Biserica bolniţă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului"

Actul de fundaţie datat „iulie 20, leat 7253 (1745)" dovedeşte că ctitorul fondator al bisericii numită bolniţă este Episcopul Climent, ajutat fiind şi de „cuviosul între ieromonahi chir Theodor" , care „au adaos cu ce au putut la această sfântă bolniţă şi au dat viia lui de la mal". Acelaşi Theodor, cu încuviinţarea Episcopului Climent, a zidit şi cele dintâi case la bolniţă, pentru ca „cât va avea viaţă, să se odihnească într'ânsa".

Scopul declarat pentru care Episcopul Climent a înălţat bolniţa reiese din acelaşi document: „spre odihna şi îngroparea" slujitorilor episcopiei[1]. Bolniţa, de mică dimensiune, cu un interior intim a fost zidită în formă de corabie, cu pridvor pe stâlpii din faţă, într-un stil arhitectural românesc. Catapeteasma este din zid şi prezintă icoane de mare valoare. Naosul este despărţit de pronaos printr-un zid gros, care serveşte şi la sprijionul bolţii bisericii. Bolniţa nu are turlă pantocratică. În anul 1972, pictorul Traian trestioreanu a îndepărtat pictura în tempera târzie de pe frescă şi tot atunci, bolniţa a fost acoperită cu tablă de aramă. Iniţial, casele de la bolniţă au adăpostit mici chilioare pentru călugări, apoi încăperile au fost mărite şi adaptate noilor trebuinţe şi îndeletniciri ale episcopiei.
Există doua inscriptii, una deasupra usii de la intrare, alta în interior, unde sunt menţionate numele celor care au pus umărul la înălţarea locaşului: „Episcopul Climent, Ispravnicul Spiridon (monah chelar) în vremea lui Constandin Nicolae Vo(e)vod"[2]

În biserica bolniţă, pe peretele dinspre sud, în pronaos se află pictat Episcopul Climent, îmbrăcat în straie arhiereşti, în mână cu cârja episcopală, purtând pe cap potcap cu camilcavă. În trecut, la mânăstirile mari, dar şi la Episcopiile care dispuneau de personal numeros, pe lângă biserica principală, în care se oficiau slujbe festive, se construia şi o bisericuţă numită bolniţă, care, de regulă era amplasată în exterior, aproape de clădirile care adăposteau bătrânii, bolnavii şi personalul auxiliar al obştii: bucătari, chelar, chilielnici, îngrijitori de bătrâni, bolnavi şi cei cu atribuţii în gospodărie. Bolniţele mai erau, uneori, zidite în cimitir, pentru slujirea celor dispăruţi. Aici, în preajma bolniţei se află locaşuri de odihnă ale mai vechilor slujitori ai Episcopiei Râmnicului.
--------------------------------------------
[1] Pr. Dumitru Sandu, „Eparhia Râmnicului şi Argeşului - monografie", vol. I, p.89
[2] "Istoria Eparhiei Râmnicului Noul Severin", Bucureşti, Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl, 1906, Act de fundaţie al bisericii bolniţă de la Episcopia Râmnicului Noul Severin