„Nu mă voi opri până nu voi izbândi!" (Traian Vuia)
Prin amabilitatea distinsei doamne Ana Potra - căreia îi aducem mulţumiri -, soţia regretatului mare istoric, Profesorul univ. dr. George Potra am primit 12 scrisori care fac parte din corespondenţa lui Traian Vuia cu mentorul său, Caius Brediceanu şi pe care le supunem atenţiei cititorilor.
Scrisoarea 11
Garches, 7 martie 1925
7 Rue de Toulon
Dragă Caius,
Sunt sigur că nu eşti supărat pentru că nu ţi-am scris de atâta vreme. Ştiu că nu tragi la îndoială sinceritatea unei prietenii atât de vechi. Grijile vieţii zilnice, năcazurile etc. m-au împiedecat să-ţi scriu. Cât priveşte lucrările mele, mă preocupă ambele probleme şi, deşi nu am dat vreun semn eclatant de activitate, le urmăresc neîncetat. În anul trecut am clădit o casă pe lotul din unghi al locului ce am în Parcul Craon. Aci am făcut şi pe arhitectul, şi pe antreprenorul. Am reuşit, dar fiind prea mare pentru a fi ocupată de mine şi fiindcă am făcut-o în asociaţiune, o voi vinde. Am cumpărat locul vecinului cu „rond point"[54] şi cu stejarul mic. Voi clădi acum un pavillon mic pe sama mea şi un laboratoriu de mecanică. Am certitudinea că vom izbuti, pentru că greutăţile cele mai mari sunt înlăturate. Sper că familia ta este bine şi că cea tânără se dezvoltă normal, spre satisfacţiunea voastră. Te-am aşteptat tot anul trecut cu multă nerăbdare. Sper că ne vom revedea în primăvara asta. Prezentă omagiile mele respectuoase doamnei Brediceanu şi te rog să mă crezi al tău prieten devotat, care te îmbrăţoşază,
T. Vuia
Scrisoarea 12
Garches, 22 decemvre 1925
7 Rue de Toulon
Dragă Caius,
Este mult de când nu am dat semn de viaţă. Am totuşi convingerea că la niciun moment nu ai crezut că te-am uitat. Am continuat, deşi cu mari greutăţi, lucrările relative la rezolvirea celor două probleme care mă preocupă. Elicopterul şi turbina cu gaz. Azi pot declara fără nicio emfază că lumea începe să admită că formula pe care am prezentat-o este aceea care va rezolvi problema zborului independent de viteza de translaţie. Ce priveşte turbina cu gaz, eu am prezentat un aparat la care am lucrat 22 de ani, care va permite crearea turbinei cu combustiune internă. De prezent este numai o chestiune de adaptare. Ce să zic despre greutăţile pe care le întâmpin zilnic în urma forţii de inerţie omenească! Trebuie să mă lupt zilnic şi mă bucur dacă în fiecare zi pot marca un pas înainte pe acest drum plin de obstacoli şi de rezistenţe de tot soiul. Din punct de vedere financiar, soarta pare a fi asigurată, pentru că fabricanţii încep să-şi dea seamă despre importanţa soluţiunii celor două probleme. Cu camarazii români de aici prezentaţi la E.R.[55] am păţit-o rău, dragă Caius. Ştii că am constituit aici un comitet al P.N. La început Noti[56] aliat cu Ciolan au căutat să-l excludă pe Cădere. Am introdus eu pe Cădere[57], pentru că a fost elementul cel mai bun. Intrat în comitet, Cădere s-a aliat cu Noti şi au căutat să-l elimineze pe Ciolan, fostul frate de cruce a lui Noti. Au căutat să mă aducă şi pe mine în apele lor, ca să-l nimicească pe Ciolan. Evident că nu m-am oferit pentru această combinaţie suterană. După câtva timp, Cădere a format aici o nouă asociaţiune: a ofiţerilor de rezervă, de acord cu Ciolan şi Noti. Cădere prezident. Noti viceprezident. Eu nici nu am fost măcar avizat că această societate se constituie. Nu le-am ţinut niciun grief[58]. A făcut aci manifestaţiuni utile, cu recepţiuni etc. Noti imediat după iniţ. la E.R. n-a mai pus piciorul la E.R. Îndată ce a intrat în serviciul dlui Duca[59], am decis că nu ne mai adunăm în comitet al P.N. deoarece pierdusem toată încrederea în Noti, afară de aceea, doreau a face parte din acest comitet şi dnii Neculcea[60] şi Ianculescu[61] de la Fontenay aux Roses[62]. Aceşti 2 ani, care au supt până acum la vaca liberală, doresc să-şi asigure viitorul în viitoarea constelaţiune politică. I-am lăsat în pace pentru că nu am văzut decât bizantinism în toate acţiunile lor.
Acum în vară Cădere s-a plâns că Noti ar fi adresat la Bucureşti raporturi defavorabile lui şi astfel ar fi întârziat decretul de numire de profesor la Oradea Mare. S-a înţeles cu Ciolan[63] şi acest din urmă, probabil cu scopul de a se răzbuna contra lui Noti, a depus o plângere la E.R. ca Noti să fie radiat. Juriul de onoare care a fost instituit, văzând că plângerea nu este etayată[64] pe niciun document, nu a putut pronunţa radiarea lui Noti. Ciolan nu s-a oprit aci. Având o creanţă de 3.000 fr. contra lui Noti, a înaintat o nouă plângere, transformând datoria în o datorie de onoare. Ce să vezi însă. Ciolan, care cere radiarea lui Noti, zicând că acest din urmă este un om necinstit, ba chiar un spion, acceptează să fie prezident în comitetul asociaţiunii A.O.R.[65] de alături de Noti, care a fost reales viceprezident. Când i-am expus lui Ciolan la mine în casă că nu pricep acest paradox, s-a pus să urle ca un posedat şi a căutat să-l spele pe Noti. Ţi-am expus aceste stări plictisitoare pentru ca să vezi cu cine eram chemat să lucrez aici şi ca să înţelegi pentru ce am luptat contra admiterii lui Ciolan şi Noti la E.R. În loc să-şi spele rufele în familie, ne fac de râsul lumii. Ce vor gândi francezii despre noi? Ştii că Ionel Dobrin este aici. Ne vedem în fiecare duminică şi astfel mă simt din nou puţin în Lugoj. Să nu fii supărat că nu ţi-am trimis încă notele biografice ce mi-ai cerut prin fr. Şerban[66]. Le voi trimite, dar trebuie să ştii că îmi repugnează f. mult ca publicul să intre în viaţa mea intimă; s-au publicat multe lucruri fanteziste, fără ştirea mea, bineînţeles. Sper că atât tu, cât şi amabila ta familie, sunteţi bine. Îţi doresc sărbători fericite şi un an nou în care să ne vedem, cel puţin în parte, realizate visurile noastre politice şi celelalte.
Prezentă omagii respectuoase doamnei Brediceanu[67] şi crede-mă al tău devotat,
T. Vuia
--------------------------------------------
[54] Probabil Alexandru Vaida-Voevod.
[55] Rond point (fr.) - Piaţă cu sens giratoriu.
[56] Loja Ernest Renan (Paris), constituită în 1910 în obedienţa Grande Orient de France. La epoca apropierii românilor de această lojă (1919), Maestru Venerabil era Marcel Huart de la ziarul „Le Temps". Din cei aproape o sută de membri, 11 erau jurnalişti şi publicişti. Primul român iniţiat aici a fost Samuel Silvian Krainic, avocat consilier pe lângă Legaţia României de la Paris (1916). Lotul cel mai însemnat îl reprezintă membrii delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919), în frunte cu Alexandru Vaida-Voevod, Caius Brediceanu, Mihai Şerban, Traian Vuia, Ion Pillat, Gheorghe Crişan şi Voicu Niţescu. Ulterior şi alţi români au fost iniţiaţi aici: Ion Lugoşianu (1921), Victor Cădere (1923), Noti Constantinide şi Petre Ciolan (1924). În afară de Traian Vuia, care locuia la Paris, toţi ceilalţi s-au reîntors în Patrie. De altfel, în 1931, loja a luat măsura radierii celor care nu-şi mai plătiseră metalele la zi. (Toate datele şi informaţiile cu privire la Francmasoneria din România folosite în acest studiu au fost obţinute prin bunăvoinţa dlui Horia Nestorescu-Bălceşti, autorul lucrării Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România, vol. I–III, Editura Phobos, Bucureşti, 2005)
[57] Noti Constantinide (1890–1957). Diplomat român. Studii de drept la Bucureşti şi Roma. A făcut parte, ca expert, din delegaţia condusă de Ion I.C. Brătianu la Conferinţa de Pace de la Paris. A participat la organizarea şi conducerea biroului de la Paris al oficioasei agenţii de presă „Rador", fondată în 1921 cu sprijinul moral şi material al Ministerului Afacerilor Străine. Misiuni diplomatice la Berlin (1929–1937); Roma (1937–1938); Helsinki (1941–1942). Secretar de legaţie cls. II (1921); secretar de legaţie cls. I (1930); consilier de legaţie (1937); ministru plenipotenţiar cls. II (1941), ministru plenipotenţiar cls. I (1946). Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Helsinki (15 iunie 1941–10 noiembrie 1942). În cadrul Centralei, a funcţionat la Direcţia Politică Juridică; Direcţia Presei şi Informaţiilor; Direcţia Economică; Direcţia Consulară; Comisia de Studii a Ministerului Afacerilor Străine; Serviciul conservării şi expedierii tratatelor; Comisia de propuneri pentru numiri, înaintări şi transferuri; Consiliul de acordare, control şi recomandare al Ministerului Afacerilor Străine; Comisia pentru studiul problemelor păcii ş.a. Pensionat, prin „comprimarea" funcţiei, la 15 noiembrie 1947, alături de 160 diplomaţi de carieră şi funcţionari ai Ministerului Afacerilor Străine. În 1924, iniţiat în loja Ernest Renan (Paris).
[56] Victor G. Cădere (1891–1980). Jurist şi diplomat român. Licenţiat şi doctor în drept al Universităţii din Iaşi (1919). Diplomat al Şcolii de Ştiinţe Politice de la Paris (1925). Membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919). Membru al Misiunii române în America de Nord (1919) şi şef al Misiunii militare în Extremul Orient (1920–1921) însărcinate cu repatrierea cetăţenilor români ce se aflau în Statele Unite ale Americii şi a prizonierilor români ce se aflau în Rusia şi în Extremul Orient. Profesor universitar de procedură civilă la Facultăţile de Drept din Oradea (1926) şi apoi din Cluj. Deputat de Bihor (1928–1930). Secretar general al Ministerului de Justiţie (1930); secretar general al Ministerului de Interne, director general al Siguranţei statului (1930–1931). Rezident regal al Ţinutului Dunărea de Jos (1938–1939). Preşedinte de onoare al FIDAC. Ministru plenipotenţiar cls. II (1928). Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Varşovia (1 mai 1932–15 septembrie 1935); la Belgrad (1 noiembrie 1936–31 ianuarie 1939); ambasador extraordinar şi plenipotenţiar la Belgrad (1 februarie 1939–25 noiembrie 1940); trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Lisabona (15 decembrie 1941–1 septembrie 1944). Membru asociat al Academiei Diplomatice Internaţionale (1934). Membru al Societăţii de legislaţie de la Paris; al Societăţii americane de Geografie de la New York, al Academiei de Ştiinţe din Polonia (1935); al Societăţii Academice de Geografie (1969); membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa. În mai 1923, iniţiat în loja Ernest Renan (Paris) din obedienţa Marelui Orient al Franţei, la recomandarea lui Traian Vuia. Închis în penitenciarul Dunărea (1952–1956).
[57] Grief (fr.) – Plângere, păs.
[58] Ion Gheorghe Duca (1879–1933). Jurist, publicist, om politic şi de stat român. Doctor în Drept al Universităţii din Paris (1902). Orator de mare talent. Director al ziarului „Viitorul" (1911–1914). Unul dintre ideologii liberalismului din România. Preşedinte al Partidului Naţional Liberal (1930–1933). Unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Ion I.C. Brătianu în pregătirea diplomatică şi politică a reîntregirii României. De mai multe ori ministru şi prim-ministru (14 noiembrie–21 decembrie 1933). A avut un rol important în fundamentarea politicii externe a României, pentru consolidarea statu-quo-ului teritorial. Adversar al mişcărilor totalitare, a dizolvat Garda de Fier. Asasinat de un comando legionar pe peronul gării Sinaia, la 29 decembrie 1933.
[60] Eugen (Eugeniu) Neculcea (1876–m.?). Matematician, fizician, chimist, diplomat român. Studii universitare la Iaşi şi Paris (Sorbona, Collège de France). Doctor în ştiinţe fizico-matematice la Paris. Carieră universitară la Iaşi şi la Bucureşti. Profesor universitar. Membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919–1920). A reprezentat România în diferite organisme internaţionale (din sistemul Societăţii Naţiunilor) şi la tratativele economico-financiare privind drepturile şi obligaţiile decurgând din tratatele şi reglementările încheiate în urma primului război mondial. A luat parte la: Conferinţa parlamentară internaţională de comerţ (Paris, 1919; Bruxelles, 1920); Conferinţa financiară internaţională (Bruxelles, 1920); Conferinţa internaţională pentru simplificarea formalităţilor vamale (Geneva, 1926); Conferinţa financiară internaţională privind abolirea prohibirilor la import şi la export (Geneva, 1926); Conferinţa economică internaţională (Geneva, 1927); Conferinţa internaţională pentru unificarea metodelor în materie de statistici economice (Geneva, 1928); Conferinţa internaţională în vederea unei acţiuni economice concertate (1930, 1931); Conferinţa internaţională pentru unificarea legislaţiei în materie de scrisori de schimb şi poliţe (Geneva, 1931); Conferinţa internaţională economică şi monetară (Londra, 1934) ş.a. În calitate de delegat sau consilier tehnic, a luat parte la toate sesiunile Adunării Societăţii Naţiunilor (1920–1937) şi la toate întrunirile Comisiei Financiare şi Economice a Societăţii Naţiunilor (1920–1937). Preşedinte, în două rânduri, al Comitetului mixt de unificare a metodelor de statistică economică şi financiară. Membru al Academiei Diplomatice Internaţionale. Membru titular al Academiei de Ştiinţe din România.
[61] Victor Ianculescu. Doctor în drept al Universităţii din Paris. Subdirector al Şcolii române din Franţa. În 1931 a publicat lucrarea Le Petite Entente et l'Union Européenne.
[62] Şcoala română din Franţa (Ecole Roumaine en France), cu sediul la Fontenay aux Roses, lângă Paris, a fost înfiinţată în 1921 din iniţiativa lui Nicolae Iorga.
[63] Petre Ciolan. Diplomat român. Secretar al delegaţiei României la Conferinţa de Pace de la Paris (1919). Consul al României la Paris. În 1924, iniţiat în loja Ernest Renan (Paris) la recomandarea lui Alexandru Vaida-Voevod şi a lui Traian Vuia.
[64] S'etayer (fr.) – A se sprijini.
[65] Asociaţia Ofiţerilor de Rezervă.
[66] Mihai Şerban (1887–1947). Om politic român. Studii universitare la Viena, Halle şi Iaşi. Licenţiat al Academiei de Agricultură din Halle. Doctor în drept al Universităţii din Iaşi. Delegat la Conferinţa de Pace de la Paris (1919) pentru chestiuni economice. Profesor universitar. Rector al Academiei de Agricultură din Cluj (din 1927, în patru rânduri), pe care a organizat-o. Membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc (1928). Deputat (din 1928) şi senator. Membru în Consiliul Superior Agronomic (1929). Fondator al grupului parlamentar de agricultură (1929). Delegat la numeroase conferinţe internaţionale. Subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (7 iunie–10 august 1932; 11 august–17 octombrie 1932). Membru al Frontului Renaşterii Naţionale (1935). Subsecretar de stat pentru minorităţi la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (14 ianuarie–9 noiembrie 1933). Membru în Directoratul Frontului Renaşterii Naţionale (1939). Subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (1 februarie–28 septembrie 1939; 28 septembrie–23 noiembrie 1939; 24 noiembrie 1939–11 mai 1940; 11 mai–4 iulie 1940). Membru corespondent al Academiei Române (mai 1940). În august 1919, iniţiat în loja Ernest Renan (Paris).
[67] Marioara Brediceanu.