contribuit activ cu referate, comunicări şi intervenţii la dezbateri apreciate favorabil de auditoriu - în special cele cu referire la perioada modernă sau contemporană a istoriei. A fost prezent la principalele reuniuni ştiinţifice din capitala României şi din marile ei centre universitare, unde s-au dezbătut probleme de istorie. Numeroasele sale teze au sporit tezaurul ştiinţelor istorice, lucrările sale ocupând un spaţiu dens în bibliografia autohtonă, iar pe plan internaţional i s-a recunoscut ineditul multor afirmaţii susţinute cu argumente de necontestat. Unele studii i-au fost publicate în periodice din ţări europene: Franţa, Polonia, Italia, URSS, Austria, Germania, Bulgaria, Belgia şi altele.

Profesorul Titu Georgescu a fost membru în unele comisii mixte internaţionale de cercetare şi documentare istorică: româno-franceză, româno-germană, româno-italiană, româno-sârbă, româno-cehoslovacă, româno-sovietică şi vicepreşedinte în comisia româno-japoneză, poziţii care i-au prilejuit apărarea cu ardoare a punctului de vedere românesc. Pe lângă participarea la sesiuni ştiinţifice internaţionale, profesorul Titu Georgescu a stabilit şi întreţinut legături cu o serie de istorici prestigioşi, cu care a colaborat în domeniul cultural-ştiinţific, reuşind, sub această formă penetrarea zidului de necunoaştere şi popularizarea dincolo de hotarele României a adevărurilor istoriei românilor. Printre aceştia se regăsesc: acad. prof. Maurice Baumont, prof. Henry Batovsky, prof. I. Mintz, prof. E. Frassatti, Jaque de Launay, Roger Gheysens şi alţii. În acest sens, cu ani în urmă, într-un interviu acordat revistei Viaţa Studenţească, profesorul Titu Georgescu afirma: „...Cercetările mele s-au îndreptat spre căutarea sensului adevărului istoric, în raport cu devenirea noastră, cu prezentul epocii noastre, cu viitorul ei... Istoricii români trebuie să susţină afirmarea adevărului privind şi prezentul trecutul nostru, astfel încât atunci când istoricii din alte ţări se vor întâlni cu malformaţii în tratarea istoriei noastre - născute din necunoaştere sau rea intenţie - să ştie care este punctul de vedere al istoriografiei româneşti şi să mai ştie că are la dispoziţie materialele cuvenite pentru o interpretare corectă... "

În anul 1994 a fost invitat să contribuie cu un studiu în lucrarea istoricului german Helmut Heiber, intitulată The Weimar Republic, iar în 1995 a fost invitat special al Uniunii Culturale a Albanezilor din România la acţiunea „400 de ani de atestare documentară a albanezilor pe teritoriul României". Tot ca o recunoaştere a impresionantei operei şi a statului ştiinţific al profesorului, American Biographical Institute l-a înştiinţat, felicitându-l, că a fost selecţionat pentru a face parte din a patra ediţie a prestigioasei lucrări „Five hundred Leaders of Influence". A proiectat şi realizat două colecţii de carte: „Mica Bibliotecă de istorie" - (1969) şi „Evocări" - (1979), acestea cuprinzând zeci de monografii şi biografii. În calitate de cadru didactic, profesorul Titu Georgescu a întocmit cursuri universitare personale, pe teme de istorie modernă şi contemporană: „Istoria modernă şi contemporană a României între 1848 şi 1948"- Tipografia Universităţii Craiova, 1973, „Prelegeri de istorie a Patriei" - Tipografia Universităţii Bucureşti, 1978 şi „România după 1944", „România în istoria secolului XX", „Istoria românilor" cursuri universitare (colaborări), volume de documente rezultate din studiul arhivelor, culegeri de studii şi articole ale institutelor de istorie şi multe altele, peste 120 de studii şi comunicări publicate în revistele de specialitate. Din 1995 şi până în anul 2004, până în ultimele sale zile de existenţă, Titu Georgescu a profesat la Universitatea „Spiru Haret", mai întâi ca şef de catedră la Bucureşti, apoi ca secretar ştiinţific la Râmnicu-Vâlcea. În ultimii ani de viaţă, a prezentat o serie de referate la sesiuni ştiinţifice organizate în capitală, în ţară şi la comunicările sesiunilor ştiinţifice ale Fundaţiei „România de Mâine" prin Universitatea „Spiru Haret", colaborând la diverse alte activităţi ştiinţifice desfăşurate. Patriot autentic respirând cu întreaga sa fiinţă românismul, pe care l-a cultivat cu abilitate şi perseverenţă, dar şi apărându-l cu temeinicie şi inteligenţă, prin toate demersurile sale filozofice şi scriitoriceşti, profesorul Titu Georegescu a rămas

Dintre aspiraţiile marelui intelectual nu au lipsit: „Solidaritatea intelectualităţii româneşti de peste hotare, pentru apărarea României, consolidarea unui front al istoricilor români pentru o prezenţă permanentă şi foarte activă în promovarea adevărului despre istoria noastră, în toate ţările lumii, răspunderea sporită a fiecăruia dintre noi, tineri şi vârstnici, la datoria de conştiinţă ce ne revine în propăşirea ţării şi afirmarea locului ei în lume, antrenarea marelui potenţial al intelectualităţii din «provincie» la abordarea şi rezolvarea acutelor probleme ale societăţii româneşti, stăvilirea nonpatriotismului cultivat de românii de peste hotare şi de către iresponsabilii din ţară, afirmarea activă a virtuţilor naţionale ale poporului român şi nu în ultimul rând, antrenarea intelectualităţii satului românesc - profesori, medici, preoţi, ingineri - la programe strategice de dezvoltare a culturii şi de creştere a răspunderii naţionale." Victimă a unei maladii necruţătoare, profesorul doctor docent Titu Georgescu, om de ştiinţă, dar mai ales OM în sensul cel mai înalt al cuvântului, a trecut la cele veşnice la 28 iulie 2004, spre regretul unanim al tuturor celor care l-au cunoscut şi i-au apreciat opera. Dintre aceştia, nu puţini au fost cei careşi-au exprimat deschis întreaga gratitudine faţă de cel ce le-a fost dascăl, îndrumător şi colaborator nepreţuit. Dintre numeroasele şi preţuitele sale cugetări merită menţionate câteva orientate spre preferinţa principală a profesorului - istoria: „ Adevărul pur şi simplu? Adevărul nu a fost niciodată pur şi mai ales simplu!" - „Necunoaşterea trecutului înceţoşează viitorul - Cea mai corectă instanţă este istoria. Ea nu iartă !"

Lucrări publicate

- Titu Georgescu şi G.Marcu. POTEMKINIŞTII ÎN ROMÂNIA. Bucureşti: Ed.ESPL Bucureşti, 1955, 208p
- Titu Georgescu şi L.Fodor. RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN VALEA GHIMEŞULUI. Bucureşti: Ed.politică, 1960, 157p
- Titu Georgescu. ILIE CRISTEA. Bucureşti, Ed.Politică, 1961,142p
- Titu Georgescu. DE LA GREVA GENERALĂ LA CREAREA P. C. R. Bucureşti: Ed.Ştiinţifică, 1962, 208p
- Titu Georgescu. NICOLAE IORGA ÎMPOTRIVA HITLERISMULUI. Bucureşti: Ed.Ştiinţifică, 1966, 247p
- Titu Georgescu. INTELECTUALII ANTIFASCIŞTI ÎN PUBLICISTICA ROMÂNEASCĂ. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică, 1967, 420p
- Titu Georgescu . MĂRTURII FRANCEZE DESPRE 1848 ÎN ŢĂRILE ROMÂNE (documente inedite depistate în Arhivele Franţei). Bucureşti: Ed. Ştiinţifică,1967, 291p
- Titu Georgescu (colaborare). TRATAT DE ISTORIE A ROMÂNILOR – (1918-1944) vol VI. Bucureşti: Ed.Academiei RSR, 1968
- Titu Georgescu. CTITORI DE ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ. Bucureşti: Ed.Didactică şi Pedagogică, 1971, 316p
- Titu Georgescu. DE LA REVOLUŢIONARII DEMOCRAŢI. Bucureşti: Ed. Politică, 1971, 244p
- Titu Georgescu. INTELECTUALII ŞI RĂSCOALA DIN 1907. Craiova: Ed.Scrisul Românesc, 1971, 183p
- Titu Georgescu. ÎNTRE DOUĂ REVOLUŢII. Craiova: Ed.Scrisul Românesc, 1972, 412p
- Titu Georgescu (coautor). ISTORIA CRAIOVEI. Ed. Scrisul Românesc, 1975, 292p
- Titu Georgescu. ARGUMENTE ALE ISTORIEI PENTRU O NOUĂ ORDINE INTERNAŢIONALĂ. Bucureşti: Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977, 322p
- Titu Georgescu (coautor). ENCICLOPEDIA ISTORIOGRAFIEI ROMÂNEŞTI. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978, 470p
- Titu Georgescu. A CONCIS HISTORY OF ROMANIA. Bucureşti: Ed.Enciclopedică, 1980, 188p
- Titu Georgescu. PROGRESS AND REVOLUTION IN THE TRADITION OF THE ROMANIAN PEOPLE 1848- 1971. Bucureşti: Ed. Meridiane, 1971, 132p
- Titu Georgescu. ROMANIA ÎNTRE YALTA ŞI MALTA. Bucureşti: Ed. ŞANSA, 1993, 320p
- Titu Georgescu. ROMANIA ÎN ISTORIA EUROPEI. Bucureşti: Ed.Reporter, 1997, 310p
- Titu Georgescu. ISTORIA ROMÂNILOR. Bucureşti: Ed.Fundaţiei România de Mâine, 1997, 412p
- Titu Georgescu. SENTINŢĂ - poezii. Bucureşti: Ed. Reporter, 1998, 211p
- Titu Georgescu. TOT UN FEL DE ISTORIE vol. I. Râmnicu-Vâlcea: Ed. Conphys, 2001, 598p
- Titu Georgescu. TOT UN FEL DE ISTORIE vol.II. Râmnicu-Vâlcea: Ed. Conphys, 2002, 636p
- Titu Georgescu. TOT UN FEL DE ISTORIE vol. III. Râmnicu-Vâlcea: ed. Conphys, 2004, 485p

În domeniul publicistic a colaborat cu reviste de specialitate, cu precădere „Anale de istorie" şi „Studii", reviste de istorie şi reviste periodice ale unor localităţi ale ţării şi a fost coordonator, coautor, colaborator la 24 compendii, volume de documente, enciclopedii şi monografii. Profesorul Titu Georgescua îndrăgit Râmnicu-Vâlcea, al cărui fiu adoptiv a devenit, atât prin căsătorie cât şi prin practicarea profesiei şi a rolului său de mentor spiritual al corpului didactic vâlcean, vreme de peste patru decenii. Vâlcenii, de altfel au ştiut, poate mai mult decât alţii, să aprecieze competenţa şi obiectivitatea vederilor sale, demnitatea, patriotismul şi nu în ultimul rând generozitatea, cinstindu-l cum se cuvine. La împlinirea vârstei de 75 de ani, chiar împotriva modestiei duse dincolo de limite a profesorului, a fost sărbătorit de către „Fundaţia România de Mâine" şi Universitatea „Spiru Haret", printr-o impresionantă manifestare omagială. Ca semn de preţuire, la 30 aprilie 2004, Consiliul Municipal şi Primăria din Râmnicu-Vâlcea i-au acordat, titlul de Cetăţean de Onoare al Râmnicului. De asemenea, o serie de instituţii culturale şi-au exprimat consideraţia faţă de marele savant, acordându-i nenumărate distincţii: pentru „Valoroasa activitate ştiinţifică pusă în slujba cunoaşterii istoriei românilor şi pentru contribuţia excepţională la dezvoltarea învăţământului şi a culturii naţionale", „Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de viaţă şi a 54 de ani de activitate ştiinţifică şi didactică, distinsă personalitate a învăţământului universitar românesc, cercetător neobosit al istoriei noastre, autor a numeroase lucrări de specialitate, pentru studierea problemelor fundamentale ale istoriei patriei", „Pentru înalta valoare a operei ştiinţifice, pentru contribuţia excepţională la dezvoltarea învăţământului universitar, pentru merite deosebite în promovarea spiritualităţii româneşti, cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani", „Pentru merite deosebite în domeniul istoriei, al învăţământului şi al culturii cu ocazia celei de a 75-a aniversări"...

Desigur, aceste acte de apreciere şi de recunoaştere a meritelor, se adaugă unui lung şir de înalte distincţii de care a bine-meritat profesorul Titu Georgescu, dintre care, Premiul Academiei Române acordat în anul 1977, Ordinul Meritul Cultural, Ordinul Muncii, Meritul ştiinţific (sunt doar câteva dintre cele pe care, în marea sa modestie le-a amintit)., Membru marcant al istoriografiei româneşti şi distinsă personalitate a vieţii academice, puternic ancorat în actualitatea românească, profesorul Titu Georgescu şi-a investit preponderent timpul şi energia în direcţia cercetării adevărului istoric, a premiselor necesare constituirii unui spaţiu educaţional autentic şi al cercetării ştiinţifice. A fost unul din marii cărturari români care au contribuit substanţial, prin creaţia sa, la progresul ştiinţei româneşti. În cei 75 de ani de viaţă şi peste o jumătate de veac de activitate didactică şi ştiinţifică, a avut prilejul – pe care l-a folosit integral - să creeze o operă vastă, cu substanţă perenă, cercetând, analizând şi, după caz, combătând cu argumente idei şi date istorice ce fuseseră puse în circulaţie de impostori, de neprieteni ai românilor. Depăşind desele obstacole inerente, a contribuit cu succes la repunerea în lumină a adevărului istoric şi la formarea de istorici şi cercetători de pe pe tot cuprinsul ţării, nu numai prin activitatea desfăşurată la catedră, dar şi prin munca de cercetare concretă a arhivelor, a muzeelor sau prin studii sociologice. A îndrumat şi sprijinit tinerii în asimilarea metodologiei şi a tehnicii cercetării ştiinţifice pentru a-şi putea valorifica investigaţiile şi constatările, facilitând publicarea acestora în diversele apariţii editoriale pe care profesorul Titu Georgescu le-a păstorit, în calitate de secretar ştiinţific la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice din Bucureşti, ca redactor şef al revistei „Anale de Istorie", ca fondator şi îndrumător ştiinţific la „Magazin istoric".

Consistenţa şi claritatea discursului, preocuparea autentică şi constantă pentru înnoire a scos în evidenţă, odată în plus, vigoarea maturităţii sale ştiinţifice, şi tinereţea unei minţi fascinate de inovare, ca cercetător. Impresionanta sa experienţă în domeniul istoriei l-a condus la ideea pe care a cultivat-o şi a aplicat-o: „Istoria nu mai poate fi scrisă după vechile canoane ale secolului XIX şi XX. Nu aglomerarea de tale quale de fapte istorice, nu înmagazinarea detaliilor şi nici însuşirea cronologică a datelor, evenimentelor trecutului. Valorile care rezultă din cercetarea trecutului, cu învăţămintele, concluziile trase sunt cele care conferă finalitate unei opere istorice, cu mesaj creator şi astfel istoria este şi ştiinţă". Colegii de breaslă şi studenţii au ştiut să-i aprecieze şi să valorifice alesele sale însuşiri de dascăl, pasiunea pentru cunoaşterea şi cultivarea valorilor fundamentale ale istoriei poporului român, spiritul analitic în interpretarea izvoarelor istorice, temeinicia în argumentarea principiilor proprii, respectul faţă de adevăr şi eleganţa stilului, toate acestea caracterizând întreaga operă istoriografică a profesorului universitar doctor docent Titu Georgescu.