Evaluare utilizator: 5 / 5

Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul Arhiepiscopiei Râmnicului,
Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări!

„Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, 
le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan I, 11-12).

Praznicul Nașterii Domnului este praznicul bucuriei împlinirii așteptării noastre, nu doar ca fapt istoric, ca împlinire a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L!”, aceasta este chemarea de peste veacuri adresată strămoșilor, moșilor și nouă, și fi-va și celor ce nouă vor urma. Dacă Duminica trecută, prin cuvânt de Evanghelie, Dumnezeu ne invita la Cina Sa, astăzi, în Duminica dinaintea Nașterii Domnului suntem chemați să fim bune gazde Pruncului ce urmează a Se naște spre a noastră mântuire. Vreme am avut în cele 40 de zile ale Postului Bucuriei (și din care încă mai avem a ni se scurge câteva din clepsidra timpului), pentru a ne pregăti sufletește și a răspunde printr-o bună și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Morala Protestantă

În protestantism nu se poate vorbi de o morală unică, pentru că există mai multe confesiuni zise istorice şi noi. Există mai degrabă diverse concepţii morale conforme cu diversele învăţături dogmatice şi Biserici Protestante. Punctul de plecare al acestor păreri, opinii, concepţii îl constituie acele cărţi simbolice, diferite de la o epocă la altă epocă.

La începuturile protestantismului se poate vorbi de o morală aproape unică, având în vedere că Luther şi Calvin au însemnat un moment decisiv în impunerea Reformei.  Morala protestantă, în general, este aproape ca o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Morala Romano-Catolică

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Noțiui și trăsături specifice moralei Creștine-Ortodoxe

Teologia morală ortodoxă creştină îşi are esenţa în faţa concretă a creştinismului, adică prezenţa Bisericii în viaţa morală a creştinului şi a lumii. Creştinismul nu este o doctrină, o ideologie, ci o viaţă trăită în conformitate cu voia lui Dumnezeu, privind pe om şi mântuirea lui. Creştinismul nu înseamnă o sumă de învăţături teoretice care să lumineze numai intelectul, ci mai ales să transfigureze interior fiinţa umană. Toate adevărurile de credinţă trebuie trăite de fiecare credincios în parte, dar acestea sunt trăite în mod...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Încă din timpul lui Tertulian și probabil cu mult înainte de acesta, Biserica creștină își amintea de cei adormiți și la Jertfa Euharistică. Un termen care nu poate fi trecut cu vederea, în acest sens, din vocabularul teologic al lui Tertulian, preluat din cel scripturistic (Cartea Înțelepciunii lui Solomon 2, 1: „non est refrigerium in fine hominis”), este cel de refrigerium, prin care moartea este exprimată ca odihnă în așteptarea învierii, învățătură deja atestată în Noul Testament: „Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se (requiescant) de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În Imperiul Roman, așa cum am văzut, cultul morților era practic un cult de familie, chiar dacă era generalizat și ca o sărbătoare publică. Rudele și prietenii se adunau la mormânt și împărțeau cu defunctul o masă, care în concepția lor nu era una simbolică, ci o realitate concretă, un ospăț la care luau parte și cei trecuți în lumea cealaltă.

O bună perioadă de timp, creș­tinii au continuat aceste memo­ria mortuorum, materializate în așa-nu­mitele Parentalia, însă le-au dat o nouă perspectivă simbolică, mult spiritualizată și mult mai deschisă către semeni. Crești­nismul a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În Antichitatea greco-romană, grija față de cei plecați din lumea aceasta a fost dintotdeauna una dintre coordonatele esențiale ale vieții religioase. În con­cepția anticilor, moartea nu însemna trecerea în neființă, desființarea persoanei: „Letum non omnia finit” - „Moartea nu le sfârșește pe toate” (Propertius, Elegiae, IV, VII, 1). Aceștia considerau moartea ca pe o trecere într-un alt plan al existenței: morții, locuind sub pământ, continuau să poarte de grijă celor rămași aici, dacă aceștia, la rândul lor, nu încetau să le poarte de grijă, făcându-le astfel din mormânt locuința...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Transcendenţa lui Dumnezeu - Sfânta treime - temeiul şi bază a spiritualităţii creştine

Sfânta Treime este fundamentul învăţăturii şi credinţei ortodoxe despre Dumnezeu. Credinţa în dogma Sfintei Treimi delimitează îvăţătura creştină despre Dumnezeu de alte doctrine şi concepţii, în sensul că numai învăţătura ortodoxă ne arată că Dumnezeu lucrează mântuirea în omul care vine la Hristos. Biserica are temei trinitar care nu trebuie căutat prin speculaţii filozofice, ci în taina vieţii comune a Persoanelor divine. Un temei trainic în acest sens sunt cuvintele Mântuitorului şi interpretările...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Abstract

Învăţătura creştină despre Dumnezeu cel Unul şi Trei în acelaşi timp, cu care omul trebuie să intre în comuniune şi să stăruie , crescând în Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt în Tainele şi slujbele Bisericii. Biserica este instituţia mântuirii şi creşterii noastre în Hristos Domnul. Biserica înţeleasă ca Trupul Tainic a lui Hristos, preungit în umanitate prin lucrarea Duhului Sfânt şi Dumnezeu cel Unul în fiinţă şi întreit în persoane este marea Taină a creştinătăţii. Rugăciunea este monologică pentru că Dumnezeu însuşi este o Treime de persoane: ,,Eu şi Tatăl una sântem" (Ioan...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Participarea dinamică la Slava lui Dumnezeu

O spiritualitate adevărată este una esenţială vie, care angajează întreaga fiinţă a omului şi de aceea este alimentată de o comuniune în rugăciune şi de manifestare a identităţii de credinţă între mai multe persoane. Numai o astfel de comunicare încălzeşte viaţa spirituală a fiecăruia. O spiritualitate urmărită doar de unul singur, în închidere deci, în egoism, devine mai mult o cugetare teoretică, ce angajează doar mintea şi acesta din când în când. Spiritualitatea autentică trebuie să implice toate facultăţile chipului dumnezeiesc din ce în ce...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Descoperirea sau Revelația dumnezeiască este comoara de adevăruri pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor, pentru ca aceștia, cunoscându-L, pe El, voia Lui și lucrarea Lui, să-L cinstească după vrednicie, să-I împlinească voia și prin aceasta să se mântuiască.

Prin descoperirea dumnezeiască suprafirească, persoana umană dobândeşte o cunoştinţă mai completă şi întru totul sigură despre Dumnezeu şi despre voia Lui privind viaţa şi mântuirea sa. Înduhovnicirea înseamnă purificare de patimi şi creşterea în virtuţi, care nu poate fi făcută decât în interiorul Bisericii, mama noastră duhovnicească...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Sfântul Duh și Comuniunea bisericească

Ceea ce deosebeşte esenţial spiritualitatea creştină de orice altă spiritualitate este, în afară de faptul că ea nu afirmă identificarea omului cu dumnezeirea sau cu esenţa totală, caracterul ei hristologic. Legătura noastră cu Hristos se realizează şi se întăreşte prin Duhul cel Sfânt al Lui. Sfântul Duh este trimis de Hristos sfinţilor apostoli: _,,Când va venii Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul A devărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru mine^" (Ioan, 15, 26).

Iisus Hristos care este singurul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Deschiderea vieţii duhovniceşti spre Împărăţia cerurilor           &nbsp...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Tragedia omului modern şi postmodern provine din faptul că în el se află pentru totdeauna dorul de Dumnezeu, căutarea de Hristos. Această căutare a lui Hristos, ca sens al vieţii, stă la baza neliniştii şi tulburării de care suferă omul modern, căci în străfundul sufletului său mai licăreşte dorul după viaţa pe care a înăbuşit-o în sine şi regretul după sensul pierdut. Iar sensul vieţii noastre se descoperă numai atunci când ne descoperim rădăcinile noastre adânc înfipte în realitatea treimică, în Hristos[1]

Cu alte cuvinte, fără credinţa în Dumnezeu viaţa omului este marcată de non sens...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

New Age

Sincretismul religios al noii epoci (New Age), promovat uneori chiar de creştini, ameninţă cu dispariţia adevărului persoanei umane, ţintind direct primul nivel, cel teologic. Prin relativizarea creştinismului şi prin încercarea de amestecarea sa cu alte religii şi concepţii religioase, urmăreşte să facă să dispară adevărul despre Dumnezeu ca Persoană şi despre comuniunea Sa personală cu lumea, ştiut fiind că acesta constituie esenţa creştinismului. Diferitele religii şi creştinismul sunt percepute şi abordate ca simple mijloace de reglare psihologică a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul Arhiepiscopiei Râmnicului, Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări!

Hristos a înviat !

„El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat”  (Isaia LIII, 5)

Dumnezeu atât de mult a iubit neamul omenesc, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a trimis în întunericul lumii acesteia, ca să biruiască în Trupul Său tot păcatul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Abstract

Prin Înviere, umanitatea lui Hristos a fost total străbătută de viaţa Duhului;  Hristos Îl are acum şi ca om în mod deplin pe Duhul Sfânt în Sine, pe care îl avea din veci, după Dumnezeire. Învierea din morţi a Mântuitorului Hristos constituie arătarea puterii dumnezeieşti în trup şi anume în trupul Cuvântului întrupat.

Din Cuvântul lui Iisus Hristos iradia dragostea desăvârşită şi tocmai prin ea, chemarea Lui răsuna cu autoritate categorică. În faţa lui Iisus Hristos oamenii experiau nu numai dumnezeirea Lui, ci şi păcatele lor. Aceste două experienţe sunt strâns...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Îndumnezeirea firii omenești din persoana Mântuitorului este dată chiar în Întrupare, dar se arată și se afirmă treptat de-a lungul timpului, pe pământ. Dumnezeu coboară în lume și Se întrupează, rămânând în continuare Dumnezeu adevărat și făcându-Se om adevărat, întru toate  asemenea nouă, afară de păcatul strămoșesc (Fil.2, 6-7) și omul care rupsese dialogul cu El, se ridică spre plenitudinea vieții dumnezeiești, devine „dumnezeu” după  har, pentru ca unirea celor două firi: dumnezeiască și omenească, în ipotasul Logosu-lui, adică a Fiului întrupat, a fost hotărâtă încă din veci...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Metamorfoza lumii europene de la epoca medivală la epoca modernă sau iluministă a secolului al XVIII-lea a atras după sine mutaţii considerabile pe scena culturii europene. De la Dumnezeu s-a trecut la om, de la teologie s-a trecut la stiinţă, şi de la valorile spirituale s-a trecut la valorile materiale, ca tot atâtea expresii ale globalizării.

Concepţia mecanicistă a favorizat imensul progres ştiinţific şi tehnologic pe care îl cunoaşte socitatea contemporană occidentală. Dar această concepţie este cauza regresului spiritual şi moral al lumii în care traim. Factorii economici, financiari...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Sfânta Euharistie este singura hrană ce are în ea dimensiunea fizică şi cea spirituală, care conţine moartea şi învierea pentru că materia moartă, în timpul Sf. Liturghii devine însuşi trupul şi sângele Domnului Hristos. Cu alte cuvinte se aduce jetfă firească şi ne împărtăşim apoi cu trup firesc şi duhovnicesc totodată, cam aşa cum explică Sf. Ap. Pavel când spune că: se seamănă trup firesc şi înviază trup duhovnicesc (Icor. 15, 44)^” (Pr. Prof. univ. dr. Theodor Damian, Revista „Lumină Lină”, Paştile ca pâinea cea de toate zilele, Capela Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Editura The Romanian...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Poate mulţi dintre Dumneavoastră aţi privit în câteva seri pe diferite posturi de televiziune o situaţie penibilă. Aţi văzut un om, care coborâse atât de jos pe scara morală, încât se cutremura şi cel mai puţin familiarizat cu principiile morale. Conştiinţa fiecăruia dintre noi se revolta la vederea acelor fapte oribile, scârboase, pe care acel individ le săvârşea împreună cu alţii. Omul acela era din Italia, din Roma. Poate aţi răsuflat uşuraţi, numai că, din păcate, omul acela era român şi, mai mult, era preot. Eu însumi am simţit un fel de uşurare de moment, când patriarhia de la Bucureşti...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ştiinţa,  în sfârşit îşi dă mâna cu religia, în legătură cu faptul că nu există moarte a fiinţelor, ci o trecere a lor într-o altă dimensiune astrală, fără corpul fizic pământean. Corp fizic pământean,  care şi l-a însuşit şi Mântuitorul Iisus Hristos la întrupare (naştere). Viaţa este veşnică, cum susține religia creştină din totdeauna, particula de dumnezeire din fiecare din noi nu moare niciodată.

Robert Lanza, cercetător la Advanced Cell Technology, a dovedit prin fizica cuantică faptul că moartea nu există. Când trupul îşi termină „bateriile”, mai rămân 20 de waţi de „energie...

Citeşte articol complet...

Crucea  „dătătoare de viaţă” - o nouă treaptă de ridicare a vieţii creştine autentice

Crucea lui Hristos semnifică o nouă treaptă de  urcare a creştinului ortdox şi de aceea constituie un temei al spiritualităţii creştine ortodoxe. Fără această jertfelnică dăruire de Sine a lui Dumnezeu, prin Hristos, viaţa nu ar fi fost deplină, spiritualitatea creştină nu ar fi stat pe adevăratele-i fundamente. Căci, prin Crucea lui Hristos a fost omorâtă în noi duşmănia (Efes. 2, 16), am fost împăcaţi cu Dumnezeu şi totodată între noi, jertfa însemnă dăruire totală a lui Dumnezeu prin&nbsp...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sfânta Treime - temeiul şi baza spiritualităţii creştine

Sfânta Scriptură este izvorul credinţei în Dumnezeu Cel Unu în fiinţă şi întreit în persoane, cifră care este în atenţia altor credincioşi neortodocşi. Acest număr apare pretutindeni şi este fundamental întru-cât exprimă o ordine intelectuală şi spirituală întru Dumnezeu, în cosmos sau în om.

După specialişti, acest număr sintetizează legătura triplă a unităţii fiinţei vii, sau reprezintă relaţia dintre 1 şi 2, obţinut prin împreunarea dintre Cer şi pământ. În credinţa oamenilor neortodocşi, 1 reprezintă Cerul şi 2 reprezintă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Unirea tot mai strânsă cu Hristos, pe calea iubirii şi a rugăciunii şi prin Sfânta Taină a Euharistiei

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Iluminarea sau contemplarea lui Dumnezeu în făpturile creaţiei

În această subdiviziune ne folosim de cuvântul ,,iluminarea" care în Micul Dicţionar Enciclopedic pare un termen fără o semnificaţie teologică aşa cum reiese din precizările lingvistice că derivă de la verbul: a ilumina de sorginte latină şi priveşte partea sa naturală, aceea de a marca acţiunea de a ilumina precum şi mărimea fotometrică egală cu densitatea fluxului luminos care cade pe suprafaţa unui corp (pag.459). Însă, pe lângă această semnificaţie fizică adăugăm pe cea spirituală legată de Cuvintele Mântuiitorului Care zice...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Introducere

Dacă lucrurile ar fi mers pe făgaşul dorit de Dumnezeu, umanitatea  şi-ar fi desfăşurat existenţa în termeni exclusiv paradisiaci, atmosferă specifică la aşezarea protopărinţilor noştri ca să păzească Edenul şi să-l lucreze.  Desăvârşit fiind în toate compartimentele sale fiinţiale, omul ar fi trăit în unire cu Dumnezeu-Creatorul său, şi aceasta ar fi constituit marea axiomă relaţională a vieţii lui. Abea după aceea, celelalte relaţii cu fiinţele şi lucrurile din Cer şi de pe pământ. În esenţa Sa Dumnezeu este Iubire, astfel că, omul pe care L-a făcut _„după...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Dumnezeu pregăteşte fiecărui suflet timpul necesar pentru curăţire, luminare şi desăvârşire în actul cunoaşterii spre mântuire”. (Virgil Maxim)

Pe Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos au pătimit deopotrivă Dumnezeirea Treimii, Maica Domnului, întregul Cer şi o parte dintre Aleşii pământului. Crucea Hristică este rădăcina aşezării noastre în Vatra binecuvântată a veşniciei, trunchiul menirii noastre ca fiinţă religioasă, corola suferinţelor, mireasma mistică a jertfirii întru Dumnezeu şi Neam, dar şi Potirul răscumpărării întru biruinţa Învierii. Crucea poartă în trup sângele Jertfei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Dragoste lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”  (Sfântul Arsenie Boca)

Frumuseţea nevăzută a lui Dumnezeu, pe care ne-o arată ca într-o Icoană serafică a neasemuitei Splendori, Sfântul şi Marele Apostol Pavel, zâmbeşte în surâsul Creaţiei, în zămislirea Dorului Iubirii, în odrăslirea Tainei divine pogorâtoare de har, în apoteoza taumaturgilor daci, în aura luminaţilor, în seninul înaintevăzătorilor. „Cele nevăzute ale Lui, mărturiseşte marele Pavel, se văd de la Facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică...

Citeşte articol complet...