
Este adevărat că orice mic păcat, orice patimă traduce o îndrăcire, o parcelă de inimă pe care creştinul o acordă vrăjmaşului. Pentru aceasta există însă Sfântul Maslu, Împărtăşania cu Sfintele Taine şi, ca o perlă a sufletului, ca o inimă nouă - smerenia. A vedea bârna din ochiul meu înseamnă a-l lovi pe diavol cu ea, cât este ea de grea. Mai bine nu „băgăm băţul în cuibul de viespi", citind blesteme, când avem la dispoziţie arma pe care niciun diavol nu o poate făţări şi de care fuge ca de umbra Sfântului Vasile cel Mare. Tulburarea stârnită de hotărârea Sfântului Sinod de a se renunţa la citirea Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare pe 1 ianuarie relevă trei mari deficienţe ale duhului vremii: problema credinţei în existenţa şi lucrarea duhurilor rele din lume, lipsa ascultării credincioşilor şi denigrarea clerului ortodox, care brusc este transformat artificial în trădător al tradiţiei păstrate de credincioşi. Toate cele trei deficienţe fac parte din cancerul sufletesc al secolului al XXI-lea, care urmăreşte să ducă la putrezirea Bisericii din interiorul ei. Cea mai mare înşelare pe care a putut să o stârnească vrăjmaşul este să-i facă pe oameni să creadă că nu există, pentru că omul nu se apără de ceva inexistent, e total vulnerabil atacului din gând.
Ascultarea în lucrurile cucernice singură duce la smerenia care arde orice necurat - o spun toţi Sfinţii Părinţi, prin cuvântul şi prin viaţa lor. Biserica, înţeleasă ca trup tainic al lui Hristos, ne apără de orice bântuire a răului prin sfintele ei taine. De la Botez, când naşul se leapădă în numele nostru de îngerii căzuţi şi de toată lucrarea lor, până după moarte, când Biserica se roagă pentru sufletele din stăpânirea întunericului. Însuşi Sfântul Vasile cel Mare, care simţea Duhul Sfânt coborându-se la Sfânta Jertfă, care slujea luminat de sus şi înconjurat de Îngeri, se roagă pentru sufletelor stăpânite de vrăjmaşi, atât mijlocind în faţa Domnului cât şi prin gura preoţilor exorcişti, se roagă pentru tot sufletul creştin aflat în neputinţă, care din oarecare pricini a dat prilej vrăjmaşului care acum îl trage de mânerul patimii din suflet spre pofta nelegiuită. Ne îndeamnă pe fiecare în parte, alături de Sfântul Apostol Iacov: „Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu; staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi" (Iacov 4, 7).