În 2015 căutam un expert în domeniul geopolitic credibil, neafiliat și necompromis pentru evaluarea unui proiect al Reîntregirii României. Profesorul A. Petrencu, fără a ezita, l-a recomandat pe dr. Gheorghe Palade. Recunosc, a fost o surpriză neașteptată. Atunci dumnealui se afla în delegație și ne-am întâlnit mai târziu - în incinta bibliotecii „O. Ghibu" - la ședința inaugurală a lectoriului public (convocat de către domnul C. Lazăr). S-a așezat în primul rând și m-a salutat zâmbind evlavios, mărinimos și luminos zâmbet ce-l port ca pe o moștenire grațioasă în suflet, un dar prețios al demnității și bunătății profesorului. Nu bănuiam atunci că va fi printre ultimile prelegeri publice - asistat de prof. M. Patraș, dr. E. Gârla. Chiar primele fraze ale prelegerii au fost neordinare și memorabile: „Noi, unioniștii, circa 25 de ani ne întrunim și vorbim, medităm și luptăm pentu Unire... Demult trebuia să culegem roadele muncii noastre. Paradoxal, însă mergem în regres. La începuturi mai mulți studenți se declarau români, actualmente procentul lor s-a micșorat". A rostit întreaga alocuțiune elegant, sobru, cu maximă responsabilitate, profundă demnitate și patriotism luminat de sorgintea celui admirat, visat și profesat de legendarul politician Iuliu Maniu. Atunci, pe lângă regretele rostite, intuiam anumite insatisfacții, oboseli vizibile îl învăluiau, nițel copleșeau personalitatea profesorului... După funerariile din 7 mai, am făcut o confesiune de credință Mariei Isaev - „distinsă cercetătoare şi publicistă" (Ion Ciocanu): „Cu siguranță, există mulți profesori universitari redutabili, dar cunosc numai câțiva veritabili dascăli ai românismului regal: dr. Gh. Palade, dr. hab. I. Ciocanu, dr. hab. N. Babără, dr. I. Melniciuc, dr. Gh. Bârsanu, dr. Gh. Colțun, dr. I. Andronic, dr. hab. P. Cuza etc. - slugitori devotați discipolilor săi... Probabil, nu-i întâmplătoare remarca principială profundă a Ministrului culturii, doamna Monica Babuc, rostită de la microfonul manifestării funerare: „Dr. Gh. Palade a fost omul binelui. Ne lipsește vocația binelui". Este un adevăr emblematic pentru deșertăciunile epocii noastre. Iar profesorul N. Spătaru ne surprindea prin altă teză inedită din sublimul prietenologiei: „E foarte greu să-mi imaginez că am avut și am pierdut un asemenea prieten".

Dr. Gheorghe Palade a făcut parte din liderii generaționiști care și-a consacrat viața luptei cu răul roșu ca ostaș al baricadelor educaționale impuse tineretului studios, unde n-ai dreptul și nu poți greși. A salahorit și ostenit cinstit circa 40 de ani în forgeria formativă universitară - traversând acest câmp minat, prăpăstios, pe alocuri viforos și primejdios, o viață de om ca cercetător și luptător - aidoma marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Ca și cea mai mare parte a intelectualilor naționali, s-a născut la 6 septembrie 1950 la baștina veșniciei - în comuna Puhoi, Ialoveni. După facultate, începe cariera didactică la actualul Liceu „Gheorghe Asachi" din capitală, devine cadru universitar în 1975, face doctorantura la Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov" (1978-1981), iar în 1982 devine doctor în istorie și a activat la Catedra istoria românilor (U.S.M.) din 1990. Ne-a părăsit la vârsta de 65 de ani ca un apostol al Unirii și dăinuirii milenare. Colegii de facultate, cu demnitate și principialitate, au evocat și conturat personalitatea polifonică a marelui dispărut. Dr. Ion Șişcanu remarca laconic la televiziunea națională: „În 1995, Gheorghe Palade a fost printre primii profesori care au condus revolta studenţilor împotriva încercărilor de a reveni la « limba moldovenească » şi la « istoria Moldovei ». Datorită insistenţei şi activităţii lui, astăzi în şcoli, în învăţământ se predă istoria românilor şi limba română. A fost un luptător împotriva falsurilor în istorie". Camaradul de confesiune, profesiune și acțiune, profesorul Anatol Petrencu completa și evalua virtuțile profesionale, didactice, dar și cele de luptător: „era cel mai bun specialist de la noi în istoria interbelică a Românilor (1918-1940), a fost un model de competenţă, meticulozitate, seriozitate. Nu doar a studiat şi predat Istoria Românilor, ci a şi apărat acest obiect de studiu, atunci când guvernarea agrariană a lui Andrei Sangheli şi-a pus drept scop să scoată acest obiect din învăţământ. A fost unul din conducătorii grevei generale din învăţământ din primăvara şi toamna anului 1995. Pe el te puteai bizui, cu el era uşor în cadrul diverselor discuţii la posturile de Radio şi TV, dar şi la întâlniri".

Doamna ambasador Iuliana Gore Costin semnala subtil și sublim harurile și victoriile, virtuțile umane și spirituale, integritatea profesorului de istorie și glorie: „Era un bun prieten, deosebit coleg, valoros camarad,.. Asa l-am cunoscut: întotdeauna binevoitor, mult răbdător si chibzuit, cu sufletul plin de dragoste de neam şi Ţară, a stat neclintit în fata hărțuielilor si judecăților, la care ne-a supus regimul. Am rezistat atunci împreună cu ceilalţi membri ai comitetului de greva: A. Petrencu, Gh. Palade, I. Şişcanu, O. Cernei".Un recviem luminescent vor rămâne axiomele valorice, formulate de corpul profesoral al Facultăţii de Istorie şi Filozofie: „S-a stins într-o perioadă a vieții plină de aspirații, de creație științifică, didactică şi culturală... S-a manifestat ca om integru, fiind înzestrat cu spirit critic şi combativ, demonstrând permanent intransigență, verticalitate şi curaj. Vom păstra în memorie Omul şi Profesorul Gheorghe Palade pentru nobleţea sa sufletească, pentru calităţile alese de dascăl". E regretabil că aceste aprecieri nu au fost rostite în timpul vieții, ca să le audă și dumnealui.

Marii înaintași ne-au luminat, inițiat și avertizat: drama omului bun este una infinită - el trebuie să devină mereu mai bun - atât de bun - câtă răutate există în lume (C. Noica, N. Iorga). Apoi nu-i „suficient să fii bun. Trebuie să fii bun pentru ceva" (T. Arghezi) - prin a te omologa, sincroniza cu ceva. Profesorul a traversat saga sufletului sacrificial al românului cu destin triadic: a fost Om bun, profesionist perfect și cavalerul pentru o Românie Mare, salvatoare și eternă sărbătoare.