Stavros Deligiorgis s-a născut la Sulina, România și a studiat la Universitatea Națională din Atena - Grecia, la Universitatea Yale și la Universitatea Berkeley din California. De două ori bursier la Centrul pentru Studii Avansate de la Universitatea Urbana Champaign din Illinois a beneficiat, de asemenea, timp de doi ani de bursă de cercetare Fulbright ca profesor la Universitatea din București. A predat la Scuola Superiore Traduttori-Interpreti, Trieste - Italia și a făcut parte din programul de studii de traducere de la Universitatea din Atena. La solicitarea Ministerului Elen al Culturii Profesorul Deligiorgis a făcut parte din juriul care acordă premiile anuale pentru traducerea literară. S-a pensionat ca profesor emerit de literatură engleză și comparată, după treizeci și unu de ani, de la Universitatea din Iowa. Locuiește acum în Atena și în „Lumea Creștină printre muze", cum ar fi spus Thos Wyatt.

L-am cunoscut personal în 2011 la o întâlnire internațională din Atena a traducătorilor vorbitori de limba română. De la început l-am remarcat ca foarte punctual, fapt ce nu prea ne mai caracterizează pe noi, cei mai proaspăt sosiți la poarta Orientului. În afara acestui amănunt comentat atunci doar în gând, am mai observat o geantă doldora de cărți și un fular verde înfășurat boem în jurul gâtului. Un om care s-a așezat discret într-un colț al librăriei unde se desfășura evenimentul și care, de acolo, observa foarte atent ce se petrecea în jur. Cu o privire vie, a cărei frumusețe și profunzime aveam să o descopăr mai târziu. La scurt timp aveam să descopăr și cine era. Era personalitatea onorată în acea seară, cel care de foarte departe, din America pe atunci, a realizat un volum minunat, atât în conținut, cât si în prezentare și titlu Flesh Made of Dreams, reunind cu inspirație și talent pe cei mai reprezentativi poeți din istoria literaturii române de până astăzi. La acea întâlnire s-a lansat ideea unui atelier de traduceri, cu scopul de a promova literatura română în Grecia, iar trecerea de la vorbă la faptă nu a întârziat mult timp. Sub îndrumarea neobositului profesor Stavros Deligiorgis, de care auzisem până atunci doar ca de mijlocitorul plin de neprevăzut și șarm al mai multor literaturi, dar și traducător al unui număr însemnat de scriitori din lumea românească, elenă, dar și anglofonă. Profund cunoscător al vieții culturale românești, domnul Stavros Deligiorgis este cu atât mai remarcabil cu cât obiectul activității sale a fost și continuă să fie Literatura engleză și Literatura comparată, mai ales cea din Evul Mediu.

Biografia domniei sale? Ca a oricărui tânăr a cărui soartă a vrut să se nască într-o țară, România, la Sulina, s-o părăsească pentru țara neamului său Grecia, dar care a trăit mulți ani, unde în altă parte decât în țara tuturor făgăduințelor, America. Timp în care a străbătut însă neobosit tot mapamondul. Biografie bogată, deci. Pe care, cei interesați o pot găsi cu o simplă căutare pe Google sau la Uniunea Scriitorilor, secția membri. Și de care eu voi aminti doar tangențial, pentru că intenția de a vi-l prezenta am gândit-o altfel. Așa cum de altfel l-am cunoscut și eu. Din știri disparate, povești ale diferiților oameni care s-au intersectat la un moment dat cu dânsul și care, ca și mine, au rămas profund și definitiv marcați în mod pozitiv. Din observații personale, pe parcursul unei colaborări din care eu câștig neîncetat. Un puzzle, deci. Pentru că, de fapt, asta și suntem, un puzzle de gânduri, fapte și întâmplări.

Un estetician, în primul rând. Care își ascunde neliniștile în spatele unei priviri limpezi și aparent calme. Un om al frumosului cultivat cu grijă și încredere că mesajul său nu trece neobservat. Albumele de artă plastică de care se ocupă în ultimul timp sunt un exemplu. Excepționale preocupările și proiectele sale de artă, literatură veche și medievală europeană, traducerile și modernismul european înainte și după Dada. Cum excepționale sub aspect estetic sunt și coperțile cărților sale. Ultima, Complete Plus-The poems of C.P. Cavafy in English, tradusă împreună cu renumitul poet și specialist în literatura Evului Mediu, George Economou. O am în mână, prilej cu care aflu mai multe despre prietenia lor, prietenie născută din generozitatea profesorului Deligiorgis față de colegul/elevul său. Voi transcrie exact cuvintele lui Economou: " Am avut norocul să îl cunosc pe Stavros Deligiorgis atunci când ne-am întâlnit, din întâmplare, acum patruzeci și cinci de ani, la o conferință ținută la Colegiul din Kalamazoo-Michigan, la care amândoi am predat lucrări despre Chaucer. Am păstrat prietenia noastră lungă și vie prin mai multe moduri decât pot enumera aici, dar voi specifica faptul că o dragoste reciprocă de poezie și artă precum și practica de traducere au fost centrul de greutate, una dintre forțele din spatele longevității ei. Colaborarea la această carte de traduceri de poezii ale lui Cavafy nu este întâmplătoare, ci este un rezultat al acestei prietenii lungi și loiale. Beneficiind de lectura lui critică și de sfaturile lui atunci când am lucrat la două colecții anterioare, mici de traduceri din Cavafy, i-am cerut ajutorul încă o dată. Aplicația sa generoasă și puternică în ceea ce privește stăpânirea superbă a tuturor genurilor de greacă din această carte, lectura detaliată și re-lectura versiunilor anterioare de poezii Cavafy din ea, ca să nu mai menționez înțelegerea sa deosebită, sunt motivele pentru care m-am decis, probabil în defavoarea mea, să nu iau în calcul sfatul lui, ceva ce s-a dovedit a fi esențial pentru simțământul meu de împlinire, așa că i-am făcut o propunere, cu care el a fost de acord, ca numele său să fie adăugat la copertă și pagina de titlu. Am râs cu poftă la observația lui de încheiere, „Deci, vor avea acum pe cineva pe care să dea vina?" Marcă a inteligenței și inerent a cunoștințelor sale, ce se află în multe părți ale acestei cărți și încă o dată îi mulțumesc, așa cum am făcut cu doisprezece ani în urmă, pentru că m-a învățat marea lecție pitagoreică, ΚΟΙΝΑ ΤΑ ΤΩΝ ΦΙΛΩΝ".[1] Stavros Deligiorgis trăieşte deci într-o lume a frumosului, o lume pe care și-a creat-o prelucrându-și neobosit propriul suflet. Prin exerciţiul inteligenţei, al voinţei și al muncii artistice; dar şi prin exerciţiul ce întăreşte virtuţile morale, prin cult şi prin viaţa religioasă. Pe drumul căutării lui Dumnezeu asceza lui este un antrenament conştient şi perseverent şi strădaniile vieţii spirituale sunt o alegere liberă, conştient fiind de măreţia şi bunătatea scopului pentru care luptă, întâlnirea şi unirea pentru totdeauna cu Dumnezeul său. Dincolo de o eventuală caracterizare - greșit făcută - că ar fi grec sau român, el este Artist și Dascăl.
-----------------------------------------------------
[1] Prietenii au totul în comun. Referire la dialogul platonian al lui Phaidros (personaj ce-l reprezintă pe autor chiar) cu Sokrates, cel care i-a fost dascăl foarte prețuit. În finalul dialogului, numit și „Despre frumusețe", Socrate se roagă zeului Pan: Iubite Pan şi voi, zeităţi de aici, câte sunteți, faceţi să dobândesc frumuseţea lăuntrică. Iar din afara mea să fie toate prietene celor din mine. Fie, apoi, să-l socotesc pe înţelept bogat. Şi să am parte de o avere nici mai mare, nici mai mică decât aceea pe care numai omul cumpătat poate şi să o poarte, şi s-o care. Răspunsul lui Phaidros la întrebarea dacă rugăciunea evlavioasă a dascălului (care se roagă și pentru el însuși, dar și pentru convorbitorul lui) este suficientă , sunt exact aceste cuvinte: Atunci să-i fiu şi eu părtaş, căci toate ale prietenilor sunt obşteşti.