Evaluare utilizator: 5 / 5

Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul Arhiepiscopiei Râmnicului, Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări!

Hristos a înviat !

„El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat”  (Isaia LIII, 5)

Dumnezeu atât de mult a iubit neamul omenesc, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a trimis în întunericul lumii acesteia, ca să biruiască în Trupul Său tot păcatul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Abstract

Prin Înviere, umanitatea lui Hristos a fost total străbătută de viaţa Duhului;  Hristos Îl are acum şi ca om în mod deplin pe Duhul Sfânt în Sine, pe care îl avea din veci, după Dumnezeire. Învierea din morţi a Mântuitorului Hristos constituie arătarea puterii dumnezeieşti în trup şi anume în trupul Cuvântului întrupat.

Din Cuvântul lui Iisus Hristos iradia dragostea desăvârşită şi tocmai prin ea, chemarea Lui răsuna cu autoritate categorică. În faţa lui Iisus Hristos oamenii experiau nu numai dumnezeirea Lui, ci şi păcatele lor. Aceste două experienţe sunt strâns...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Îndumnezeirea firii omenești din persoana Mântuitorului este dată chiar în Întrupare, dar se arată și se afirmă treptat de-a lungul timpului, pe pământ. Dumnezeu coboară în lume și Se întrupează, rămânând în continuare Dumnezeu adevărat și făcându-Se om adevărat, întru toate  asemenea nouă, afară de păcatul strămoșesc (Fil.2, 6-7) și omul care rupsese dialogul cu El, se ridică spre plenitudinea vieții dumnezeiești, devine „dumnezeu” după  har, pentru ca unirea celor două firi: dumnezeiască și omenească, în ipotasul Logosu-lui, adică a Fiului întrupat, a fost hotărâtă încă din veci...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Metamorfoza lumii europene de la epoca medivală la epoca modernă sau iluministă a secolului al XVIII-lea a atras după sine mutaţii considerabile pe scena culturii europene. De la Dumnezeu s-a trecut la om, de la teologie s-a trecut la stiinţă, şi de la valorile spirituale s-a trecut la valorile materiale, ca tot atâtea expresii ale globalizării.

Concepţia mecanicistă a favorizat imensul progres ştiinţific şi tehnologic pe care îl cunoaşte socitatea contemporană occidentală. Dar această concepţie este cauza regresului spiritual şi moral al lumii în care traim. Factorii economici, financiari...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Sfânta Euharistie este singura hrană ce are în ea dimensiunea fizică şi cea spirituală, care conţine moartea şi învierea pentru că materia moartă, în timpul Sf. Liturghii devine însuşi trupul şi sângele Domnului Hristos. Cu alte cuvinte se aduce jetfă firească şi ne împărtăşim apoi cu trup firesc şi duhovnicesc totodată, cam aşa cum explică Sf. Ap. Pavel când spune că: se seamănă trup firesc şi înviază trup duhovnicesc (Icor. 15, 44)^” (Pr. Prof. univ. dr. Theodor Damian, Revista „Lumină Lină”, Paştile ca pâinea cea de toate zilele, Capela Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Editura The Romanian...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Poate mulţi dintre Dumneavoastră aţi privit în câteva seri pe diferite posturi de televiziune o situaţie penibilă. Aţi văzut un om, care coborâse atât de jos pe scara morală, încât se cutremura şi cel mai puţin familiarizat cu principiile morale. Conştiinţa fiecăruia dintre noi se revolta la vederea acelor fapte oribile, scârboase, pe care acel individ le săvârşea împreună cu alţii. Omul acela era din Italia, din Roma. Poate aţi răsuflat uşuraţi, numai că, din păcate, omul acela era român şi, mai mult, era preot. Eu însumi am simţit un fel de uşurare de moment, când patriarhia de la Bucureşti...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ştiinţa,  în sfârşit îşi dă mâna cu religia, în legătură cu faptul că nu există moarte a fiinţelor, ci o trecere a lor într-o altă dimensiune astrală, fără corpul fizic pământean. Corp fizic pământean,  care şi l-a însuşit şi Mântuitorul Iisus Hristos la întrupare (naştere). Viaţa este veşnică, cum susține religia creştină din totdeauna, particula de dumnezeire din fiecare din noi nu moare niciodată.

Robert Lanza, cercetător la Advanced Cell Technology, a dovedit prin fizica cuantică faptul că moartea nu există. Când trupul îşi termină „bateriile”, mai rămân 20 de waţi de „energie...

Citeşte articol complet...

Crucea  „dătătoare de viaţă” - o nouă treaptă de ridicare a vieţii creştine autentice

Crucea lui Hristos semnifică o nouă treaptă de  urcare a creştinului ortdox şi de aceea constituie un temei al spiritualităţii creştine ortodoxe. Fără această jertfelnică dăruire de Sine a lui Dumnezeu, prin Hristos, viaţa nu ar fi fost deplină, spiritualitatea creştină nu ar fi stat pe adevăratele-i fundamente. Căci, prin Crucea lui Hristos a fost omorâtă în noi duşmănia (Efes. 2, 16), am fost împăcaţi cu Dumnezeu şi totodată între noi, jertfa însemnă dăruire totală a lui Dumnezeu prin&nbsp...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sfânta Treime - temeiul şi baza spiritualităţii creştine

Sfânta Scriptură este izvorul credinţei în Dumnezeu Cel Unu în fiinţă şi întreit în persoane, cifră care este în atenţia altor credincioşi neortodocşi. Acest număr apare pretutindeni şi este fundamental întru-cât exprimă o ordine intelectuală şi spirituală întru Dumnezeu, în cosmos sau în om.

După specialişti, acest număr sintetizează legătura triplă a unităţii fiinţei vii, sau reprezintă relaţia dintre 1 şi 2, obţinut prin împreunarea dintre Cer şi pământ. În credinţa oamenilor neortodocşi, 1 reprezintă Cerul şi 2 reprezintă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Unirea tot mai strânsă cu Hristos, pe calea iubirii şi a rugăciunii şi prin Sfânta Taină a Euharistiei

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Iluminarea sau contemplarea lui Dumnezeu în făpturile creaţiei

În această subdiviziune ne folosim de cuvântul ,,iluminarea" care în Micul Dicţionar Enciclopedic pare un termen fără o semnificaţie teologică aşa cum reiese din precizările lingvistice că derivă de la verbul: a ilumina de sorginte latină şi priveşte partea sa naturală, aceea de a marca acţiunea de a ilumina precum şi mărimea fotometrică egală cu densitatea fluxului luminos care cade pe suprafaţa unui corp (pag.459). Însă, pe lângă această semnificaţie fizică adăugăm pe cea spirituală legată de Cuvintele Mântuiitorului Care zice...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Introducere

Dacă lucrurile ar fi mers pe făgaşul dorit de Dumnezeu, umanitatea  şi-ar fi desfăşurat existenţa în termeni exclusiv paradisiaci, atmosferă specifică la aşezarea protopărinţilor noştri ca să păzească Edenul şi să-l lucreze.  Desăvârşit fiind în toate compartimentele sale fiinţiale, omul ar fi trăit în unire cu Dumnezeu-Creatorul său, şi aceasta ar fi constituit marea axiomă relaţională a vieţii lui. Abea după aceea, celelalte relaţii cu fiinţele şi lucrurile din Cer şi de pe pământ. În esenţa Sa Dumnezeu este Iubire, astfel că, omul pe care L-a făcut _„după...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Dumnezeu pregăteşte fiecărui suflet timpul necesar pentru curăţire, luminare şi desăvârşire în actul cunoaşterii spre mântuire”. (Virgil Maxim)

Pe Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos au pătimit deopotrivă Dumnezeirea Treimii, Maica Domnului, întregul Cer şi o parte dintre Aleşii pământului. Crucea Hristică este rădăcina aşezării noastre în Vatra binecuvântată a veşniciei, trunchiul menirii noastre ca fiinţă religioasă, corola suferinţelor, mireasma mistică a jertfirii întru Dumnezeu şi Neam, dar şi Potirul răscumpărării întru biruinţa Învierii. Crucea poartă în trup sângele Jertfei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Dragoste lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”  (Sfântul Arsenie Boca)

Frumuseţea nevăzută a lui Dumnezeu, pe care ne-o arată ca într-o Icoană serafică a neasemuitei Splendori, Sfântul şi Marele Apostol Pavel, zâmbeşte în surâsul Creaţiei, în zămislirea Dorului Iubirii, în odrăslirea Tainei divine pogorâtoare de har, în apoteoza taumaturgilor daci, în aura luminaţilor, în seninul înaintevăzătorilor. „Cele nevăzute ale Lui, mărturiseşte marele Pavel, se văd de la Facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Primul dintre împăraţi te-ai arătat, temelie dumnezeiască a evlaviei”  (Troparul Sf. Constantin şi Elena)

Frumuseţea Neamului haric nemuritor dacoromân ne-a fost dăruită şi călăuzită de Împăratul Vieţii veşnice al dumnezeirii Iisus Hristos, Care a pus început urcuşului mistic spre dimensiunea spirituală a existenţei şi evidenţei noastre liturgic ortodoxe. Sfintele chemări pogorâte prin harul lui Dumnezeu, schimbă radical şi imperios soarta Aleşilor Săi, oferindu-le menirea şi demnitatea de a se întrupa în cele mai mari şi mai înalte destine ale omenirii, slujind şi slăvind deopotrivă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Frumuseţea e o realitate dumnezeiască, în primul rând... Dumnezeu a umplut universul cu splendoare...” (Alexandru Mironescu)

Frumuseţea în plenitudinea ei serafică divină este însăşi Dragostea Dumnezeiască.

Frumuseţea cea nevăzută a lui Dumnezeu este sublimul Dragostei sale Dumnezeieşti care zâmbeşte în surâsul Creaţiei Sale, în zămislirea Tainei divine pogorâtoare de har - Izvorul vieţii, în odrăslirea Dorului Iubirii ce dăltuieşte aşezările gândirii Omului, în unda libertăţii religioase care oglindeşte tot ce e frumos în sinele nostru creştin, în  susurul identităţii noastre...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dumnezeu este Cel Care orientează până și evenimentele naturii în favoarea omului. Sfântul Apostol Pavel, care nu era un istoric oarecare (avea o perspectivă măreață asupra istoriei), a spus ceva cu totul special în Epistola către Efeseni, și anume că sensul istoriei trebuie să fie găsit în Biserica lui Iisus Hristos, în ceea ce Dumnezeu, prin harul său, face prin acei oameni din Biserica pe care i-a adus la credință în numele Său. Și astfel, Dumnezeu încheie ceea ce am putea numi extraordinara dramă cosmică a istoriei umane, prin iconomia Sa mântuitoare. Pe măsura trecerii timpului, Dumnezeu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, împăraţilor ajutător, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos-Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre!” (Troparul Sfântului)

Întruparea Logosului dumnezeesc, cu Voia Tatălui ceresc, întru Omul vlah desăvârşit Fecioara Maria - Vlaherna - Carpathina, prin Duhul Sfânt, a deschis Stăvilarele cerului pentru pogorârea harului Mângâietorului peste cei doritori să cunoască Adevărul revelat, dreapta Credinţă a Evangheliei cu Învăţătura, Faptele, Jertfa, Crucea şi Învierea Domnului, Iubirea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Hristos a înviat!

Postul cel Mare a trecut, sufletele noastre...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Isihastul este persoana care a dobândit Isihia. Cuvântul „Isihia” vine din grecescul „heysichia”, care înseamnă linişte lăuntrică. Este liniştea care te introduce în experienţa misterului fiinţei şi divinităţii. Procedeul prin care se creează liniştea lăuntrică este ”oratio mentis”, sau rugăciunea minţii în inimă. Acest procedeu, numit şi „meşteşugul liniştirii”, duce pe lucrătorul ei la purificare şi iluminare.

Taina meditaţiei creştine

Când veţi deschide „Micul dicţionar biblic” veţi găsi următoarea definiţie a rugăciunii: „Mod de a exprima veneraţia faţă de Dumnezeu”. Deci, rugăciunea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Iisus este în capul legiunilor nesfârşite de pătimitori în lanţuri şi în temniţe, pentru adevăr şi dreptate. El a fost primul deţinut politic creştin”. (Părintele Liviu Brânzaş)

Filocalia Suferinţei şi a Jertfei se asumă Mărturisirii lui Dumnezeu, ca sens al desăvârşirii Omului creştin întru virtutea ca împlinire a Dragostei sale divino-umane. Suferinţa a fost dată ca măsură a jertfei noastre, a tuturor oamenilor privind alegerea iubirii lor la chemarea dragostei lui Dumnezeu. Însuşi Dumnezeu în Actul Creaţiei Sale, în mod expres pentru Om, a ales şi împlinit Suferinţa şi Jertfa Sa, pentru...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Personalitatea Mântuitorului Iisus Hristos a concentrat atenția a mii de autori. Despre Iisus, nemijlocit, s-au scris nenumărate cărți, studii, articole, s-au turnat zeci de filme artistice și documentare, pictorii l-au pictat în mii de chipuri, sculptorii l-au sculptat, muzicienii i-au dedicat sute de compoziții. A iubit neamul omenesc până la jertfă, a fost răstignit, scuipat, hulit, batjocorit, defăimat, a murit și a înviat, și este lăudat și preamărit mereu, de două mii de ani, iubit în toate limbile pământului, pe meridiane și paralele. Zicerile lui Iisus au fost consemnate, consemnările...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În fiecare an, la 25 martie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte „Buna Vestire” sau Blagoveştenia (gr. Evangelismos), una dintre cele patru sărbători Împărăteşti, închinate Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, moment istoric milenar, ziua în care Arhanghelul Gavriil, rostind Feciorei Maria „Bucură-te!”, a adus, către Maica Domnului  cea mai importantă veste din istoria creştinismului: vestea venirii în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prăznuim, aşadar, sărbătoarea care ne aduce aminte de marea dragoste a lui Dumnezeu pentru omenirea căzută în păcat. Într-o lume în care omenirea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

„Aţi degradat şi aţi contrafăcut civilizaţia, cultura, ştiinţa, arta şi aţi degenerat prin antagonismul între dezvoltarea fizică şi mintală. Nu mai aveţi nici încordarea spiritului şi nici voinţă”. (Nil Dorobanţu)

Civilizaţia Romei, respectiv a imperiului Roman s-a datorat jafului şi furtului bogăţiilor Daciei în teritoriul ocupat pe sfert, vreme de 165 de ani (106-271). Vreme de 16 secole, mai cu seamă Cultura Apusului a odrăslit, a înverzit, a înflorit, a rodit din Corola spiritualităţii creaţiei unuia dintre cei mai mari dacoromâni ai tuturor timpurilor, Sfântul Dionisie Smeritul şi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Credinţa, nu ştiinţa, nici arta, nici filosofia, nici politehnica, ne deschide împărăţia cerurilor, în care se cuprind toate comorile ştiinţei, ale artei, ale filosofiei, ale religiei, ale sufletului, ale omenirii şi ale Dumnezeirii”. (Părintele Ilarion Felea)

Părintele Crăciun Oprea

În satul Cărăsău (Bihor) aproape de Munţii Codrului, se nasc la 17 Iunie 1925, gemenii Moise şi Crăciun ai evlavioasei familii Crăciun şi Saveta Opre. Moise a trăit doar şase luni, iar Crăciun a crescut până la 14 ani alături de alţi cinci fraţi. A făcut şcoala primară în Cărăsău, un an de zile la Şcoala...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări!

„Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. 

În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre”.
(I Ioan IV, 9-10)

Biserica, una și nedespărțită, a mărturisit dintotdeauna în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan, 16, 2).

La întrebarea despre sensul vieţii, pusă de un elev-discipol, Anton Macarenco a răspuns astfel: sensul vieţii constă în a primi bucurii. La această teză fac o singură completare: sensul vieţii constă în a primi şi a oferi bucurii. Există bu­curia dăruirii bucuriei. Să vedem care sunt principalele bucurii umane. Începem  cu bucuria musculară - străvechea şi accesibila bucurie. Ea apare la eforturi musculare neimpovărătoare. Mai mică la conveier sau la strung, bucuria muscu­lară este mai...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Părinte, Împăratul cerului și al pământului, al veacurilor și al speranțelor noastre, spre Tine înalț această rugă la ceas târziu de noapte. Mi-e sufletul zbuciumat ca marea în furtună, mi-e teamă de ziua de azi, de ziua de mâine, de viitorul ce se conturează la orizont. Nu mă rog pentru mine - sunt zgaibă fără preț -, ci pentru Neamul meu ce vine din neguri de vremi și se îndreaptă spre veșnicii. Mai mult ca oricând el are nevoie de ajutorul Tău spre a nu se poticni.

Ai fost cu noi, Părinte, de când am fost în fașă. Ne-ai așezat aici, la răscrucea relelor  și-n drumul tâlharilor. Ne-ai...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Stăm în gospodăria lucrurilor ca niște marțieni care nu știu ce sunt lucrurile în sine și nu cunosc limba prin care să comunice cu ele. Toate lucrurile,după filosoful Maxim Mărturisitorul, ar fi „rațiuni inteligibile” spre om, iar Stăniloae le numește „cuvinte”'. Pentru a ne înțelege om cu om folosim un limbaj al vorbelor. Prin ele comunicăm despre noi, cine suntem, de unde venim și spre ce ne îndreptăm. Astfel prin dia-logos aflăm și despre partenerul nostru cine este, de unde vine și în ce direcție se îndreaptă. Vorba noastră nu este numai sunet, ci prin întrepătrunderea dialogică, precum o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Misticismul e un ocean şi de te afli în el, să zicem citind despre misticismul islamic, atunci cu uşurinţă aluneci şi în celelalte mitologii ale lumii. Citeşti mitul evreiesc, apoi pe cel creştin, musulman etc., descoperi că nu există graniţe, că toate naţiunile îşi au ritualul şi credinţa lor. Dacă aduni toate aceste credinţe cu povestea şi tradiţiile lor în jurul unei mese rotunde, sunt sigur că se vor înţelege şi vor împărţi pâinea între ei. Toţi eroii mitologici au lucruri în comun, toţi sunt înţelepţi, viteji şi buni, au trăit în timpuri şi locuri diferite, însă ţinta lor a fost aceeaşi...

Citeşte articol complet...