Doctor în Psihosociologie şi comunicare
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti
Membru fondator al Asociaţiei Naţionale a Detectivilor din România
Nicolae, primul dintre cei doi copii ai ţăranilor ortodocşi Constantina şi Constantin Rotaru, se naşte în satul Glâmbocata, al comunei argeşene Leordeni, la 28 martie 1950. Cei şapte ani de acasă şi cei care au urmat până în 1965 îi petrece în cătunul Valea Seacă - nemurit în scrierile ulterioare - isprăvind cursurile „Şcolii elementare de opt ani, Glâmbocata", ca premiant. Între anii 1966–1969 urmează cursurile Liceului „Vladimir Streinu" din Găeşti, secţia real, unde-i găsim semnătura în paginile revistei şcolare „Cerc", devenită „Trimestre". Urmează Şcoala Militară de ofiţeri activi de transmisiuni, Sibiu, unde îndeplineşte funcţia de secretar general de redacţie al revistei „Gânduri ostăşeşti" a Şcolii militare „Nicolae Bălcescu" şi înfiinţează (redactor-şef) revista „Anotimpuri" a Şcolii militare. Între anii 1973-1975 activează ca locotenent, comandant de pluton la unitatea Trupelor de Securitate din Câmpina şi corespondent al publicaţiilor centrale ale M.A.I.. În 1974 s-a căsătorit cu profesoara Zoe Ioniţă, care, ulterior, va deveni cadru demilitarizat, tot la Interne. Până în 1979 îndeplineşte diferite funcţii de comandă, ca ofiţer de transmisiuni în unităţi militare bucureştene. În 1976 i se naşte unicul fiu, Radu-Constantin, care va ajunge ofiţer de poliţie, iar în 1978 debutează cu poezie în SLAST. Urmează cursurile Facultăţii Arme - specialitatea transmisiuni, în cadrul Academiei Militare Bucureşti, iar în anul 1981 este avansat căpitan. Câştigă concursul de debut editorial cu roman, la Editura „Eminescu" în 1982, iar în 1983 este atestat ziarist profesionist. Îndeplineşte funcţii de răspundere în Comandamentul de Armă, fiind singurul căpitan şef de secţie, printre colonei. Participă la două concursuri de debut editorial, pe care le câştigă: în 1984, la editura bucureşteană „Cartea Românească", cu poezie, iar în 1985, la editura timişoreană „Facla", cu proză scurtă. Este mutat la cerere ca redactor la hebdomadarul „În slujba patriei". Urmează, în perioada 1986-1990 cursurile Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti. În 1986 publică culegerea de proze militare „Semne de armă", iar în 1987 este avansat maior. Din 1988 până în 1998 ocupă succesiv funcţiile de redactor de rubrică, secretar general de redacţie, redactor-şef şi director al mensualului „Pentru Patrie", editat de M.I.. În ultimii ani a publicat unele cărţi ale căror manuscrise au aşteptat în zadar, înainte de 1989, prin rafturile editurilor ca „reţinute". Este titular de rubrică la mai multe publicaţii din Bucureşti şi provincie, tipărind proză umoristică, pamflete, epigrame, rebus, aforistică, editoriale, seriale, policier, proză rurală sau cu „epoleţi", poezie, cronică literar-artistică, interviuri, eseuri, desene, caricatură. Sprijină apariţia unor publicaţii ale structurilor de: Poliţie, Jandarmi, Grăniceri, Pompieri şi Arhive.
În 1990 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România şi în 1991 este ales în comitetul director al Uniunii Ziariştilor profesionişti. În 1994 primeşte gradul de colonel, iar în anul 1996 urmează Cursul postuniversitar de ziaristică. Între anii 1999–2000 redevine jandarm, îndeplinind funcţia de şef al Serviciului Tradiţii, Educaţie şi Sport reformat în Serviciul din Comandamentul de Armă. Continuă să scrie şi să publice, inclusiv manuale, lucrări de specialitate, premiate cu diferite prilejuri. A depăşit 25 de cărţi publicate şi a scris peste 1.000 de articole în circa 50 de periodice. Este redactor-şef la „Buletinul Jandarmeriei Române" şi al periodicelor „Semne de carte" şi „Start" precum şi al revistei de cultură „Civica", editate de Ministerul Administraţiei şi Internelor. 2002 este anul atestării sale ca lector universitar, activitate didactică în Şcoala de Aplicaţie pentru Ofiţeri a Jandarmeriei „Mihai Viteazul" din Capitală şi Şcoala de subofiţeri de jandarmi „Grigore Alexandru Ghica" din Drăgăşani. Premiat de Editura M.A.I. pentru iniţierea colecţiei de povestiri „Biblioteca Jandarmului". Membru al colegiului de redacţie sau editor senior al unor periodice din Bucureşti şi din provincie, între care Timpolis din Timişoara şi Amprenta de la Buzău. A publicat a 30-a carte de autor şi alte câteva în tandem ori în antologii. Susţine teza de doctorat cu titlul „Managementul comunicării în structurile militare", în cadrul Universităţii Bucureşti şi obţine titlul ştiinţific de doctor în Sociologie şi asistenţă socială, specialitatea Comunicare în anul 2003. Este titular al cursului de Comunicare educaţională la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza" din Capitală. Este numit şeful structurii de comunicare şi cultură a Jandarmeriei Române. 2004 a fost, pentru Nicolae Rotaru, un an cu semnificaţii aparte: sărbătorirea a 30 de ani de căsnicie şi a trei decenii şi jumătate de când a îmbrăcat uniforma militară. Nominalizat la premiul „Gl.c.a. Ion Sichitiu" pentru lucrarea „Criză şi dialog". Devine conferenţiar universitar şi depăşeşte numărul de 40 de volume publicate. În anul următor îşi încheie activitatea în rândul cadrelor permanente, pensionându-se din comandamentul de Armă şi trecând la catedră, ca dascăl civil la ANI. La împlinirea vârstei de 55 de ani primeşte, „Virtutea Militară în rang de Cavaler", „Ordinul Ziariştilor cl. I Aur" şi Diploma de Onoare a U.S.R., prilej cu care lansează trei romane rurale (inclusiv pe cel ce-a câştigat concursul de debut cu 20 de ani în urmă), cuprinse în „Trilogia de lut" din 2004, Ed. RAO. La aceeaşi editură apare şi Trilogia de foc, trei volume de versuri, lansate la Târgul Gaudeamus, unde a marcat ajungerea din urmă a numărului anilor, cu numărul cărţilor: 55! Este director al revistei Securitatea privată, redactor al periodicului Lumea detectivilor şi senior editor la hebdomadarul Săptămâna românească şi la mensualul Dor de Dor.
În 2006 apare al şaptelea tom al colecţiei de autor Biblioteca jandarmului şi încă trei cărţi de cercetare ştiinţifică în domeniul managementului organizaţional militar şi psihosociologiei comunicării în situaţii de criză. Participă la un grant internaţional privind gestiunea riscurilor. Scoate al cincilea tom (uni) al seriei de „Cartuşiere" (mov, roz, gri, bej) , precum şi o nouă Trilogie (de apă) care cuprinde volumele de versuri: Bucurii simple, Dispensă de a fi şi, ca o continuare unei plachete de poeme sexy, Poemele topleβ. A devenit bunic de băiat şi a depăşit al 60-lea volum de autor publicat, apărând, în Dicţionarul biografic al scriitorilor români. Primeşte legitimaţia 0013, de Detectiv Particular al A.N.D.R., Marele Premiu pentru poezie al revistei Dor de dor şi Premiul Editurii M.A.I. la Salonul de carte juridică, civică, poliţistă şi administrativă. În prezent activează cu calitatea de cadru didactic la Universitatea Hyperion (Teoria comunicării), tipăreşte (Omul din coşmar),colecţia Biblioteca Jandarmului, publică împreună cu un coleg volumul Informaţie şi metode, scoate un volum de prelegeri (Psi-comunicare), numărul cărţilor depăşind 60 de titluri. Dintre multiplele preocupări ale lui Nicolae Rotaru nu lipsesc: lectura, rebusul, numismatica, filatelia, şofatul, bricolajul, fotografia, catedra, desenul, drumeţia, patriotismul, facerea de bine, farsa, şi... masa de lucru.
CĂRŢI PUBLICATE
1. Statui de humă, poezie (vol. „9 poeţi"), Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1984 (red. Mircea Ciobanu)
2. Răstimpuri, proză scurtă (vol. „Gustul livezii"), Timişoara, Ed. Facla, 1985 (red. Ion Anghel)
3. Semne de armă, povestiri, Bucureşti, Ed. Militară, 1986 (red.Mariana Avanu)
4. Lumina zilei, proză scurtă, Timişoara, Ed. Facla, 1989 (red. Marcel Tolcea)
5. Front de inimi, povestiri, Bucureşti, Ed. Militară, 1991 (red. Firiţă Carp)
6. Petale de sidef, poezii pentru copii, Ed. Făt Frumos, 1991(prefaţă şi red. Ludovic Roman)
7. Destine arestate, povestiri, Bucureşti, Ed. Militară, 1993 (prefaţă Eugen Simion) (red. Firiţă Carp)
8. Moarte de probă, roman poliţist, Bucureşti,Ed. AMB, 1993 (red. Aurel Maria Baros)
9. Bârlogul teroriştilor, proză scurtă poliţistă, Bucureşti, Ed. M.I. 1995 (red. Claudiu Istrate)
10. Proprietarii de iluzii, proză scurtă, Galaţi, Ed. Porto Franco, 1996 (red. Constantin Vremuleţ)
11. Ultima dorinţă, roman poliţist, Bucureşti,Ed. Militară, 1996 (red. Firiţă Carp)
12. Criminal de elită, roman poliţist, Bucureşti, Ed. AMB, 1996 (redactor Aurel Maria Baros)
13. Muzeul muzelor, poezie, Bucureşti,Ed. Sagittarius, 1996 ( prefaţă Ghorghe Tomozei )(red. proprie)
14. Eternitate aproximativă, poezie, Bucureşti,Ed. Florile Dalbe, 1996 (pref. Ion Dodu Bălan) (red. proprie)
15. Emoţii cărunte, poezie, Bucureşti, Ed. Fiat lux, 1997 (prezentare şi red. Constantin Sorescu)
16. Alibiul inutil, roman poliţist, Bucureşti, Ed. Militară, 1997 (redactor Firiţă Carp)
17. Uitarea de mine, poezie, Timişoara, Ed. Helicon, 1998 (redactor Ioan I. Iancu)
18. Noaptea de apoi, nuvelă poliţistă, Bucureşti, Ed. Paco, 1999 (pref. Alexandru Piru) (red. Victor Achim)
19. Îngerii de oţel, roman, Bucureşti, Ed. RAO, 1999 (redactor Ovidiu Enculescu)
20. Amintirile unui terorist (Dosarul Romida), memorialistică, Timişoara,Ed. Timpolis, 1999 (red. Dan Bardaş)
21. Deceniul Secsy, poezii, Ed. Helicon, Timişoara,1999 (redactor Ioan I. Iancu)
22. Compendiu etic, eseistică, Bucureşti, Ed. M.I., 1999 (redactor Claudiu Istrate)
23. Aripi de hârtie, haiku-uri ( în patru limbi), Bucureşti, Ed. Ar-Thema, 2000 (red. proprie)
24. Cufăr de soldat, povestiri, Bucureşti, Ed. M.I., 2000 (prefaţă George Şovu) (red. Marian Nencescu)
25. Tandem liric, poezie, Bucureşti, Ed. Artprint, 2000 (prefaţă Mircea Micu) *(red. proprie)
26. Cartuşiera mov, publicistică, Timişoara, Ed. Timpolis, 2000 (pref. Doru Spătaru) (red. Melania Cincea)
27. În armura legii, povestiri, Bucureşti, Ed. M.I., 2001 (prefaţă George Arion) (red. Marian Nencescu)
28. Dincolo de Styx, proză scurtă, Bucureşti, Ed. RAO, 2001 (prezentare Victor Atanasiu) (red. C. Codiţă)
29. Paşii fără urmă, poezie, Bacău, Ed. Diagonal, 2001 (redactare proprie)
30 .Cartuşiera roz, publicistică, Bucureşti, Ed. M.I., 2002 (pref. Florentin Popescu) (red. Dana Mihalache)
31. Dincolo de ieri, povestiri, Bucureşti, Ed. M.I., 2002 (pref. D. R. Popescu) (red. Mariana Ciobănaş)
32. Picături de mir, aforisme, Bucureşti, Ed. Fd.Rev. Jandarmeriei, 2002 (pref. Marius Tupan) (red. proprie)
33. Frate cu dracul, roman poliţist, Bucureşti, Ed. Phobos, 2002 (redactor Ion Aramă)
34. Comunicarea în organizaţii militare, eseistică, Bucureşti, Ed. Tritonic, 2002, ed. II, 2005 (red. Mireille Rădoi)
35. Bis in idem, poezie, Buzău, Ed. Anastasia-Ina, 2002 (prefaţă Nicolae Dragoş)* (red. proprie)
36. Cartuşiera gri, publicistică, Bucureşti, Ed. RAO, 2003 (redactor Mioara Andrei)
37. Calea de mijloc, povestiri, Bucureşti, Ed. M.I., 2003 (pref. Corneliu Leu ) (red. Mariana Ciobănaş)
38. Viaţă expirată, poezie, Timişoara, Ed. Timpolis, 2003 (redactor Melania Cincea)
39. Criză şi dialog, eseistică, Bucureşti, Editura RAO, 2003 (prefaţă Ilie Bădescu) (red. Ioan Drăgan.)
40. Eroism de veghe, proză/poezie, Bucureşti, Ed. MAI, 2004 (pref. Ştefan Mitroi) (red. Mariana Ciobănaş)
41. Cartea picilor, poezii pentru copii, Bucureşti, Ed. Contrast, 2004 (redactor Maria Macovei)
42 Peniţa de bronz, poezii, Bucureşti, Ed. Apollon, 2004 (redactare proprie)
43. Cine, ce, cum, când, memorialistică, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Revista. Jandarmeriei, 2004 (prefaţă Constantin Bălăceanu-Stolnici) (red. proprie)
44. Cartuşiera bej, publicistică, Bucureşti, Ed. Detectiv, 2004 (prefaţă Fănuş Neagu) (red. proprie)
45. Răspântia, roman, Bucureşti, Ed. RAO, 2004 (Cartea întâi a Trilogiei de lut) (red. Ilieş Cîmpeanu)
46. Renaşteri, roman, Bucureşti, Ed. RAO, 2004 (Cartea a doua a Trilogiei de lut) (red. Ilieş Cîmpeanu)
47 Ruinele, roman, Bucureşti, Ed. RAO, 2004 (Cartea a treia a Trilogiei de lut) (red. Ilieş Cîmpeanu)
48. Linia de sosire, povestiri, Bucureşti, Ed. MAI, 2005 (prefaţă Paul Everac) (red. Mariana Ciobănaş)
49. Mirabile dictu (101 nemuritori), portrete literare, Bucureşti, Ed. Detectiv, 2005 (red. Firiţă Carp)
50. Carcera de oase, poezie, Bucureşti, Ed. RAO, 2005 (Tom 1, Trilogia de foc) (pref. Ion Rotaru) (red. Ilieş Cîmpeanu)
51. Istoria umbrei, poezie, Bucureşti, Ed. RAO, 2005 (Tom 2, Trilogia de foc) (pref. George Stanca) (red. Ilieş Cîmpeanu)
52. Fântâna de leac, poezie, Bucureşti, Ed. RAO, 2005 (Tom 3, Trilogia de foc) (pref. Nicolae Dan Fruntelată) (red. Ilieş Cîmpeanu)
53. Psi-leadership, eseistică, Bucureşti, Ed. ANI, 2005 (redactare proprie)
54. Rău de înălţime, rondeluri, Bucureşti, Ed. MAI, 2006 (pref. Radu Cârneci) (red. Mariana Ciobănaş)
55. Lider şi actant, eseistică, Bucureşti, Ed. ANI, 2006 (pref. Traian Liteanu) (redactare proprie)
56. Psi-management, eseistică, Bucureşti, Ed. ANI. 2006 (pref. Constantin Stoica) (redactare proprie)
57. Psi-sociologie, eseistică, Bucureşti, Ed. ANI, 2006, pref. Ioan Chiş) (redactare proprie)
58. Bucurii simple, poezie, Bucureşti, Ed. RAO, 2006, (Val 1, Trilogia de apă) ( red. Ilieş Cîmpeanu)
59 Dispensa de a fi, poezie, Bucureşti, Ed. RAO, 2006,(Val 2, Trilogia de apă) (red. Ilieş Cîmpeanu)
60. Poemele topleβ, poezie, Bucureşti, Ed. RAO, 2006, (Val 3, Trilogia de apă) (red. Ilieş Cîmpeanu)
61. Cartuşiera uni, publicistică, Bucureşti, Ed. Detectiv, 2006 (pref. Horia Gârbea), (red. Firiţă Carp)
62. Informaţie şi metode, Ed. ANI, Bucureşti, 2007 (pref. Gheorghe Toma) (red. proprie)**
63. Omul din coşmar, roman, Bucureşti, Ed. MAI, 2007 (pref. A. Titu Dumitrescu) (red. M. Ciobănaş)
64. Psi-comunicare, eseistică, Bucureşti, Ed. ANI, 2007 (pref. Cr. Fl. Popescu) (redactare proprie)
65. Cartuşiera fov, publicistică, Bucureşti, Ed. Detectiv, 2007 (pref. Vasile Ursache) (red. F. Carp)
66. Criză şi comunicare, eseistică, Bucureşti, Ed.Detectiv, (red. Firiţă Carp)***
67. Terra teribilă, fapt divers, Timişoara, Ed. Timpolis, 2007, (pref. D.T.Popa) (red. Melania Cincea)
68. Topul de hârtie, versuri, Ed.RAO, Bucureşti, 2007 (Inspiraţia primă, Trilogia de aer) (red. Ilieş Cîmpeanu)
69. Amor cu năbădăi, versuri, Bucureşti, Ed. RAO, 2007(Inspiraţia secundă, Trilogia de aer) ( red. Ilieş Cîmpeanu)
70. Polifem ceacâr,versuri, Bucureşti, Ed. RAO, 2007(Inspiraţia terţă, Trilogia de aer) ( red. Ilieş Cîmpeanu)
71. Al şaselea simţ, povestiri, Bucureşti, Ed. MIRA, 2008 (pref. Anghel Andreescu) (red. M.Ciobănaş)
72. Art management, eseistică, Bucureşti, Ed. ANI, 2008 (pref. Constantin Onişor) (red. Aura Aldescu)
73. Cartuşiera siv, publicistică, Bucureşti, Ed. Detectiv, 2008 (pref. Pavel Abraham) (red. Firiţă Carp)
74. Duhul zborului ,versuri, Bucueşti, Ed. RAO, 2008 (Vol. I Trilogia de duh) (red. Ilieş Cîmpeanu)
75. Duhul amorului, versuri, Bucureşti, Ed. RAO, 2008 (Vol. II Trilogia de duh) (red. Ilieş Cîmpeanu)
76. Duhul duelului, versuri, Bucureşti, Ed. RAO, 2008 (Vol. III Trilogia de duh) (red. Ilieş Cîmpeanu)
78. Psi-Securitate, eseistică, Bucureşti, Ed. ANI, 2008 (pref. Teodoru Ştefan)
79. Călimara cu tuş, publicistică, Bucureşti, Ed. ANI, 2009 (red. proprie)
80. Cartuşiera red, publicistică, Bucureşti, Ed. Detectiv, 2009 (postfaţă Petre Flueraşu)
81. Zodii de pământ, povestiri, Bucureşti, Ed. Detectiv, 2009 (red. Firiţă Carp)
62. Cine, ce, când, cum, autointerviu, Bucureşti, Ed. ANI, 2010
83. Communication, eseistică, Bucureşti, Ed. ANI, 2010
84. Conduc, ergo sum, eseistică, Bucureşti,Ed. ANI, 2010
N.B.
__ Cărţi didactice
* Cărţi scrise împreună cu Ilie Gorjan
** Volum realizat împreună cu Teodorul Ştefan
*** Tom alcătuit împreună cu Pavel Abraham
NOTE CRITICE
„...un prozator cu alese însuşiri (vigoare, culoare), stăpânit de demonul epicii, mărturisind la o adică generozitatea de a „strica" subiecte de roman sau de nuvelă în istorii de numai câteva pagini."
Gheorghe Tomozei
Gustul epicii, Luceafărul, 16 decembrie 1989)
„Nicolae Rotaru se apropie cu discreţie de faptul concret, rememorările sale sunt aidoma celor trăite de un personaj sau altul. De remarcat supleţea dialogului, unda amăruie de umor şi pofta autentică de a nara."
George Chirilă
Cartea cea nouă, Contemporanul, 10 martie 1990)
„Nicolae Rotaru stăpâneşte ştiinţa condensivă a faptelor, el decupând din povestirile sale adevărate felii de viaţă, dar nu o viaţă oarecare, ci una trăită cu intensitate şi dăruire, în care principiile morale sănătoase guvernează lumea satului."
Radu Vaida-Meltzer
„Lumina zilei", Pentru Patrie, 3 martie 1990)
„Autorul face un evident progres nu numai în arta naraţiunii, ci şi în cea a creionării unor personaje memorabile, creând o adevărată lume la viaţa căreia, citind, parcă am participa cu adevărat.(...) Iar dacă, totuşi, putem vorbi de un personaj unic, atunci acesta este acea mirifică lume a ostăşiei, unică şi inconfundabilă în măreţia ei, pe care autorul ştie să ne-o redea atât de veridic încât, uneori, ne simţim foarte aproape de eroii cărţii, uitând că suntem din afara ei."
Al. Piru
Cuvânt înainte la „Front de inimi", Ed. Militară, Bucureşti,1991
„E mare lucru să ştii să scrii versuri pentru copii! Nicolae Rotaru face o încercare temerară.(...)Poezia lui Nicolae Rotaru, simplă, curată, necesară, este o mică enciclopedie pentru preşcolari şi şcolari, un discurs liric despre universul imediat observabil. E o privire, deloc încruntată, în lumea plină de taine şi farmec a copilăriei."
Ludovic Roman
Cuvânt înainte la Petale de sidef, Ed. Făt Frumos, Bucureşti, 1991
„Sunt cazuri grave, unele senzaţionale, altele dezolante, pe care autorul le-a cunoscut direct sau le-a auzit de la alţii. Nu exclud şi posibilitatea ca el să le fi inventat pur şi simplu sau, mi plauzibil, pornind de la o întâmplare – cum se zice – adevărată, să fi brodat în jurul ei o mică naraţiune cu o morală explicită la urmă. Oricum, povestirile sale poliţieneşti (le spun aşa pentru a le deosebi de acelea, pur fictive, poliţiste) se referă la lumea românească de azi şi la multele ei istorii infracţionale, de la omor la adulter."
Eugen Simion
Între ficţiune şi anchetă socială, prefaţă la Destine arestate,
Ed. Militară, Bucureşti, 1993)
„Scriitorul şi gazetarul militar Nicolae Rotaru este un adevărat oştean şi patriot, dar şi analist social de anvergură, un condeier original, neobosit şi talentat, atât ca poet, cât şi ca prozator sau ziarist."
Octavian Goga
Discurs la lansarea cărţii „Bârlogul teroriştilor"
Ed. MI, Bucureşti, 1995)
„Tonele de cerneală scurse cu un fel de eroism din tocul reputatului scriitor (roman, poem, rondel, haiku, sonet, pastel, odă, madrigal, satiră, epigramă, memorialistică, eseistică, proză scurtă, publicistică - varietate şi valoare de care se teme chiar autorul) vorbesc despre faptul că ar avea înscris în codul genetic vocaţia, harul şi talentul, aliate, evident, experienţei de doctor în psiho-sociologie şi comunicare organizaţională. Nicolae Rotaru beneficiază de aprecierile multor congeneri sau cronicari literari remarcabili."
Maria Diana Popescu
revista Agero, Stuttgart
„Prozator captivant, înzestrat cu un remarcabil simţ al limbii şi spirit de observaţie, stăpân pe ştiinţa construcţiilor epice, publicist inteligent şi curajos, Nicolae Rotaru, admirabil arhitect de presă, este şi un poet autentic.( ...) E asemenea artei autentice şi artistului născut, uns cu harul divin."
Ion Dodu Bălan
„ Un poet înnăscut", prefaţă la Eternitate aproximativă
Ed. Sagittarius, Bucureşti, 1996)
„Recentul volum de versuri al Poetului Nicolae Rotaru devine o fâlfâire de păcat, dată fiind vijelia epicului poliţist şi social ( recte – romane şi nuvele), cu care ne-a obişnuit."
Sorin Ardeleanu
„Definiţii lirice sau inspiraţii de cariatide"
Ed.Semne, Braşov, iulie 1996)
„Fireşte, chinuit mereu de o mare forţă intelectuală corelativă, autorul, prin bogăţia interpretativă, prin originalitatea cutezătoare în gândire, prin exegezele extrem de originale cu care străfulgeră creaţia fiecărui evocat, realizează o creaţie de o subtilă intelectualitate şi de o bogăţie rafinată. Este un robust şi desăvârşit condeier, dotat cu un profund simţ al distilării valorilor omeneşti"
Dan Smântânescu
„Eternitate aproximativă", Poliţia Română
Bucureşti, septembrie 1996
„Intr-adevăr, Nicolae Rotaru construieşte cu dibăcie un univers numai de el trăit şi constatat la nivelul inimii, al dragostei pentru frumos şi bun, pentru i o anume intimitate interioară."
Petre Gheorghiu
„Invitaţie la poezie" Transporturile române
Bucureşti, octombrie 1996)
„Autorul pare un prizonier cu stiloul în coaste (care ziarist, mai ales conducător de publicaţie, cum e Nicolae Rotaru la revista „Pentru Patrie", nu e damnatul ştirii în defavoarea meditaţiei lirice sau a travaliului epic?), este un ţăran hotărât să lupte împotriva urbanizării, rămâne un clasic gata să rabde valurile (talazurile) de modernitate ce-l ameninţă."
Radu Nedelcu
„Iluzii ...false", Românul
Bucureşti, 13 octombrie 1996)
„Cărţile sunt scrise cu talent şi ne dezvăluie un autor ce se exprimă la fel de bine şi în versuri şi în proză."
Dan Vasilescu, Petre Crăciun
„Omul şi cărţile sale"
Argus, Ploieşti, octombrie 1996
„Mai cunoscut, aşadar, ca prozator decât ca poet, critica literară a sesizat în scrierile acestuia ştiinţa construcţiei epice, aspecte de viaţă inedite şi captivante, spiritul de observaţie „policier" şi, desigur, un remarcabil bun simţ al limbii."
Zenovie Cârlugea
„Eternitate aproximativă", Jurnalul poliţiei gorjene
Târgu Jiu, noiembrie 1996
„Temperament năvalnic, Nicolae Rotaru construieşte în scrierile sale anatomia unui suflet incandescent, dominat de furtuni de un lirism eruptiv."
Valentin Uban
„Donatorul de inimi", Pompierii români, noiembrie 1996
„Nicolae Rotaru a păşit în lumea literaturii câştigând trei concursuri de debut: roman (1982) la Ed. „Eminescu", versuri (1984) la Ed. „Cartea Românească" şi proză scurtă (1985) la Ed. „Facla".Astăzi (...) se arată cititorilor ca un om împăcat cu sine."
Ioan Romeo Roşiioru
Miscellanea, Viaţa românească, Bucureşti, Nr.7-8/1997
„Colonelul Nicolae Rotaru, directorul prestigioasei reviste Pentru Patrie şi, totodată, distinsul nostru coleg de condei, s-a dovedit a fi, pe lângă un sarcastic publicist, un sensibil şi apreciat poet şi prozator."
Melania Cincea
„Emoţii cărunte sau evocarea unei nostalgii..."
Timpolis, Timişoara, februarie 1998)
„Persoana poetului reprezintă etalonul liric, măsura tuturor lucrurilor. Aceasta constituie, poate, trăsătura definitorie a poetului cărunt, cu trese de colonel, care continuă să lucreze sârguincios pentru poezie şi Pentru Patrie.
Vasile Moldovan
„Eul – ca etalon liric" , Viaţa Armatei, mai, 1998
„Cu fiecare carte, Nicolae Rotaru păşeşte o treaptă pentru proiectatul său...templu.(...) Păstrându-şi stilul ludico-umoristic şi alerteţea relatării de suspans, colonelul Nicolae Rotaru îşi conduce personajele – poliţistul Ştefan Trucală, prezent şi în alte scrieri ale autorului, nu e decât un alter ego al romancierului – prin labirinturile şi neprevăzutul frontului nevăzut."
Dan Bardaş
„Un alibi util", Timpolis, Timişoara, august 1998
„Colaborator (fondator) al Românului, Nicolae Roatru este un longeviv combatant )pe frontul verbului ) pentru Patrie – prin jurământ (militar) şi vocaţie (civilă) de plaivaznic. Scoate cărţi foc cu foc, de parcă le-ar trage dintr-o carabină cu repetiţie. Povestiri, poezii, proză scurtă, roman, aforisme, pamflete.(...) Nicolae Rotaru – la fiecare recidivă lirico-epică – se dovedeşte, să-i folosim stilul, pentru breasla literară, un bun colonel al instituţiei Internelor, iar pentru cititorii cu epoleţi, un scriitor capabil al societăţii civile."
Ion Moise
Semnal, Românul, Bucureşti, august 1998
„Confratele Nicolae Rotaru a fost nevoit să părăsească timona revistei Pentru Patrie, redevenind jandarm. Arma secretă a colonelului condeier rămâne însă tot plaivasul."
Radu Apostol
Semnal, Cotidianul, Bucureşti, 30 septembrie 1998
„...ca întotdeauna, el trage cu siguranţă la ţintă, scurt şi necruţător."
Constantin Sorescu
Text coperte IV, la volumul Emoţii cărunte,
Ed. Fiat lux, Bucureşti, 1998
)
„Surprinde la ostaşul-condeier înregimentat în Jandarmeria Română, evoluţia în teatrul de operaţiuni literare pe un front larg. În condiţiile unei austerităţi de diferite feluri, apt combatantul Nicolae Rotaru îşi desfăşoară verbele şi metaforele pentru luptă, rapid şi curajos. În cărţile lui convieţuiesc criminalii şi duhovnicii, prostituatele şi asistentele medicale, poliţiştii şi florile, microbii şi spionii, câinii de rasă şi vrăbiile. Scriitorul e adeptul stilului fără stil. Iubeşte alerteţea şi umorul, jocul şi suspansul, concizia şi rigoarea. Cărţile lui nu sunt seifuri cu taine şi destine luxuriante, ci cutii cu utilităţi trecătoare, depozite de mână cu surprize şi recreaţii lirice. Nu-ţi trebuie chei, nici timp mult, nici cine ştie ce erudiţie să-l înţelegi şi să-l placi. E suficientă o oarecare curiozitate."
)
Mircea Sântimbreanu
„Un om cu...cărţi", Poliţia Română, septembrie 1999
„Fost director al revistei Pentru Patrie, licenţiat în ştiinţe militare şi jurnalism, fost ziarist în presa Ministerului de Interne, Nicolae Rotaru este mai de grabă cunoscut ca poet decât ca prozator. A câştigat trei concursuri de debut: roman, poezie şi proză scurtă. Volumele sale, publicate, toate, au titluri formate din treisprezece litere, număr însumat în numele său. Nicolae Rotaru este membru al Uniunii Scriitorilor.
Manuela Golea
„Îngerii de oţel" – Nicolae Rotaru, Ziua,
Bucureşti, 2 iulie 1999
„Bun ţintaş, rebusistul Nicolae Rotaru apasă fără menajamente pe trăgaci, convins că va fi un învingător, dacă nu în războiul de guerilă din jungla presei şi a tipăriturilor, măcar în încleştarea cu sine..."
Alexandru Păsărin
Un înger păzitor, Rebus, Bucureşti, mai 1999
„Recidivist notoriu, colegul nostru de condei şi tovarăşul de drum în slujba legii, Nicolae Rotaru reuşeşte să-şi menţină ceea ce cred că-l prinde cel mai bine – umorul,speranţa şi harul – indiferent că este nevoit să-mbrace sau să dezbrace uniforma, să urce sau să coboare scări, să respire în voie, aflat pe un vârf sau numai printr-un pai de trestie, găsindu-se într-un afund de ape translucide. Rămas un talentat homo ludens, colonelul (cu şanse de a-i fura limbii române bastonul de mareşal, cum observa nemuritorul Nichita, căruia condeierul i-a fost adesea în preajmă!) scoate carte după carte..."
Dan Inăndan
Îngeri păzitori la „Jandarm Libra"
Timpolis, Timişoara, iunnie 1999
„La cărţile sale de proză şi poezie vom întâlni pagini memorabile, demne de luat în seamă de orice antologator care voieşte să tipărească volume colective, şi nu numai aceştia, ci chiar editorii, care o fac cu garanţia unui scriitor total, stăpân pe cele mai frumoase mijloace de expresie. Dl. Nicolae Rotaru îşi priveşte în mod serios destinul de scriitor format la şcoala literaturii moderne..."
Ion Machidon
„ Emoţii cărunte", Amurg sentimental
Bucureşti, martie 1999
„Paradoxul seducător este, în situaţia lui Nicolae Rotaru, că orice spirit de frondă într-o exprimare estetică devine un anarhism imperator, cu bucurie acceptat în artă, tolerat cu nelinişte în viaţa socială. (...) Pragmatic, dar pentru trufaşii lumii artistice bucureştene, ignorat, dar de netalentaţi, publicat, dar de oameni de calitate, înţelegem acum, când împlineşte cincizeci de ani, s-a născut colonel şi poet. Prezenţa sa în interioritatea poeziei împlineşte douăzeci de ani, vechimea în Interne trebuie citită numai în cartea de muncă, prospeţimea de viaţă a acestui Lorca al jandarmeriei împlineşte cincizeci de ani. Alene şi-aproape, spiritul său este matur şi meritoriu."
Aurelian Titu Dumitrescu
Un Lorca al Poliţiei, Meridian
Târgu Jiu, 13 mai 2000
„Colonelul inginer Nicolae Rotaru, jandarm get-beget, jurnalist atestat, scriitor, şofer profesionist şi, ca să fac o glumă, terorist neprins încă, mai scoate o carte.(...) Nicolae Rotaru îşi urmăreşte destinul uman şi profesional în strânsă relaţie cu destinele cu care s-a intersectat din momentul selectării sale pentru viaţa cu epoleţi, când era încă elev la Liceul din Găeşti, cu o oprire insistentă la cumpăna dintre anii 1989-1990..."
Geo Călugăru
„Amintirile unui terorist", Revista Jandarmeriei
Bucureşti, ianuarie 2000)
„Ca să păstrăm mediul ostăşesc, se poate spune că jandarmul (de fapt inginer în branşa comunicaţiilor militare) Nicolae Rotaru trage (eficace şi ignorând austeritatea), din orice poziţie, carete după carte, articol după articol, construindu-şi, în paralel cu profesia de apartenent la instituţia „oamenilor de arme", făgaş pentru „exercitarea dreptului la pasiune". Când „pasiunea pasiunilor" sau hobby-ul incurabil" se referă la creaţia literară, autorul îşi ţese, cu dibăcie şi răbdare, adevărate dispozitive de luptă şi îşi pune în stare de beligeranţă verbele, soldaţii săi devotaţi, dând ultimatumuri tranşante muzelor".
George Şovu
„Start în...start", prefaţă la Cufăr de soldat
Ed. M.I., Bucureşti, 2000
„Despre Nicolae Rotaru, ca ucenic al verbului, vorbesc foarte grăitor faptele. De presă, editoriale, manageriale, ostăşeşti. E un om al faptelor, un pragmatic incurabil, un optimist contagios, un iubitor de oameni. Condeiul său de reporter s-a dovedit bine ascuţit (nu putea fi altfel decât ca şi mintea sa!), neînduplecat, tranşant, nereticent. A bătut la porţile cuvântului de timpuriu, dar afirmarea s-a produs la publicaţiile M.I., unde, în aproape 15 ani, a îndeplinit toate funcţiile, într-o ascensiune – managerială şi de popularitate – de invidiat. A fost primul ziarist militar ales în staff-ul U.Z.P. şi, pe drept cuvânt, a fost (este) considerat numbre one între ziariştii Internelor. Apreciat şi ca scriitor (poet, prozator, inclusiv de romane poliţiste, eseist, pamfletar, rebusist, dramaturg), fostul director al prestigioasei publicaţii „Pentru Patrie este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi autor a peste 25 de cărţi bine primite de public şi critica literară.(...)Arhitectul de reviste, creatorul de cărţi (inclusiv manuale sau tematici din domeniul managementului paideutic, educaţiei psiho-morale şi sociologiei comunicării), titularul de numeroase rubrici publicistice este un izvor de invidii, deşi e un munte vulcanic de bunătate a cărui lavă o reprezintă omenia, prieteşugul, solidaritatea, demnitatea, cinstea, credinţa, iubirea."
Doru Spătaru
Cuvânt înainte, la „Cartuşiera mov"
Ed. Timpolis, Timişoara, 2000
„Poet, eseist, prozator, făuritor de gazete, publicist redutabil, dl. Nicolae Rotaru (...), cândva, în tinereţe a îmbrăţişat meseria armelor. Armele sale preferate rămân, însă, cuvintele pe care domnia sa Nicolae al Rotarului le rosteşte după suflet, le mângâie, le vrăjeşte, le descântă cu artă rară şi când e mâhnit şi întristat foarte, le salvează de uitare şi moarte."
Gorge Chirilă
Nicolae Rotaru: Aripi de hârtie, Ecart
Bucureşti, ianuarie 2001
„Nicolae Rotaru, care s-a manifestat până acum mai mult ca poet, îşi demonstrează totuşi măsura talentului în proză..."
Victor Atanasiu
Text coperta IV, volumul „Dincolo de Styx"
Ed. RAO, Bucureşti, 2001)
„Fire comunicativă (doctor în Sociologia Comunicării), jovială, prietenoasă, Nicolae Rotaru nu poate fi încadrat în curente, nu i se pot stabili sorginţi sau descendenţe. În jurnalism a practicat orice (de la pamflet la interviu, de la reportaj la caricatură, de la editorial la rebus, de la portret la epigramă), în literatură încercând...doar poezia, proza scurtă, eseul, teatrul şi romanul. (...) textele (...) sunt adevărate probe de virtuozitate literară, în care coexistă fericit scriitura ludică şi naraţiunea dramatică, adică lumea contrastelor în care trăiesc şi acţionează profesioniştii iubirii de ţară şi apărătorii de lege care sunt eroii acestor scrieri inspirate exclusiv din mediul ostăşesc."
George Arion
„Comanda prevestitoare!, prefaţă la „În armura legii"
Ed. M.I., Bucureşti, 2001)
„Nicolae Rotaru, autor din 13 litere, cum îi place să se alinte, este un militar civil nu prea înalt de stat, un civil militar nu prea scurt în picioare, nu prea brunet, dar în nici un caz blond, un împătimit condeier ce trece prin lumea gazetărească şi literară, civilă şi militară, într-un pas de front atipic, niciodată calm, niciodată în goană, niciodată în pas de gâscă, sau de paradă, totdeauna copleşit de un surplus de informaţii, pe care nu le mărturiseşte decât metamorfozate în personaje, totdeauna amabil şi uşor distant, cum îi stă bine unui cetăţean cu două patimi ( era să apun patrii!) literare, una-n uniformă şi cu epoleţi, şi alta în hăinuţele lui Adam, cel de dinainte şi de după boroboaţa cu mărul năsărâmb, totdeauna un duşman al abuzurilor de uitare, totdeauna un ferment al memoriei corecte despre scris şi despre ţară...(...)Nicolae Rotaru a apărut cu volume, scrise în genuri diferite, în mai toate editurile principale din ţară. A condus revista „Pentru Patrie", ducând-o la tiraje astronomice, are o îndelungată experienţă gazetărească – fapt care ne dă garanţia unui succes în noul său demers cultural-artistic..."
Dumitru Radu Popescu
„Ce ne învaţă fericirile?"
prefaţă la „Dincolo de ieri", Ed. M. I., Bucureşti, 2002
„...Nicolae Rotaru, este poet, romancier şi împătimit publicist, un provocator şi un destabilizator al pieţei de carte (cum îl numeşte Mircea Sântimbreanu), un colonel superior al literelor române (Mircea Micu). Etichetările nu sunt de complezenţă, Nicolae Rotaru fiind unul dintre puţinii scriitori şi singurul militar!, care ne-a obişnuit cu o adevărată avalanşă editorială, sprijinită pe o tenacitate de excepţie şi o prolificitate pe măsură."
Gheorghe Mincă
„O carte ca un imn...", Amprenta , Buzău, iulie 2002
„Autor de cartuşiere, Nicolae Rotaru a dovedit că el însuşi este...o cartuşieră la ţinuta de campanie a literaturii române."
Vasile Ursache
„Frate cu dracu' „
Poliţia Română, Bucureşti, decembrie 2002)
„Nicolae Rotaru, scriitor cunoscut şi detector de serviciu la revista noastră, se dovedeşte a fi, cu fiecare carte, nu doar un om de cuvânt ci, dimpotrivă, un om de cuvinte. Diamantele lingvistice pe care le bijutereşte sunt tot atâtea dovezi ale strădaniilor neobositului condeier care, pare-se, a făcut contract cu vocabularul limbii române spre a-i explora şi exploata nemărginitele-i resurse. Scăpărările metaforice şi rostirile de duh, pe care autorul le risipeşte în pagini cu nonşalanţa marilor creatori, divulgă existenţa în spatele lor a unui travaliu greu şi de imaginat, darămite de susţinut."
Firiţă Carp
„Împuşcându-ne noaptea"
Lumea detectivilor, Bucureşti, Nr. 3/noiembre 2002
„Lumea lui Nicolae Rotaru se apropie mult de cea moromeţiană relansând conceptul de realism obiectivat de alte trepte temporale, dar veridic legitimat".
Victoria Milescu
Nicolae Rotaru," Dincolo de Styx"
Universul cărţii, Bucureşti, aprilie 2002
„Girat de palmaresul publicistic şi vechimea în tranşeele cuvântului, Nicolae Rotaru este un condei incisiv, sarcastic şi inconfundabil, care preface umorul şi satira în eficace arme de luptă contra stărilor de lucruri negative, un luptător tenace, talentat şi original, cu mijloace literar-jurnalistice, contra unor aritmii sociale, tare educaţionale şi slăbiciuni umane, indiferent de gradul ori poziţia ierarhică a făptaşilor aleşi să fie ţinta demersurilor sale epico-ludice, dar şi un sensibil observator social, capabil să emoţioneze şi să reconforteze psihic, prin subiecte de imediateţe, tratate cu savoare şi realism ori cu profundă şi inconfundabilă poezie, de pe poziţia omului se spirit, a comunicatorului profesionist şi, nu în ultimul rând, de pe cea a sociologului militar avizat."
Pavel Abraham
Text coperta IV la Cartuşiera roz
Ed. M.I., Bucureşti, 2002
„Trăgător de cartuşe publicistice – dacă ne-am lua după spusele sale din cartea Amintirile unui terorist, a tras şi cu muniţie adevărată în acel 1989 al schimbării de macaz ceauşist, dar a rămas, ca toţi actorii (regizorii , scenariştii acelui decembrie sângeros), nedovedit şi neprins – Nicolae Rotaru se vădeşte, cu fiecare carte apărută, un fenomen.(...) Aparent paradoxal, de parcă ar juca un rol pe o scenă, scriitorul în uniformă pendulează între starea elegiacă, pesimistă, melancolică şi cea corosivă, vulcanică, explozivă."
Florentin Popescu
Cartuşul de start, prefaţă la Cartuşiera roz
Ed. M.I. , Bucureşti, 2002)
„Îl ştiam ludic-vulcanic, dar şi sentimental-stenic, trăgător eficace, din orice poziţie, cu arma când secretă, când vizibilă, a versului. Îl ştiam ucenic la ctitorirea cine ştie cărui castel în Spania sau mănăstire în Argeş, asumându-şi, după spusele lui, soarta de colecţionar al cauzelor pierdute. Îl ştiam osârdiac în şantierele (foarte multe, vaste, îndrăzneţe) ale spiritului, nepregetând să-nceapă (şi să nu poată isprăvi, necum a tipări) zeci de cărţi, de la jurnal şi proză umoristică, la teatru şi haiku, de la roman şi enigmistică, la poezii pentru copii şi eseistică, de la epigramă şi pamflet, la povestire şi reportaj. Îl ştiam căuzaş al unei cariere care l-a asprit până la împietrire, stare din care, cum glumeşte el contagios, îi va fi foarte uşor să devină direct statuie."
Marius Tupan
Prefaţă la Picături de mir,
Ed. Fundaţiei „Revista Jandarmeriei", Bucureşti, 2002
„Ofiţer de carieră, Nicolae Rotaru nu este doar un veteran al armelor, ci şi al scrisului".
Corneliu Ciocan
„Paşii fără urmă ai lui Nicolae Rotaru"
Realitatea românească, Bucureşti, aprilie 2002
„Ca un prinţ de fum, poetul se vădeşte un meşter cioplitor de metaforă până la simplitatea perfectă. Când ludic, când obsecvios (...) devine un explorator al penumbrei şi al răcorilor metafizice."
Rodian Drăgoi
Amurg sentimental, Bucureşti, martie 2002
„Prolific şi original, curajos şi ludic, talentat şi onest, el n-a fost preferatul boemei literare, nici răsfăţatul criticii fie datorită apartenenţei la o instituţie „odioasă", fie din cauza asumării unei cvasi-singurătăţi mai puţin eclatante, dar oricum creatoare.(...) De fapt, luând-o înaintea comandanţilor săi, cu prilejul unor lansări de carte, confraţii din breasla fără epoleţi l-au avansat general al literaturii. Dar sunt convins că el, atât de ocupat cu scrisul de dimineaţa până noaptea, nu mai are vreme să ţină la ierarhii convenţionale date de statutul militar".
Corneliu Leu
Cuvânt de deschidere la Calea de mijloc
Ed. M.I, Bucureşti, 2003
„Un zelos gradat liric este Nicolae Rotaru, fost director al mensualului M.I. „Pentru Patrie", lucrator în presa M.I. între 1983-1998, recomandat cu generozitate eroic-etilică de Nichita Stanescu: „Ostean al limbii romane cu şanse de a-i fura bastonul de mareşal".
Radu Tudor Ciornei
www.agonia.net, 09.04.2003
„M-a încântat pitorescul lumii sale ţărăneşti şi verbul acid al autorului. Vremea şi vremurile ne-au îndepărtat, dar Nicolae Rotaru nu a urcat în acest timp doar treptele ierarhiei militare, ci şi pe cele ale Olimpului literar. Dacă nu mi-aş fi dat seama de talentul său extraordinar, aş fi putut să-l suspectez pe colonelul Nicolae Rotaru că, în loc de instrucţie, ordonă ostaşilor să-i scrie cărţile..."
Ion Marin Almăjan apud Adina Borcan
„Nicolae Rotaru – olimpic într-un maraton al literelor"
Timpolis, 14-16 iul.2003
„La Editura Facla am întâlnit o persoană care venea din viaţa militară cu un apetit extraordinar pentru cultură,dar, mai mult decât atât, cu o capacitate aparte de a transforma realitatea, de a o vedea cu un ochi lucid. Nicolae Rotaru este un recidivist cu totul şi cu totul împătimit, iar destinul l-a alintat, pentru că a avut şansa să cunoască oameni extraordinari, pe care i-a transpus în literatură."
Marcel Tolcea
„ Nicolae Rotaru – olimpic într-un maraton al literelor"
Timpolis, Timişoara, 14-16 iul. 2003
„...autorul realizează un tablou veridic al realităţii contemporane în totalitatea manifestărilor ei contradictorii şi complexe."
Ana Dobre
„Un jurnal expresiv"
Luceafărul, Bucureşti, nr. 25/2 iul. 2003
„Profund şi dezinvolt, patetic şi şăgalnic, vizionar şi nostalgic, Nicolae Rotaru ştie să armonizeze cuvintele potrivit stărilor şi ideilor poetice ce le animă, realizând adesea veritabile performanţe lirice...."
Nicolae Dragoş
„Drumul cuvintelor spre adevăr"
Dimineaţa, Dimineaţa, 19 august 2003
„Ca unul care nu doreşte decât să imprime o unitate vădită scrisului său, Nicolae Rotaru, devenit ofiţer de carieră, cu elegante trasee de călătorie (la propriu şi la figurat) în întreaga lume îşi asumă demnitatea rostirii libere a adevărului, indiferent de faţetele lui poliedrale de manifestare. Temele sau platforma de pe care se porneşte o reprezintă modul social în care se percepe lumea, indivizii care o alcătuiesc, forţa de reacţie a acestora în legătură cu multitudinea de fenomene ivite la lumina democraţiei.O posibilă identificare a speciei jurnalistice cultivate, notele lui Nicolae Rotaru pot fi socotite în parte tablete, microsioane, crochiuri (cu o largă paletă tematică), fiziologii, schiţe de atelier (în vederea unui zbor literar), cronici imediate, atitudini, opinii etc. „
Marian Barbu
„Pledoarie pentru gazetăria cu tâlc"
Meridian, Târgu Jiu, nr. 2(11), septembrie 2003
„Militar de carieră, „colonel cu state vechi în Jandarmerie", Nicolae Rotaru continuă să publice, în cadrul unui efort asumat, curat şi onest, care nu aşteaptă laurii criticilor şi nici înregimentarea în vreo boemă literară."
Roxana Istudor
„Trei spre zece" Ultima oră, Bucureşti, 26-26 iul. 2003
„Nicolae Rotaru ni se revelă ca un scriitor complex şi non-conformist, element activ în orizontul existenţial, provocator deseori, dar şi de un romantism discret, camuflat cu prudenţă.(...)Suntem convinşi că s-ar fi dedicat oricum artei cuvintelor înaripate, chiar dacă şi-ar fi ales altă meserie."
Nicolae-Paul Mihail, Nicomah
„Rupând în tăcere sigiliile singurătăţii"
Oglinda, Bucureşti, 09 septembrie 2003
„..Talentat şi neobosit truditor în domeniul culturii şi educaţiei, meşter al cuvintelor şi prieten literar de excepţie"
Ilie Gorjan
autograf pe cartea sa „Aripa lumii", Bucureşti, 2003
„Cine ar cunoaşte doar din auzite de existenţa unui scriitor polivalent, neliniştit şi experimentalist cu greu şi-ar putea imagina că profesia lui „stabilă" este aceea de militar. Un avangardist dinamic şi anticonvenţional care, în identitatea sa civilă, este...militar ar putea să contureze un portret...urmuzian, un chinuit al sorţii, pentru că poezia nu prea se împacă cu poziţia de drepţi. Nicolae Rotaru contrazice tot sistemul prejudecăţilor şi clişeelor morale: nu a amestecat profesia cu vocaţia, militarul a fost militar adevărat, de carieră, iar poetul şi-a conservat prospeţimea dincolo de regimul cazon. Omul a reuşit să se dedubleze perfect.(...)Nu cred să existe cineva care să pună la îndoială vocaţia de scriitor a lui Nicolae Rotaru ..."
Aureliu Goci
„Confesiunile unui poligraf impenitent"
Economistul (Ecart), Bucureşti joi, 24 februarie 2003
„Inconfundabilul stil ludic, jemanfişismul cu care abordează şi problemele dramatice, şi faptul divers, acurateţea descrierilor, meşteşugul transformării actorilor naraţiunii în personaje autentice sunt puncte de rezistenţă ale construcţiilor epice propuse de Nicolae Rotaru, în primul rând pentru cititorii din mediul ierarhic cazon, dar şi pentru iubitorii de lectură din celelalte paliere sociale. (...) Departe de efervescenţa şi găşcănismul literar, retras din boema spiritualităţii bucureştene, el îşi ciopleşte cu osârdie paginile ce se alcătuiesc în opuri ce-i dau dreptul să se bucure de aprecierile confraţilor."
Ştefan Mitroi
Cuvânt înainte la „Eroism de veghe", Ed. M.A.I. , Bucureşti, 2004
„În ipostaza de specialist într-un domeniu precis delimitat, Nicolae Rotaru rămâne totuşi, acelaşi remarcabil scriitor, consacrat de numeroasele cărţi de beletristică publicate."
Alexandru Drugă
„Contribuţii româneşti la teme universale"
Dimineaţa, Bucureşti, 9 febbruarie 2004
„Nicolae Rotaru scrie adeseori pentru personajele sale şi întotdeauna pentru cititori."
Gigi Trif
„Arcadele perenităţii", Dimineaţa, Bucureşti, 12 martie 2004
„Un scriitor mereu îmboldit de un demon al neîmpăcării cu „aşa s-a hotărât" şi chiar de nevindecat în ambiţia sau în pasiunea sa pentru adevărul, poate, uneori, incomod, dar, până la urmă, atât de tonifiant – asta se ambiţionează şi, până la urmă, reuşeşte să fie Nicolae Rotaru."
Şerban Cionof
„Viaţa, văzută cu ochiul liber"
Ecart, Bucureşti, nr. 297, 30 septembrie 2004
„Militar de carieră, colonelul Nicolae Rotaru s-a afirmat şi ca un riguros scriitor, faptul fiind susţinut de cele trei concursuri succesive de debut editorial câştigate la Bucureşti şi Timişoara, cu roman, poezie şi proză scurtă, de cele peste 40 de cărţi publicate în decurs de 20 de ani, ca şi de apartenenţa sa la breasla profesioniştilor cuvântului. Fire vulcanică şi riguroasă, perfecţionist şi pasionat de ceea ce face, după absolvirea Academiei de Înalte Studii Militare, Nicolae Rotaru a fost atestat ziarist profesionist şi a lucrat în presa M.A.I., parcurgând toate treptele ierarhiei jurnalistice de la redactor la director ale cunoscutei publicaţii Pentru Patrie."
Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici
„Câteva cuvinte", prefaţă la „Cine, ce, cum, când"
Ed. Fundaţiei „Revista Jandarmeriei", Bucureşti, 2004)
„Este aproape incredibil cum reuşeşte să-şi drămuiască timpul şi să prefacă neodihna în cuvinte acest om, care la 55 de ani mu mai e nici el aşa de tânăr. Cum ar vrea să vrea să şi cu ne-ar sta bine tuturora. Fie înlănţuite în metafore, stihuri şi poeme, fie zidite în clădiri epice (pamflete, povestiri, schiţe, nuvele, reportaje, portrete, romane) care mai de care mai răsucite, mai zdravăne, fie turnate în tablete ce amintesc de turbulenţa argheziană, fie rânduite în cronici, epigrame, aforisme, enigme, scenete etc. cuvintele lui par născocite de mâna unui artist."
Fănuş Neagu
Prefaţă la Cartuşiera bej, Ed. Detectiv, Bucureşti, 2004
„Ca negustor fără de arginţi în piaţa înţelegerii între oameni, cum singur se consideră, Nicolae Rotaru rămâne un robit al verbului, un ostenitor devotat în minereul aurifer al limbii române, un pasionat al prieteniei şi un duşman de moarte al lenei, minciunii şi inculturii..."
Al. Păsărin
„Trăgătorul de rafale", Almanah Rebus, Bucureşti, 2004
„Ştergând din cuget grija sau amarul/ Şi toate omeneştile mizerii,/ Din scrisul colonelului Rotaru/ Eu vă ofer o tablă de materii.//"Statui de humă" prinse în „Răstimpuri",/ „Semne de armă" în „Lumina zilei",/ Un „Front de inimi" treaz prin anotimpuri,/ „Petale de sidef" pe albul zilei.// „Destine arestate" sau „cărunte", / „Moarte de probă" generând confuzii,/ „Bârlogul teroriştilor" sub munte/ Ascunde „Proprietarii de iluzii".//"Muzeu de muze"-i „Ultima dorinţă"/ Când „Noaptea de apoi" e în derivă/ Şi „Îngerii de-oţel" în suferinţă,/ Iar veşnicia – „aproximativă".// „Uitarea" să coboare peste mine,/ Cu „Alibiul inutil şi trist,/ Un „Cufăr de soldat" care conţine/ Suave „Amintiri de terorist".// Sunt douăzeci şi şapte de volume,/ Odrasle penei lui fără istov,/Iar ultima care-a ieşit în lume/ O ţin în mână: „Cartuşiera mov".// Zburăm cu „Aripi de hârtie"/ Şi, „Fraţi cu dracul", coborâm la fix,/ Căci „Dincolo de ieri" când ne îmbie, / Rapid ajungem „Dincolo de Styx". // Bilanţul: 31 de volume,/ Ai penei sale brave, mărturii, / Iar ultimul care-a ieşit în lume/ Îl ţin în mână: „Cartuşiera gri"". // Un veritabil munte de volume,/ Escaladat de alpinişti viteji,/ Iar ultimul care-a ieşit în lume/ Îl ţin în mână: „Cartuşiera bej"...// Din ea spontan de-ar percuta o capsă/ Şi nu ne-ar mai rămâne timp de şagă,/ I-aş scrie autorului pedeapsă/ Să-şi recitească opera întreagă!"
Ştefan Cazimir
Tablă de materii rostită la lansări succesive
în 23.12, 2000, 05.12. 2002, 28.03. 2003 şi 23.09. 2004
„Petulant cum este, „gură bogată", nemaipomenit de harnic şi la scris, cu toată ştiinţa meşteşugului, ca om foarte instruit, în înţeles enciclopedic chiar, (...) tot „efectul" poeziei lui Nicolae Rotaru, nu mai încape îndoială, rezidă în cunoaşterea perfectă a limbii române, înainte de orice. (...) Adesea sub aparenţa ludicului descoperim gravitatea celui care trăieşte drama istoriei contemporane".
Ion Rotaru
Prefaţă la Carcera de oase, Ed. RAO, Bucureşti, 2005
„Prozatorul Nicolae Rotaru are inimă de poet, o filozofie a substanţei reale, în care liniştea şi frumuseţea ţâşnesc, de pretutindeni, fie din ramurile arborilor cu frunzele răcorite , fie din frunţile dealurilor peste care au voiajat fluturii cu aripile tatuate de florile luminilor din stele."
Miron Ţic
„Observaţii eroice, misiuni îndeplinite"
Amurg sentimental, Bucureşti, februarie 2005
„Deşi a scris, deopotrivă, proză şi gazetărie, Rotaru (de altfel, membru al Secţiei de proză a Uniunii Scriitorilor) rămâne de partea noastră, în tranşeea poeziei. (...)Nicolae Rotaru, un ludic, un experimentalist cu suflet mereu tânăr, un poet care transformă cotidianul într-un curcubeu al poeziei. Un scriitor cu patima cuvântului, peste tot unde respiră el. În lexicul vechi şi parfumat, în neologismul violent, în argou. Romantic şi ironic. Scriitor de profesie".
Nicolae Dan Fruntelată
Cuvânt de întâmpinare la „Fântâna de leac", Ed. RAO, 2005
„Căuzaş al dreptăţii, culturii, umorului şi speranţei, Nicolae Rotaru e un colecţionar de reuşite şi eşecuri în proporţii egale. Este un ironic fin (un autoironic, adesea!), un tradiţionalist auto-exilat într-un modernism rebel şi nonconformist, într-o minimă...luxurianţă verbală (şi vervală!), un senzorial ludic, un colorist estompat, un vitalist consistent, un contaminat care contaminează. Optimist şi devotat scrisului, are şanse să rămână un învingător".
George Stanca
Prefaţă la Istoria umbrei, Ed. RAO, 2005
„Prozator redutabil dotat cu forţă de seducţie, cu capacitatea de a crea atmosferă, familiarizat cu teoriile contemporane despre strategiile narative..."
Petre Ciobanu
„Coerenţa discursului epic"
Lamura, Craiova, nr.4-5-6, Aprilie, mai, iunie 2005
„Lectura devine aţâţătoare. Meandrele, sinusurile, salturile imagianţiei devin volute artistice. Iar domnul Nicolae Rotaru devine, cu cât pare că se ia mai puţin în serios şi se răsfaţă în delicioase paranteze, un scriitor veritabil şi foarte interesant".
Paul Everac
Prefaţă la „Linia de sosire" - Ed. MAI, Bucureşti, 2005
„Poetul Nicolae Rotaru, care ne propune trei cărţi de versuri, rămâne un reper inconfundabil al spaţiului militar, dar şi o voce autorizată a breslei scriitorilor bucureşteni. Tot el este un vehement pamfletar şi fin observator social."
Morel Rosenthal
Cronică la lansarea „Trilogiei de foc" Ed. RAO, 2005, în Alo, Bucureşti
„Puţini sunt creatorii de literatură care să atace mai toate genurile şi să izbândească remarcabil în fiecare. Nicolae Rotaru – scriitor complex, dar şi harnic - se implică în toate acestea de o nonşalanţă cuceritoare, demonstrând că şi în arta scrisului curajul e o condiţie sine qua non".
Radu Cârneci
Prefaţă la „Rău de înălţime", Ed. MAI, Bucureşti, 2006
„Nicolae Rotaru (n. 1950) este poet, prozator, eseist, poligraf cu opera impresionantă".
Artur Silvestri
vol. Mărturisire de credinţă, Ed. Carpathia Press, 2006
„Confratele şi prietenul Nicuşor Rotaru, cu care am petrecut împreună câţiva ani ai tinereţii noastre în redacţia revistei Pentru Patrie, este un harnic şi talentat simbriaş al verbului percutant, afirmându-se deopotrivă ca ofiţer loial şi profesionist, poet profund şi sensibil, prozator de substanţă şi vivacitate, jurnalist virulent şi petulant, sociolog sagace şi complex, dascăl carismatic şi performant".
Olimpian Ungherea
lansarea cărţilor din „Trilogia de apă"
Ed. RAO, Bucureşti, 2006, la Târgul de carte „Gaudeamus"
„Numai aparent, cu toate că aprehansiunea sa spre ludic este o realitate constantă atât a comportamentului organizaţional, cât şi a manierea de abordare jurnalistico-literară, dar şi ştiinţifică a faptelor publicistice, numai aparent, zic, şi doar formal (în chip de captatio benevolentiae şi recurs la originalitate), cărţile lui sunt găselniţe mai mult sau mai puţin kabalistice, fie şi numai după titlu. Cel puţin „Psi-sociologia" pe care o prezintă doctorul în sociologia comunicării, care este dascălul, scriitorul şi jurnalistul Nicolae Rotaru, se revelă ca un op foarte serios, pertinent, actual şi neîndoios util tuturor care vor să studieze domeniul..."
Ioan Chiş
Avanpropos , la „Psi-sociologie", Ed. ANI, Bucureşti, 2006
„...este un neobosit şi fervent psihosociolog, dascăl specializat în comunicare şi management organizaţional, un scriitor cu palmares (membru al USR din 1990), un jurnalist tenace şi invidiat (cu studii de profil la Universitatea din Bucureşti, masterat în ziaristică, membru al UZP şi deţinător al Ordinului Ziariştilor, clasa I Aur) având numeroase rubrici permanente în presă (inclusiv în cea literară sau rebusistă".
Gh. D. Constantinescu
Gazetal Naţiunea, nr. 849, nov. 2006
„Foarte activ si plin de iniţiativă, mai ales când este vorba de artă si cultură, Nicolae Rotaru este în acelaşi timp un permanent şi obiectiv observator al fenomenului politic".
Vasile Ion Dumitru
Romania Mare, ian. 2007
„Nicolae Rotaru este sensibil şi profund, un neobosit şi invulnerabil, este neiertător şi tenace, un scriitor complex atât în domeniul epic sau liric, cât şi în activităţile pedagogice."
Gheorghe Toma
prefaţă la lucrarea „ Informaţie şi metode", mart.2007
„Are un talent remarcabil, este un neastâmpăr creator, o voce inconfundabilă a breslei scriitorilor, a plutonului de frunte al ziariştilor şi al universitarilor care evoluează la catedră cu aplomb şi rigoare, având ceea multora le lipseşte har pedagogic, umor, carismă empatică, aşa încât cursurile lui stârnesc aplauzele auditoriului!"
Dumitru Titus Popa
prezentare la lansarea cărţii „Omul din coşmar"
9 mar. 2007, Târgul de carte şi presă, Bucureşti
„Sclipitor şi strălucitor, argeşean urbanizat, meşter al dialogului şi duelului epigramatic, cărturar neobosit şi autor harnic..."
George Zarafu
prezentare la lansarea volumului VIII al colecţiei „Biblioteca Jandarmului"
Târgul de carte Amplus, Bucureşti, mar. 2007