Eroi pot fi nu numai pe câmpul de luptă. Ei se întâlnesc și în viața pașnică. În acest sens, Dicționarul Explicativ Român ne spune că erou este ”Persoana demnă de a fi glorificată datorită calităților sale excepționale, a devotamentului său pentru o cauză”. Alt aspect - din DEx - al noțiunii de erou ține de aspectul valorii lui de model educațional. Un astfel de erou a fost Dr. Nicoae Testemițanu.

Numele lui N.Testemițanu poate fi auzit cu ocazia pomenirii Universității de Stat de Medicină și Farmacie (U.S.M.F.) din Chișinău „Nicolae Testemițanu”, cu ocazia denumirii unor străzi din localitățile Moldovei de Est, cu ocazia instalării busturilor și plăcilor memoriale, cu ocazia atribuirii numelui acestui erou pașnic unor gimnazii și cadedrei de „Medicină socială și managemet sanitar”de la USMF, cu ocazia constatării etapei „epocii de aur” în evoluția organizării ocrotirii sănătății din Republica Sovietică Sociaistă Moldovenească. Metaforic, Dr. academician  Diomid Gherman l-a numit pe N.Testemițanu „rapsodia nemuritoare a Neamului”. Originea onomastică  a numelui Testemițanu, cred, se trage de la piesa vestimentară testemel - o basma mare pătrată, cu care își acoperă femeile capul, din pânză subțire, cu flori colorate pe fond negru. Posibi, primii deținători ai numelui aveau atribuție la producerea sau vânzarea testemelelor.

În Epoca sovietică, publicul știa puțin despre Dr.Testemițanu. Pentru prima dată, acest nume l-am auzit pe la 1968, de la unchiul meu Petru Pulbere, doctor în medicină, docent la Catedra de Traumatologie și Ortopedie a Institutului de Medicină și Farmacie din Chișinău. Un timp, unchiul Petru lucrase împreună cu Nicolae Testemițanu, pe care îl stima enorm și  îl admira. Aflai despre uneltirile intrigantului și josnicului rector Vasile Anestiade - grec graseiant. Despre răfuirea acestuia cu criticii abuzurilor lui, despre rolul grecului carierist în demiterea Ministrului Ocrotirii Sănătății, Testemițanu - rarisim purtător de valori sprituale și excepțional reformator al organizării ocrotirii sănătății din Moldova de Est. Relatările unchiului meu mi-au produs revoltă și simpatie admirativă față de marele reformator. Atunci, când prof. universitar, academician  Diomid Gherman - „părintele neurologiei din Moldova - m-a invitat în biroul său din Clinica de Neurologie și Neurochirurgie și mi-a arătat o foiae volantă cu text în engleză și caricaturi deosebit de ofensatoare pentru D. Gherman, difuzată în toate aulele Academiei de Științe a Moldovei: „Asta e lucrătura lui Anestiade!”. Academicianul mi-a mai arătat niște publicații de ale lui Anestiade anti-Gherman.  Era reacția anestiadiană la apariția cărții de memorii a lui D.Gherman „Așa a fost să fie” - foarte interesantă, în care erau descrise obiectiv, documentat și abuzurile lui Anestiade. Academicianul mi-a mai spus: „În apărarea mea și a obiectivității memoriilor mele au scris trei ziariști, însă nu așa cum trebuie. Mata mă cunoști - ești nu numai un psihoterapeut de frunte, patriot și ai talent scriitoricesc - ia și scrie un material pentru « Literatura și arta ». Trebuie de pus la punct pe mincinosul  Anestiade, care a făcut atâta rău lui Testemițanu și altor colaboratori ai insitutului, adepți ai dreptății și ai lui Testemițanu!”.

Am acceptat rugămintea academicianui, deoarece în memorie imediat îmi venise relatările unchiului Petru Pulbere și scrâșnetul „Grecotei ticălos!”  al doctorului în medicină Gheorghe Balan - alt membru al echipei ministeriale a lui Testemițnu, care pătimise în urma campaniei „antinaționalism românesc” împotriva lui Testemițanu. Dr.G.Balan, coferențiar universitar, mi-a dezvăluit  abuzurile lui Anestiade, cu condiția - „dă cuvântul de cinste! - că nu vei divulga că aceste lucruri le-ai aflat de la mine”. Era anul 1974 sau 1975. Anestiade se ținea încă tare. Cu mult mai târziu, după anul 2000, îl întâlnii pe dr. N.Cereș, fost conferențiar la Institut, pătimit și el pentru că se implicase în demascarea abuzurilor anestiadiene. Când l-am rugat să-mi relateze ceva despre abuzurile rectorului „grecotei” și prigonirea  lui Testemițanu, N.Cereș, fără a scoate un cuvânt, a dat bir cu fugiții. V. Anestiade era ranchiunos și răzbunător.

În numele suferințelor profesorului Testemițanu, în numele suferințelor celor care au avut curajul să se plângă instanțelor unionale de la Moscova de relele anestiadiene din Institut, apoi prigoniți de rector,  în numele celor reduși la tăcere  – pentru a nu-și periclita cariera  - am scris materialul ”Între frica de Anestiade și frica de Testemițanu” (”Literatura și arta”, 2008, 18 decembrie). Când l-a citit, D.Gherman, radiind bucuros, a exclamat: ”O! Tăman ce trebuie! Pe Anestiade precis că îl apucă infarctul! ”. Manuscrisul meu a fost dus la redacție de  D.Gherman – ca nu cumva redactorul să se eschiveze de la publicare...

Evocarea acestor momente e necesară pentru înțelegerea ce însemna eticheta de „naționalist român” în Imperiul ruso-sovietic și ce însemna mâna unor ticăloși și  „grecotei”. Apropo, în prezent, în Federația Rusă, cuvântul naționalist a rămas etichetă ostilă de detestare și ocară a patrioților popoarelor lezate. Rușii și evreii-propagandiști ai Kremlinului de la posturile de radio și Tv nu tolerează naționalismul în genere, dăngăluind naționaliștii popoarelor imediat înconjurătoare. Ei nu vor să știe adevărul enunțat de către V. Lenin: naționalismul popoarelor mici este reacția de apărare de șovinismul popoarelor „mari”. Fac o completare la constatarea lui V.Lenin: ... și de apărare de activitatea saprofită a unor minoritari.

N.Testemițanu s-a născut la 1 august 1927, în satul Ochiul Alb jud. Bălți, Regatul României. Era unul din copiii satului mereu oropsit de moșieri, cheaburi, cotropitori și vremurile grele. În acel mediu rural întotdeauna exploatat, exista o singură cale de evadare - calea învățăturii. În urmă rămânea poporul sărman. Oamenii cinstiți, cu simțul dreptății și milei umane, rămân toată viața cu inima deschisă la durerile satului. N.Testemițanu a fost anume astfel de personalitate. Părinții au avut posibilitatea să-l trimită la învățătură; el a absolvit gimnaziul din satul Baraboi, apoi liceul „Ion Creangă„ din Bălți. A fost student (1946-1952) în prima undă de băștinași la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău, institut proaspăt înființat - cu cadre didactice  numai rusolingve - deoarece era adus corpul didactic al unui Institut de Medicină din or.Leningrad - capitala nordică a Rusiei.

Succint. N.Testemițanu a arătat calități de lider deja la facultate. S-a specializat în chirurgie, ulterior- în traumatologie și ortopedie. La vârsta de 28 de ani deveni medic-șef al Spitalului Clinic Repubican din R.S.S. Moldovenească, la 32 de ani fu numit rector al Institutului de Medicină din Chișinău, la 35 de ani a fost numit Ministru al Ocrotirii Sănătății din R.S.S. Moldovenească. N.Testemițanu repeta subalternilor: „Noi avem 80% de populație care locuiește la țară. Țăranul nostru trebuie să aibă toate serviciile la locul de trai”.

Rezultatele ostenelilor doctorului N.Testemițanu:
- Împreună cu dr.Ion Marin, dr.Petru Pulbere, a pus bazele serviciului traumatologic și ortopedic în R.S.S.M.;
- a susținut teza de doctor în medicină (1958);
- a  deschis prima secție de traumatologie și ortopedie (1959);
- a creat Catedra de Traumatologie și Ortopedie  a Institutului de Medicină din Chișinău (1962);
- a condus edificarea Spitalului Clinic Republican de Traumatologie și Ortopedie (pe str. Academică), al cărui medic-șef a fost (1964);
- a fondat revista medicală științifică-practică bilingvă „Ocrotirea sănătății”, fiind primul ei redactor-șef;
La inițiativa lui, a fost fondat Muzeul de istorie a medicinii;
- a îndeplinit funcțiile de specialist principal al Ministerului Ocrotirii Sănătății pe problemele planificării, economiei și dirijării ocrotirii sănătății (1980-1986);
- a fost deputat al Sovietului Suprem al RSS Moldovenești;
- a elaborat măsuri socio-medicale și politice de ameliorare a sănătății publice;
- a deschis facultăți noi în cadrul Institutului de Medicină (de Farmacie, de Stomatologie, de Medicină Preventivă, de Perfecționare a cadrelor medicale);
- a patronat construcția unor blocuri noi de studii, a unor laboratoare, a căminelor studențești;
- a inițiat și a patronat crearea pe litoralul Mării Negre, la Sergheevca, a bazei de odihnă și sport pentru studenții și cadrele didactice ale Institutului de Medicină și Farmacie;
- a inițiat și a patronat traducerea din limba rusă a unor manuale medicale moderne și calitative în limba băștinașilor, cu grafie chirilică. Traducerea materilelor a fost întreruptă de declanșarea campaniei „antinaționalism românesc”. Ulterior, la dispoziția lui Anestiade, manualele de medicină traduse în română din biblioteca Institutului au fost scoase și arse pe rug.

S-a preocupat de selectarea, promovarea și pregătirea profesională modernă a tinerilor medici talentați din mediul moldovenilor. Pentru medicii selectați, N.Testemițanu obținea stagieri la cele mai prestigioase  și mai  moderne catedre și instituții medicale din Uniunea Sovietcă. Scria personal demersuri către conducătorii instituțiilor alese. Semnătura pe demers a Ministrului, deputat al Sovietului Suprem al R.S.S.M. era convingătoare și întotdeauna deschidea ușile necesare. Un episod din această latură a activității marelui reformator moldovean l-am descris în articolul meu „N.Testemițanu și neurochirurgia moldavă”. 

Eforturile lui N.Testemițanu au fost apreciate cu prestigiosul ordin unional sovietic „Drapelul Roșu de Muncă” (1966). Noi admiram curajul principial al Ministrului N.Testemițanu, care poruncise ca instruirea studenților moldoveni să fie făcută în limba ”moldovenească” ( în timpurile sovietice, în Moldova de Est  denumirea ”limba română” era interzisă). Lectorii universitari au început să țină prelegeri în limba română, cu excepția unor profesori rusolingvi șovini care, trăind zeci de ani în Moldova, așa și nu însușise limba băștinașilor. Au fost formate două secții: secția moldovenească - cu predare preponderent în română și secția rusească – cu predare numai în limba rusă. Studenții ruși și evrei  erau cei mai numeroși din această secție, găgăuzi, ucraneni și bulgari - mai puțini, studiau în secția rusească. Nimic discriminatoriu pentru rusofonii, care nu doreau să studieze în română.      

Cineva a scornit povestea cu „naționalismul românesc la Medicină”. În Uniunea Sovietică - de facto imperiu rusec cu ideologie socialistă,  această etichetă era cârpa roșie în fața taurului zădărât. În imperii, naționalismul etniilor dominate și oprimate este perceput de către etnia dominantă ca rebeliune  periculoasă integritatății imperiului.Pentru înlăturarea pericolului naționalismului moldovenesc pro-român, de la Moscova sosise un emisar special. Trebuia demis un ministru cu mari merite în organizarea ocrotirii sănătății, deputat în Sovietul Suprem al RSSM. Nu era treabă simplă. Dar eticheta ” de crimă neagră”, susținută activ-vehement de rectorul Institutului de Medicină, V. Anestiade: „Ministrul se uită peste Prut!” -  a avut pondere. N. Testemițanu a fost demis din postul de ministru (1968). Apropo, V. Anestiade fusese făcut rector la Medicină datorită propunerii lui N.Testemițanu, care îl considerase destoinic.

După destituire, N.Testemițanu a lucrat la catedra nr.1 de Igienă socială și ocrotire a sănătății. Muncind concentrat, s-a ridicat  de la postul de conferențiar la postul de șef de catedră, profesor universitar.Uneori îl vedeam traversând curtea interioară a Institutului de Medicină și Farmacie. Înalt, sobru.Cu păr negru ondulat pieptănat peste cap, cu mustață de modă veche, îngustă și subțire. Obiectivul principal, ce reieșea din grija lui constantă de oamenii de la sate: egalarea calității asistenței medicale în mediul rural cu calitatea asistenței medicale urbane. În pofida măsurilor favorabile de netăgăduit luate în ocrotirea sănătății până atunci de orânduirea ruso-sovietică, ocrotirea sănătății populației rurale lăsa de dorit. În toată Uniunea Sovietică.

Pentu atingerea visului său - obiectiv principal, N.Testemițanu a elaborat proiectul reformator de acordare populației de la sate a asistenție medicale complexe (de ambulator, staționare specializate  și serviciul de urgențe). Pe lângă Catedra de Igienă Socială și Ocrotire a sănătății, profesorul Testemițanu a creat Laboratorul „Ocrotirea sănătății populației rurale”. Academicianul matematician Petru Soltan mi-a spus cândva două lucruri. Primul: calculele necesare amplasării optimale a ambulatoriilor au fost făcute pe gratis de grupul de matematicieni  condus de dumnealui. Deja pe la 1985-1986, în R.S.S.M. erau construite cca 170 de ambulatorii conform proiectului profesorului N.Testemițanu.

Sub conducerea lui Nicolae Testemițanu, pentru prima dată în Uniunea Sovietică ”au fost argumentate științific categoriile și partea tehnologică a proiectelor de ambulatorii medicale de tip nou, care aveau menirea să asigure populația rurală cu asistență medicală specializată la locul de trai” (D.Tintiuc, doctor habilitat în medicină). În conformitate cu elaborările echipei lui N.Testemițanu, urma ca în raioanele Moldovei să fie edificată în mod planificat rețeaua de construcții capitale medicale, în perspectivă până în anul 2000.

„Toate raioanele au introdus în planul lor să deschidă ambulatorii și să facă spitale de circumscripție, fiindcă spitalele de circumscripție erau mai mult amplasate în casele celor deportați” (dr. Dumiru Noroc, fost medic-șef la Spitalul clinic municipal nr.4).

„Pentru aceste realizări, N.Testemițanu împreună cu un grup de discipoli, în anul 1983 a fost distins cu Premiul de Stat al RSSM în domeniul Științei și Tehnicii, iar catedra condusă de N.Testemițanu a fost oficial aprobată și recunoscută în fosta Uniune Sovietică ca centru științific de coordonare a problemelor privind organizarea ocrotirii sănătății populației rurale” (Viorel Prisacari, doctor habilitat în medicină).

Al doilea lucru spus mie de către academicianul matemacian P. Soltan: în ședința Comitetului de decernare a Premiilor de Stat ale R.S.S.M., singurul care s-a opus decernării Premiului de Stat în medicină lui N.Testemițanu și grupului său de discipoli a fost V. Anestiade! Încă o trăsătură de condei la portretul eroului-reformator moldovean, neegalat de nici unul din epigoni. Bibliografia: 220 de publicații, 15 monografii.   N. Testemițanu a decedat subit în 1986, la vârsta de 59 de ani. Căzuse brusc în comă hipoglicemică, dar putea fi salvat, dacă i se acorda primul ajutor medical! Simplu: o fiolă cu soluție de glucoză intravenos.

Ce a rămas, în prezent, din moștenirile remarcabile lăsate activitatea lui N. Testemițanu? A rămas mostra de personalitate-model  național de educație, de devotament poporului său. Ar trebui de introdus în cursurile de educație civică la elevi. Au rămas clădirile din Chișinău - blocuri de studii și căminele studențești - unele cu destinația schimbată. Au rămas ambulatoriile construite conform conceptuului lui, acele ambulatorii care s-a reușit să fie constrite până la răsturnarea antinațională.

Testemițanu a excelat în Epoca socialistă din Imperiul ruso-sovietic, fiind favorizat de ideologia socialistă. Deși zborul lui a fost frânt de agresivitatea imperială rusească și ura unor ticăloși locali, N. Testemițanu a continuat să servească cauzei sale de o viață. În prezent, când existăm în orânduirea diametral opusă - orânduirea capitalismului oligarhic de tip periferic mafiot-colonial, instalat de contrarevoluția antisocialistă și antinațională - valorificarea până la capăt a ideilor nobile ale profesorului moldovean a devenit imposibilă. Nu zăbavă, după decesul lui N.Testemițanu, în organizarea asistenței medicale din Moldova de Est au fost realizate reforme, cu efecte contrare promisiunilor noilor stăpâni. „Medicina de asigurare”, „medicina de familie”. Profesia de medic, din vocație s-a transformat în una de business. „Venind medicina de asigurare, s-a început medicina comercială” (Dr.Dumitru Noroc).

Un  fost rector la Medicină - nepot de soră a lui N.Testemițanu - a cumpărat la preț derizoriu peste 100 de ha de pământ din satul Ochiul Alb, devenind moșier. Acum, în capitalism, nu e chip de interzis cuiva să devină moșier…

În Epoca socialistă, studenții și medicii cursanți la facultățile de perfecționare a medicilor, nicăieri în Uniunea Sovietică nu plăteau taxe de instruire. În prezent, o parte considerabilă din studenții la medicină din Chișinău (mai precis, părinții lor) sunt nevoiți să plătească pentru studii taxe grele. Pe timpul ministeriatului lui Testemițanu, ministrul Ocrotirii Sănătății era ”Stăpânul banilor destinați medicinei”, acum, de banii mulți colectați prin asigurările medicale dispune Compania  autonomă de asigurări în medicină – cu regulile ei rigide nepriitoare progresului, cu”mofturile„ ei mercantile. În prezent, ar fi chip de dublat sau triplat salariul lucrătorilor medicali - „dacă banii care vin de la Compania de asigurări și banii care vin de la buget pentru sănătate îi luăm la un loc și îi gestionăm bine” (D.Noroc, 2017).

Îl mai citez încă o dată pe doctorul D. Noroc: datorită intereselor obscure, cca 30% din banii pentru salarii, mâncare ș.a. „pleacă pe altă direcție. Nu mai găsești capătul”. Ministerul Ocrotirii Sănătății, semnificativ, este redenumit: Ministerul Sănătății. Revista lui N.Testemițanu „Ocrotirea sănătății” îi tipărită cu denumirea schimbată - „Curier medical”. În modernele rebotezări, a dispărut ocrotirea. Noțiunea de ocrotire ținea de orientări socialiste.

Catedra, care se numea pe timpul lui N. Testemițanu Catedra nr.1 de Igienă socială și organizare a ocrotirii sănătății, după 2001 a fost redenumită Catedra de Medicină socială și management sanitar N.Testemițanu”. Și aici a fost înlăturată noțiunea de ocrotire. Să vă ocrotească Maica Domnului din ceruri, că guvernul capitalist nu are de gând. Sintagma-noțiune de igiena socială - adică complexul de măsuri de profilaxie medico-organizaționale la nivel de societate - și ea a fost fugărită din vechea denumire a catedrei Igiena socială  - denumire cu care fusese creată de fondatorul ei, profesorul M.Ghehtman. Noțiunea de igienă socială ține de ideologia socialistă...

Tema spitalelor de circmscripție - din proiectul lui N. Testemițanu, deși actuală și necesară în prezent, e abandonată. Într-un cuvânt - „La noi se fac niște schimbări din rău în încă mai rău” (D.Noroc, 2017). În pofida dotării instituțiilor medicale cu aparatură nouă, cu scheme organizaționale apusene, cu frazeologie la modă. Dacă ar fi ajuns să vadă pervertirile prezentului, N.Testemițanu precis că s-ar fi sfârșit de durere sufletească. În aceste condiții din prezent, este imposibil să ridici organizarea asistenței medicale în mod favorabil pentru popor.